140 matches
-
degeaba în Moldova timpurilor? Nici o grijă. Are conul Georgică destule ironii și pentru așa ceva: "Mulți boieri moldoveni, după studii strălucite, se cufundau în moleșeala vieții de moșie. Rosetti Tețcanu (tatăl Marucăi Enescu) se încuia în biroul său pentru a face pasiențe, știa vreo cincizeci. Această trăsneală am constatat-o la mulți moldoveni de toate categoriile. în seama cui trebuie pusă? A influenței ruse, sau poloneze? Dar ifosele de boierie, praful în ochi? Cred că ne vin din Polonia, după cum instabilitatea, violența
Istoriile conului Georgică by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15192_a_16517]
-
în sine, ajung cu vîrf și îndesat două-trei fraze dintr-o engleză de baltă pe care le știe toată lumea, dar ce pierdeam, mă întrebam eu, dacă îmi umpleam orele goale învățînd limba aia ciudată în loc să fac exerciții de răbdare cu pasiențe, cuvinte încrucișate sau probleme insolubile de șah? (...) Totuși, cînd a venit - pentru că toate vin - momentul să o iau înspre acolo ca să intru în vestitul sanatoriu, nu mi s-a prezentat prea iute ocazia de a-mi arăta plin de fală
Calea vieții noastre (fragmente) by Ilinca Taranu () [Corola-journal/Journalistic/13966_a_15291]
-
nouă Ucraină înseamnă două lucruri. Mai întâi, asta arată că n-aveai habar de ceea ce se petrecea acolo. Sau că erai atât de orbit de ură împotriva ideii de democrație, încât merita sacrificat și adevărul, numai să-ți iasă ție pasiențele. }ie, adică stăpânilor tăi. Hotărârea Curții Supreme de Justiței din Ucraina confirmă nu doar că în Ucraina funcționează statul de drept, dar confirmă și demnitatea unui popor care s-a săturat să fie prostită de comuniști. Al doilea lucru legat
Litera portocalie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12200_a_13525]
-
predau ceea ce nu știu. Ca să fim siguri că nu se pierde această tradiție, facem concursurile pentru preparatori potrivit principiului "noi cu ai noștri". Nu care cumva să ne încurce socotelile ăștia care nu sunt în cărți și să ne strice pasiența cu protestele lor. Cunoscătorii sistemului afirmă că organizarea concursurilor pentru preparatori în această variantă ar avea următaorele "avantaje": Cel mai important e că astfel nu pătrund în lumea universitară decît cei pe care îi avem noi în vedere. Al doilea
Noi cu ai noștri by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/12821_a_14146]
-
un destin). Putem doar să ni-l asumăm, dacă îl înțelegem. Ceea ce este dat nu se poate eluda și cine se crede destul de deștept ca să o facă, sau destul de puternic ca să se revolte, o dă în bară." O poveste despre pasiențele care, date cu gîndul în altă parte, nu ne mai ies și despre paciența pe care am pierdut-o. O carte ca o muzică bună...
Ce a mai rămas din zi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11582_a_12907]
-
absolut nimic din toate acestea. Lucru cu adevărat derutant, deoarece imposibil. Unchiul și mătușa își încadraseră viața într-o ordine fixă. Însă, se știe, oamenii nu pot suporta decât ordonarea, nu ordinea. De ce dăm, de exemplu, în cărți? Pentru că orice pasiență reușită reprezintă o victorie asupra lipsei de ordine a vieții. Dar, după ce pasiența a ieșit, după ce victoria a fost câștigată, nimic nu pare mai plictisitor, și amestecăm iar cărțile cu un sentiment de rușine, de parcă am fi făcut ceva ce
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
mătușa își încadraseră viața într-o ordine fixă. Însă, se știe, oamenii nu pot suporta decât ordonarea, nu ordinea. De ce dăm, de exemplu, în cărți? Pentru că orice pasiență reușită reprezintă o victorie asupra lipsei de ordine a vieții. Dar, după ce pasiența a ieșit, după ce victoria a fost câștigată, nimic nu pare mai plictisitor, și amestecăm iar cărțile cu un sentiment de rușine, de parcă am fi făcut ceva ce nu se cuvine. De aceea nu se putea ca unchiul și mătușa să
Wolf Wucherpfennig - Basme moderne by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/10028_a_11353]
-
îi are ca nominalizați pe: Andrei Cornea - „Când Socrate nu are dreptate” (Humanitas), Dora Mezdrea - „Nae Ionescu. Biografia” (Istros-Muzeul Brăilei), Ion Mircea - „Ocolul pământului în 80 de poeme” (Editura Fundației Pro), Ioana Pârvulescu - „În intimitatea secolului 19” (Humanitas), Nicoleta Sălcudeanu - „Pasiențe” (Ideea europeană). U.S.R. va decerna anul acesta un premiu special pentru o carte care „nu intră comod într-una dintre categoriile” anterioare, după cum a explicat Horia Gârbea, iar în această secțiune timișoreanul Mircea Mihăieș cu „Viața, patimile și cântecele lui
