140 matches
-
ce motiv. Frumușică povestioara, începe bine, deși aduce mai degrabă a melodramă sau a roman foileton, se distrase Bătrînul. Din primele fraze nu înțelesese nimic, îi vorbise precipitat, iar el încă nu reușise să se dezmeticească. Voia să-i iasă pasiența, să atragă oameni de încredere, să scape de jigodiile securiste care-i puneau bețe în roate? Să fie pus în temă cu punctele vulnerabile ale fiecăruia? Nici nu mai încăpea vorbă, dar ia stai puțin, cine ești de fapt, de unde
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
drogat. Ținea pe genunchi un exemplar despăturit din Daily News. Am văzut titlul: „Creierul loviturii Boulevard-Citizens va fi eliberat mâine, cu destinația L.A., după opt ani petrecuți la răcoare“. Lee îmi remarcă hainele șifonate și mă întrebă: — Ți-a ieșit pasiența? Eram pe cale să-i răspund, când luminile se stinseră. Pe ecran apăru o imagine neclară. Fumul țigărilor pluti spre el. Urmă titlul - Sclavele din infern -, apoi, în alb-negru, încețoșat, apăru o cameră înaltă, cu hieroglife egiptene pe pereți. Tavanul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
zburătăciți prin conciurile sfărâmate, aținîndu-se în mână ba cu bătătorul de covoare, ba cu levata, schimonosindu-se ca și cum s-ar fi nimerit prin preajmă doar pentru a-și aerisi lenjeria de pat sau chiar atunci s-ar fi urnit din pasiență, când, în realitate, tălpile iadului adulmecaseră ambientul sau bufneau cu sângele pe nas, de îndată ce pășeau sub glasul de mandolinist al Seducătorului. Ardea ăla, dușmanul, din cobza gâtlejului, într-o veselie: - Țațo, ale tele oase dau prin pat doar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să încheie întâlnirea pe un ton rezonabil. Și eu aș simți la fel dacă aș fi în locul tău. După care Julia a plecat, îndreptându-se către ușă. Deborah s-a întors și i-a strigat peste umăr: — Dacă-mi reușește pasiența, într-o zi o să fii în locul meu. În seara aia, Julia și James au atacat o rețetă nouă de Gordon Ramsey, pe care Julia se decisese s-o încerce. Tentativa s-a soldat cu un mare succes. Preparatul chiar semăna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
merge pe presupunerea că ne-ar lăsa de capul nostru, rătăciți undeva În Univers, insignifianți și neinteresanți? Îl Întrebasem odată pe Roger Howard. Bun, nu le folosim la nimic; cu ce le dăunăm Însă? Au Încercat, nu le-a ieșit pasiența sau, mă rog, le-a ieșit, s-au edificat, de-acuma sunt lămuriți și știu ce au de făcut - de ce ar trebui neapărat să ne distrugă? - În principiu, ai dreptate să raționezi așa, mi-a răspuns fizicianul. Sigur, Ceilalți pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
o câmpie bătută de vânturi, un castel Învăluit În ceață sau o insulă vrăjită, tot așa păstra ea tot ce Îndrăgise sufletul ei. O văd foarte limpede șezând la o masă și examinând senină cărțile de joc Întinse Într-o pasiență: o văd cum stă cu cotul stâng pe masă, proptindu-și obrazul de policarul liber al mâinii stângi, În care ține o țigară aproape de buze, În timp ce Întinde mâna dreaptă spre cartea următoare. Pe inelar sclipesc două verighete - a ei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
Mirciulică..." În aceeași clipă, auzi scârțâitul ușii. Simți un curent rece prinzîndu-i gleznele și simultan bucata de hârtie trasă parcă de o ață spre vestibul. * Motanul urmărea piesa la televizor. Întoarsă cu spatele, Melania Lupu întindea a treia oară aceeași pasiență. ― E ceva interesant, Mirciulică? Dacă apare actorul acela blond, cu un aer prostuț, care ne place nouă, să mă chemi. Încruntă sprâncenele țuguindu-și nemulțumită buzele. ― Ce să-ți spun, draga mea, nu mai înțeleg nimic. Ce sânt șeptarii ăștia
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
de tobă? Și uite aici, valetul de cupă... Orice-ai spune, domnul maior nu e valet și nu e de cupă. Cred că astăzi cărțile sânt supărate pe tine. Vei mai încerca o singură dată, înțelegi Melanie? O sin-gu-ră da-tă pasiența cu ași. Este cea mai ușoară și aproape întotdeauna iese. Asta ca să-ți asiguri o bună dispoziție înainte de culcare. Contează enorm starea de spirit când te bagi în pat. Nu, n-are nici un rost să-i telefonezi acum lui Florence
