117 matches
-
este de ascultat una din postumele schubertiene cu întârziată (re)cunoaștere. în secolul XX. Cel mai recent program debuta cu o compoziție stranie. Tot Schubert, "Quartettensatz", o singură mișcare, cu libertățile surprinzătoare pentru un autor de 23 de ani. Mister, pasionalitate, încrâncenări sumbre, intersectări luminoase, un parcurs dinamic, strălucitor și ambiguu. Fiecare compoziție este altă aventură. Ea este explorată, exploatată, gestionată în structurile formale, clare sau difuze, cu schimbări de paletă coloristică, cu articulări ferme de ritmuri comode (marșurile funebre, sec
Rising stars - New generation by Ada Brăvescu () [Corola-journal/Journalistic/9013_a_10338]
-
Dulce ca mierea... contrapune haina cazonă a realității dure și paupere din armată unei explozii de pasiune și senzualitate demne, pe alocuri, de pagini camilpetresciene sau holbaniene. Construcția oximoronică bazată pe realitatea măruntă a spațiului cazon și pe falduri de pasionalitate conferă romanului o tensiune amplă, celelalte mize romanești părând secundare. Bucureștiul este matca unei realități duale. Evadările de pe litoral (Prins) și de la Sibiu (Dulce ca mierea...) sugerează o posibilă evadare din drama colectivă. Cazarma este spațiul ideologic în care comunicarea
Petru Popescu – istoria unei receptări by Dinu Bălan () [Corola-journal/Journalistic/7044_a_8369]
-
2009), care constituite coloana vertebrală a concertelor triumfale întinse pe parcursul a doi ani. Celebritatea, ca, de altfel, anonimatul, n-au schimbat însă cu nimic nici comportamentul lui Cohen, nici felul său de a înțelege lumea, nici stilul muzicii sale, nici pasionalitatea sugrumată a versurilor. Știința rară de a adapta vocea melodiei a făcut ca timbrul său să pară neschimbat, deși modificări ale acestuia sunt, desigur, perceptibile. O prietenă alături de care urmăream nu demult concertul de la Londra explica: „E norocul baritonilor și-
Vechimea, adâncul (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4911_a_6236]
-
S-ar zice că dintr-o obscură nelămurire cu sine, oscilînd între contrarii (substratul literar al gîndirii sale ce se voia, bovaric, distilată la culme, abstractizată în chip performant, a jucat un rol considerabil în manifestarea ei șerpuitoare, impregnată de pasionalități), C. Noica se arată foarte aspru cu gîndirea românească în genere. Nu mai puțin aspru decît Cantemir cu defectele de caracter al copămîntenilor săi! Obsedat de "tensiunea creată de întîlnirea dimensiunii eternului cu cea a istoricului în conștiința românească", ia
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
doldora de sugestii și aluzii. Mai mult, prietenia lui H.M. cu Nathaniel Hawthorne își păstrează ambiguitatea, prin jocul de atracții și respingeri, cu atât mai complicat, cu cât amândoi au familii și copii, iar morala severă a epocii intensifica și pasionalitatea și vinovăția. O discuție cu un personaj episodic, Chase cel înțelept și cultivat de pe vasul marinei americane, clarifică multele frământări ale lui Melville care i se confesează: „E în firea lucrurilor. Cei care trăiesc astfel de... atașamente... nu pot decât
Când personajul se numește Herman Melville by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2839_a_4164]
-
conflictul dintre două foste dive, care nu-și vorbesc de o viață; ele se explică și se împacă pe parcursul celor trei ore de spectacol: Ioana Bulcă și Simona Bondoc compun abil relația dintre prezent și trecut, luciditatea de acum și pasionalitatea de atunci, competiția internă dintre dorința de a învinge și sentimentul acut că bătălia e inutilă. Din tot grupul, ele sunt cele mai marcate de condiția de vedetă și mi se pare că ține de performanță felul cum ambele joacă
Gloria de după glorie by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Journalistic/14956_a_16281]
-
Pasodoble pentru don Quijote și a făcut un pariu că va compune un tango, replică a celebrului Bolero al lui Ravel. În Europa, în marile saloane, tango-ul începea să facă ravagii, iar Gardel îl stilizase într-atât încât a pierdut pasionalitatea lui originară. Iar Armando de Troeye călătorește la Buenos Aires în căutarea acelor origini ale tangoului, iar destinul îi scoate în cale chiar de pe vapor călăuza lui în cârciumile de cartier, acolo unde se mai dansa Tangoul Vechii Gărzi. Luxul, rafinamentul
Tango, spionaj, șah sau probele unei pasiuni by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/2790_a_4115]
-
de mare intensitate, într-o dramă „aproape shakespeariană”, cum a fost definită de exegeți. Cel mai convingător exemplu este marele duet din actul II - soprana cu tenorul -, o succesiune de explozii emoționale în fraze clar delimitate, coagulate prin susținerea orchestrei; pasionalitatea liniilor melodice, impulsul energetic, evoluția stărilor personajelor fac din această pagină un model de duet verdian. Partiturile vocale sunt dificile și cer soliștilor o tehnică solidă și o implicare maximă. Poate nu atât voci mari cât mobilitate și capacitatea de
Un Bal mascat fără stil by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/4410_a_5735]
-
putea lipsi. Cu cît e mai întins cîmpul de referințe și cel lexical, cu atît efortul metaforizării e mai amplu, ca într-o probă sisifică. Precum într-un ghioc, în sofisticatele imagini plînge melosul vieții îmbrățișate de un elan insațiabil. Pasionalitatea livresc-caligrafică are drept obiect evocarea acesteia în complexitatea sa misterioasă, care, oricît ar încerca poeta a o pune în pagină, iese în decor: "alergai în stradă cu un furtun/ să alungi cu apă rece cîinii ce sfidau partitura vieții" (Eudaimonia