Agenda2006-17-06-cultura () [Corola-journal/Journalistic/284921_a_286250]
-
alege de hotărârile voastre, pentru că sămânța românului nu vrea pur și simplu să moară, dimpotrivă, dacă mă uit bine În jur, a Început din nou să crească numărul cărucioarelor. Măi să fie ! Vă Întrebarăți vreodată serios de ce nu vă reușește pasiența și nici nu vă va reuși ? Întrebați-vă și priviți bine În jur și În Sus, mai sus de voi, poate vă va lumina careve, dacă singuri nu sunteți În stare. Eu v-o doresc : iluminarea, vreau să spun, că
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
fiecare cu plăcerile lui, ți-o las ție dacă vrei, dar hoașca a avut o pasiune în viață, numai una, adică pictura. A dat și cu pensula-n pânză, a urmat niște cursuri în tinerețe, însă nu i-a ieșit pasiența. Omul nostru mi-a spus că a devenit colecționară, a cumpărat în draci, a avut și cu ce, nu i-au lipsit banii și relațiile. Cică stă și se uită la ele, toată ziua. Bea cafea. Fumează. Iar se uită
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
recunoaștem nimic. Dimitrie Stelaru e un poet care vorbește încontinuu, cu frica cu care ar face-o un exilat pe mare. Descîntă, contemplă, vede năzdrăvănii și inventează oracole, dă în fantastice hărți de navigație cu dezinvoltura cu care cucoanele dau pasiențe. Din tot acest monolog în contra vuietului, spus pentru destuparea urechilor și limpezirea vederii, rămîn bucăți tăiate ca ferestruici în peretele scoicii peste care trece, nestăpînită, viața oceanului. Bucățile sînt poezii, iar poeziile exerciții chinuite de eliberare. Eșecuri și încăpățînări, vegheate
Ţărmul pierdut by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9870_a_11195]
-
îndepărtarea de literatura proprie și ",virajul" spre eseul politic ca pe un sacrificiu sau ca pe o fatalitate? - A fost un "derapaj" inevitabil. Începi să faci publicistică sub presiunea evenimentelor și a nedreptăților. În cazul meu, nu este vorba de pasiențe intelectuale - "cine cu cine se combină și ce iese din asta" -, ci o replică motivată de o stare de revoltă și indignare. Este mai mult o încercare de a influența mersul lucrurilor, decât un exercițiu contemplativ. De aceea, am considerat
Vitalie Ciobanu:"România este o foaie albă pe care urmează să scriem ceva. împreună." by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7710_a_9035]
-
o dată în spate la conturul Barăcii, e prea multă liniște în jur, nu-mi miroase a bine, încercă să-și păstreze calmul ducîndu-și mîna la piept, verificînd dacă pistolul era la locul lui. De data asta dacă nu-ți iese pasiența chiar o să rămîi pe drumuri, se gîndi la Delfina, apoi la Angelina și Tușica. O să-ți întoarcă spatele toată lumea, Bătrînul, Gulie, Tîrnăcop, Dendé, dacă o să se afle că pentru tine Revoluția n-a însemnat decît o experiență care a avut
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ce motiv. Frumușică povestioara, începe bine, deși aduce mai degrabă a melodramă sau a roman foileton, se distrase Bătrînul. Din primele fraze nu înțelesese nimic, îi vorbise precipitat, iar el încă nu reușise să se dezmeticească. Voia să-i iasă pasiența, să atragă oameni de încredere, să scape de jigodiile securiste care-i puneau bețe în roate? Să fie pus în temă cu punctele vulnerabile ale fiecăruia? Nici nu mai încăpea vorbă, dar ia stai puțin, cine ești de fapt, de unde
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
am acces, zău! Îi mai telefonez cîteodată, îi vorbesc frumos, mă ascultă, dar... n-am bani, n-am parte. La aia e mai ceva ca la pocher; trebuie să ai cu ce deschide și cu ce plusa. Dacă-mi ține pasiența cu puștoaica ce vine azi cu cursa rapidă și mă transfer la Iași, o să-mi pară rău de brună; e așa, ca o patimă; îți dai seama, nu poate fi dragoste, ci mai degrabă viciu; poate că avînd acces la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
a binelea, se ridică și începe să se plimbe, trăgînd uneori cu coada ochiului spre masa unde cele două bătrîne sporovăiesc continuu, iar de o vreme încoace, femeia cu ochelari a scos din sacoșă un pachet cu cărți și face pasiențe, mai mult ca un tic nervos, fără să fie atentă întotdeauna la ce iese, spre nemulțumirea soțului, care se tot ridică de pe saltea și o invită să se așeze. Mai lasă-mă, omule! se oțărăște femeia. Uite, dragă, ce cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