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Cu nici un preț nu trebuie să pari a-lar-ma-tă sau în-gri-jo-ra-tă. Spune-ți încă o dată, Melania, că nu există o singură dovadă împotriva ta și încearcă să găsești un divertisment pentru astă-seară. Te văd plictisită, ceea ce nu ți se întîmplă niciodată. Pasiența cu ași nu-i ieși. Strânse cărțile și începu să se învîrtească prin casă fără nici un rost. Căscând ușor, rupse foaia calendarului. Se uită câteva clipe la dată și se îmbujoră brusc. ― Dumnezeule! 18 noiembrie! Bine, dar mâine e ziua
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
era viu... Trăia... Rupse foaia calendarului privind îndelung data: "7 decembrie 1974... Extraordinar! Cum fuge timpul, domnule!" Făcu lumina mică și dădu drumul în surdină la aparatul de radio: "Aici Radio Europa liberă..." * Melania Lupu scoase un oftat de mulțumire. Pasiența se tăia pe decari ― belșug ― și pe ași, adică bucurie și izbândă în chestiuni oficiale. N-avea nici o problemă oficială de rezolvat, dar asta nu însemna nimic. Oricum era bine. Dădu jos motanul care-i adormise în poală și cu
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
dar cine poate să garanteze că n-o să se întâmple? TOM: Și de unde o să vină această „infuzie de numerar“? HARRY: Să spunem doar că am o afacere pe cale să se coacă și să lăsăm chestiunea deoparte deocamdată. Dacă îmi iese pasiența, hotelul Existența va deveni realitate. Dacă nu... măcar se va chema că am murit cu arma-n mână. Nici unui bărbat nu i se poate cere mai mult, nu? Am șaizeci de ani și, după toate suișurile și coborâșurile carierei mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
la Ziua Recoltei. Glasul roților de tren, bidinelele chivuțelor spoind kilometri pătrați de paiantă și cercelul de argint sclipind În urechea tuciurie a găzarului. Capoate de zenana În jurul ceștilor de cafea, capoate de zenana la porii, capoate de zenana făcînd pasiențe, capoate de zenana adresîndu-se unul altuia madam cutare sau madam cutare, o epocă a capoatelor de zenana. Domnișoara a coborît din fereastră cam În aceeași perioadă cînd mireasa de pe Lipscani a fost scoasă din vitrină pentru că voalul prea se Îngălbenise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
eu la tine? E ca și cum m-aș hotărî să investesc capital Într-o afacere nesigură, pe care aș dori-o rentabilă. Uite, mă gîndesc la Anna, știi foarte bine cîte a făcut pentru Radu, dar ei i s-a tăiat pasiența de la Început. Crezi că ea nu aspira? Radu era un poet de viitor. Avea acces În lumea bună. Și la ei totul se justifica, doar se iubeau. PÎnă cînd s-a rupt filmul. Uite aici: Trupul intră În pămînt și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
toți haidamacii ăia care te pîndesc fardați travestiți pe străzile deochiate mi-a povestit Helmuth atunci la München că s-a ales cu o ciomăgeală a-ntîia ce contează cazi o dată cazi de două ori și pînă la urmă Îți iese pasiența nu se poate să nu le rup gura doar știu ce-am trimis acolo europenii au cam obosit Îi salvează tehnica aici nemții sînt ași dar n-au coaie interesanți sînt asiaticii indienii vin cu altceva dar umblă prea mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
tu, măi nevastă. Un zâmbet moale îi umezește mustața lăsată pe oală, mirosind a Carpați. Și în cameră se lasă din nou tăcerea. Sus în uriașele săli unde sălășluiesc zeii, la o masă de malachit stă singur și dă o pasiență un înger scund și slăbuț, într-un trenci verde șanjan, șlefuit de uzură. Poartă ochelari cu rame de aur și o mare pălărie de pai. O clipă! Nu e singur, în spatele lui stă în picioare un drac de chibiț care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
nu mă faci prost. Știi că mă enervează când mă faci prost. Tudorel: Uite și dama de treflă. Angheluță: Nu trebuia păstrată pentru mai târziu? Tudorel: E mai târziu. Angheluță: Atunci o să taie valetul? Tudorel: Firește. Angheluță: După ce terminăm și pasiența asta, îmi arăți și mie camera ta? Tudorel: Mai bine-mi țineam gura. Angheluță: Acuma chiar că m-ai făcut curios. Tudorel: M-a luat gura pe dinainte, n-am voie să las pe nimeni să intre, frate. Angheluță: De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
să spună să nu-i mai toarne astronomului. Nu-i obișnuit, nu ține la băutură. Hai să mai așezăm odată cărțile, mai zice Pascal. De data asta dați-mi-le mie. Poftim, i le întinde Aurora. Și în timp ce Pascal reia pasiența, ea reîncepe să sporovăiască. Nu trebuie să vă mai spun că arheologia e pentru mine mai mult decât o pasiune. Când am auzit de Ozymandias, regele din poemul lui Shelley, pe care îmi voi permite pentru început să vi-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