din măsele. Bătrîna și-a cules deja cățelușa de pe jos, a învelit-o în broboadă și o ține strîns la piept, ca pe un copil mic. În sală, rumoarea stîrnită se stinge greu. Bătrîna cu ochelari uită un timp de pasiență și-și amintește de primul ginere, obligînd-o pe stăpîna cățelușei să o asculte. Uite așa ar trebui să facă din cînd în cînd și Virgil cu Coca spune soțul, venind iarăși de pe saltea lîngă ea -, că domn-domn, dar ești domn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
șapte ori și te freacă pentru orice nepotrivire, dar și-a găsit mincinosul... Profesorul a scos batista din buzunar și-și șterge fruntea udă. Ăla era informat, nu glumă... bîiguie el, coborînd batista în jurul gîtului. Lazăr tace un timp, făcînd pasiențe. V-am spus ca să fim chit. Uitați c-am jucat pocher noaptea asta, că și eu am uitat totul. Și v-am mai spus-o ca un avertisment: mi-ar pare rău să aflu pe calea legii ceea ce mi s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
mai puține clipe frumoase descoperind că ea, femeia superbă, transformă jocul sublim al dragostei în satisfacerea unor altfel de necesități, străine mie... Cum pot fi unii oameni așa?... Dar de ce Dracu' mă mai mir, dă prelung din cap Lazăr, continuînd pasiențele cînd tot jocul meu, din noaptea asta, n-a fost decît un act sadic?! Bănuiam face el un gest spre profesor că Vrabie m-a turnat, dar voiam să fiu sigur. L-oi întîlni vreodată acasă, în sat și, departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
6), blocul lui Uca de patru etaje, ticsit de pensionari, mai buni - doamna Buzescu, doamna Sandu - și mai răi - domnul Buzescu, domnul Sandu -, în care garsoniera ei cu oglinzi adăpostea atâtea și atâtea minunății: o bucătărie în care se dădeau pasiențe și jucam tabinet (nu știu de ce, dar câștigam întotdeauna), o baie cu vitralii și un pahar cu castelul Peleș în care se odihneau o periuță, un pieptene și un tub de pastă de dinți Cristal cu gust de ananas din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
în ea adânci reverberații. Bineînțeles, bărbatul ei, Trofin era o cantitate neglijabilă, el nu conta în ecuație, cu el nu trebuia să împartă nimic, desigur, nici acea viitoare, presupusă condiție a ei de a fi liberă! Acum executa atentă ultimele pasiențe, se complăcea în rolul de zână bună, protectoare, avea impresia că de va dărui mult celor doi tineri, înzecit își va primi înapoi partea, exista acel nebulos al speranțelor și ea bănuia că avea dreptul la ele, ea care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Atâta doar că nu se fumează, dar sper să nu fie un inconvenient prea mare, În sfârșit, gemu Sidonia și zâmbi ostenită. O mică, mare certitudine. Nici nu aș fi bănuit după atâta platitudine.Bizar. Ajunsă acasă o să-și facă pasiențe, jos, pe covor, cu spatele rezemat de dormeză, o să învârtă cărțile până o să-i dea dezlegările toate. Atunci îi văzu pe Fana și pe Ovidiu urcând scările în spirală. Erau drepți, supli, siguri pe ei, luminoși, avansau către ea ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
invitația ei, va accepta să continue relația mai mult în speranța că o va reîntâlni pe Fana. Era prea lucidă ca să nu interpreteze cu o crudă exactitate realul. Se despărți de Dimitrie în stația de autobuz. N-o să mai facă pasiențe așezată pe covor. Știa că pierduse partida, dar se înverșuna. Intră în coafor să-și facă un tratament cosmetic și să se vopsească la păr. Suporta cu stoicism întreaga tevatură, închidea ochii, își spunea că așa o fi creația, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
de ceas, tot mai sâcâitor, trivialitatea își arăta colții. Doamne, oare de ce oamenii își investesc în mine speranțele, că eu nu sunt bună de nimic. Oare ce trebuie să fac? Ce trebuie să descopăr? Singură acasă și-a făcut o pasiență și a izbucnit în plâns când a văzut șirul de ași aliniați ca la paradă. Mai târziu, în miezul nopții, în timp ce suporta efuziunile erotice ale partenerului ei de ocazie, înțelese că era pierdută și pentru ea, că nu va reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
o dată în spate la conturul Barăcii, e prea multă liniște în jur, nu-mi miroase a bine, încercă să-și păstreze calmul ducîndu-și mîna la piept, verificînd dacă pistolul era la locul lui. De data asta dacă nu-ți iese pasiența chiar o să rămîi pe drumuri, se gîndi la Delfina, apoi la Angelina și Tușica. O să-ți întoarcă spatele toată lumea, Bătrînul, Gulie, Tîrnăcop, Dendé, dacă o să se afle că pentru tine Revoluția n-a însemnat decît o experiență care a avut
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]