Împletească, Își puse andrelele, ghemul de lînă și puloverul, În parte lucrat, pe mașina de cusut de lîngă ea și scoase, din unul din sertarele acesteia, cărțile de joc, pe care la Întinse pe masă și-și Începu nemuritoarele ei pasiențe. Stăteam În picioare În partea cealaltă a mesei, răsfoiam un ziar. Și-n timpul acesta, fără ca doamna Pavel să-l vadă, nici n-ar fi putut, el se ivi din nou lîngă mine. - Îți scrii memoriile. Timpul prin care ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
s-a întîmplat nimic... absolut nimic... Vecin 3: Aș vrea să vă rog, să vă rugăm... N-aveți niște cărți de joc? Alex: (cu jucată amabilitate) Da' cum să nu, se poate! Mama, repede, vezi unde ai pus cărțile de pasiențe. Ce jucați? Vecin 3: Un pokeraș... (Maria aduce cărțile; i le dă) Și dacă nu vă supărați, nu mai aveți vreo sticlă de vin? (Maria îi dă) Alex: Bani de poker aveți? Vecin 3: Avem... dar nu jucăm la jecmăneală
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
soluția... (pauză îndelungată; "lectorii" răsfoiesc extrem de concentrați dosarele; ritmul răsfoirii e din ce în ce mai agitat și pe bandă foșnetul se transformă într-un soi de vînt; numai Trimisul lui Dumnezeu e liniștit și adîncit în Biblie; Plutonierul, și el liniștit, își face pasiența) Plutonierul: (după un timp) Mamă, ce vînt de plictiseală...! Ce vînt de plictiseală... hai că tot eu vă salvez... Va să zică eu eram într-o cameră vecină cu cea a anchetatorului și... Obiectiv nr.: (izbucnind) Ce dracu'! Că asta ne-ai
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Sursa dublă: După ce făceai... ce făceai, cum puteai să mai trăiești? Plutonierul: (liniștit) Păi uite cum...: intra unul cărăușul îi spuneam... care îl căra pe bandit... iar eu, dacă era sînge pe jos îl ștergeam... și după aia îmi continuam pasiența și-mi beam jumătatea de rom care făcea parte din dotare și, dacă nu era destul, aveam eu rezervele mele... cumpăram din cei 500 de lei... (pauză) Na, că mi s-a făcut poftă... (își scoate sticla din buzunarul de la
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
nu era destul, aveam eu rezervele mele... cumpăram din cei 500 de lei... (pauză) Na, că mi s-a făcut poftă... (își scoate sticla din buzunarul de la piept al hainei și trage o dușcă, după care se apucă de o pasiență; toată lumea e stupefiată) Sursa dublă: (apropiindu-se de Trimisul lui Dumnezeu) Ce zici de omul nostru? (Trimisul lui Dumnezeu își ridică ochii din Biblie pentru puțin timp, apoi privește din nou în cartea deschisă) Ce crezi, individul ăsta, omul ăsta
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ne însoțește păcatul..." E bine că-ți plîngi rătăcirea... toți sîntem niște rătăciți; căința și speranța ne arată drumul cel drept... drumul către Domnul... adică... drumul către noi înșine... (închide Biblia și se retrage la masa lui) Plutonierul: (terminînd o pasiență, trîntește cărțile pe masă) Iar nu mi-a ieșit (pauză) Vreți să vă spun una cu femei? Obiectiv nr.: Îți arde de bancuri... Plutonierul: Nu, dom'le, nu-i vorba de nici un banc... Va să zică: într-o zi..., stai că nu știu cum
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Plutonier; calm, duhovnicesc) Dacă tot n-ai ajuns la tribunal... și la pușcărie..., ți-a dat prin cap să te duci la un preot? Plutonierul: (după o pauză) Nu, nu mi-a dat prin cap... (bate cărțile pentru o nouă pasiență) dar la insistențele nevesti-mi, m-am dus...: m-am dus la un preot și... (se aude din ce în ce mai insistent banda cu regulamentul; toți intră în tensiune; privesc spre ghereta Supraveghetorului și își dau seama că postul de observație e gol) Sursa
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
la un preot și... (se aude din ce în ce mai insistent banda cu regulamentul; toți intră în tensiune; privesc spre ghereta Supraveghetorului și își dau seama că postul de observație e gol) Sursa dublă: Mamă, ce metode! Și ce proști sîntem. Plutonierul: (făcîndu-și pasiența) Cu preotul a fost așa: am îngenuncheat..., mi-a pus patrafirul pe cap... i-am spus ceea ce era de spus..., și cînd am terminat de mărturisit și-a luat mîna de pe umărul meu..., hai că merge bine..., îmi trebuie un
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]