Pasionalitate livrescă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11696_a_13021]
-
melcul de la Antim, trandafirii de la Cozia, străduțele din Siena, „stânca lui Franz Joseph“ de la Stâna Regală, șoimii vânători de la castelul Karlstein ș.a.m.d.) și fervoarea glosatorie cu care comparăm semințiile cuprinse de sfântul sentiment turistic al exis tenței: amețitoarea pasionalitate hispanică, glacialitatea la patru ace a nordicilor, expansionismul logoreic al sla vi lor, infantil-iluzoria omnipotență americană, alintul nar cisiac al francezilor, flegmatismul imperial, subtil-co lonizator (și țăcănit cât cuprinde) al englezilor, sentimentalismul orto dox, pitorescul rebel protestant, severitatea coregrafică, de
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
cei doi scriitori ai secolului romantic, Ash și Christabel LaMotte, iar acțiunea conferă cărții turnura unui thriller presărat cu surprize, transformând pe tinerii filologi în detectivi ambițioși. Ei ajung să reconstituie etapele și misterele unei povești de iubire pline de pasionalitate, un adulter ce implică trădarea celor apropiați: Ash este soțul unei femei pe care a așteptat-o îndelung până la căsătorie, Christabel este prietena unei tinere pictorițe sărace, Blanche Glover (sugerându-se lesbianism și fixație psihologică). Thrillerul capătă consistență prin satira
Romanul ca romance (sau invers...) by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7004_a_8329]
-
păru) care o intimida. Pomponescu avea gust de muzică și o rugă pe Indolenta să-i cânte ceva. Aceasta deschise pianul și vocaliză Elegia lui G. Călinescu Massenet cu atâta impeto, cu toată reținerea vocii, încît ministrul înțelese că toată pasionalitatea femeii se exprima sonor. Singura cale adecvată de a convorbi în aceeași vibrație cu Ioana era ca partener într-un duo muzical. Când lăsă jos capacul pianului, Indolenta pierdu din superbia ei și redeveni placidă și prevenitoare. Pomponescu schiță un
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
de polarități, tocmai el, cuceritorul, se vede Încărcat cu inconștiența și umilințele „Înșelatului”, rezervate Încornoraților precum bietul soț al Emmei Bovary sau aristocratul conte Karenin. Căsnicia fericită o eliberase pe Claudine din trecutul În care doar hazardul venea În Întâmpinarea pasionalității ei obediente și haotice. Subordonarea la această violentă, răvășitoare și adesea umilitoare pasionalitate nu părea să afecteze, totuși, fundamentala ei integritate. Trecutul dinaintea trecutului care devenise, Între timp, prezentul de până mai ieri nu mai avea, acum, Însemnătate. Conta doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
rezervate Încornoraților precum bietul soț al Emmei Bovary sau aristocratul conte Karenin. Căsnicia fericită o eliberase pe Claudine din trecutul În care doar hazardul venea În Întâmpinarea pasionalității ei obediente și haotice. Subordonarea la această violentă, răvășitoare și adesea umilitoare pasionalitate nu părea să afecteze, totuși, fundamentala ei integritate. Trecutul dinaintea trecutului care devenise, Între timp, prezentul de până mai ieri nu mai avea, acum, Însemnătate. Conta doar intensificarea bucuriilor conjugale. Vizita pe care trebuie s-o facă fiicei ilegitime, martor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
frumusețea gâtului lung și subțire. Minunată! Cine? Eu sau toaleta mea? Face o piruetă cu o căutătură glumeață pe față. Amândouă, pentru că una pune în valoare pe cealaltă. Se apropie de ea și o sărută pătimaș, într-o explozie de pasionalitate febrilă, apoi o îndepărtează puțin ca să-i poată privi lung fața stăpânită de o emoție intensă, reținută sub un zâmbet tremurat. Ești cel mai frumos cadou pe care viața mi l-a făcut! Aș vrea să rămâi totdeauna aici, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
a fost superb. O încâlcită poveste a pasiunilor erotice și politice, cu deznodământ logic în economia marilor întâmplări ale filmului. Catherine Deneuve își trăiește rolul ca o franțuzoaică matură, trecută prin ciur și dârmon. Povestea în sine este de o pasionalitate magmatică. Mereu ceva dă în clocot acolo. E foarte interesant, de aici îmi e mai ușor să apreciez gustul de vin vechi al Europei. De aici, Europa poate să fie altfel percepută. Eu o simt rădăcinos, ca o Europă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
reprezentant, Gabriele D’Annunzio, autor disputat de curente literare și de ideologii, cu o biografie tumultuoasă, spasmodică. Nietzscheean impenitent, D’Annunzio pare a avea, la prima vedere, destul de puțin dintr-un adevărat dandy. Nimic mai ostil dandy-lor decât vitalismul nestăvilit, pasionalitatea, senzualitatea paroxistică. Și totuși, cine Îi reconstituie biografia nu poate uita câteva episoade excentrice dintr-o tinerețe italo-pariziană, după cum nu poate să nu remarce modul cu totul ieșit din comun În care D’Annunzio trăiește retras În castelul de la Vittoriale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
și reconfortantă despre iubirea celestă, ivindu-se goală din mare, fără obârșie umană, adică, transcendentă ? „Unii o consideră - așa cum o pictase și Botticelli - superioară dragostei terestre și trecătoare.“ Vocea fierbinte și afumată a doamnei Mărgărit, accente decise și patetice de pasionalitate. Ar asculta-o mulțumiți și îngăduitori, nu s-ar grăbi s-o contrazică. În definitiv, nu Nașterea Venerei din apă ar fi, susținea ea, adevărata sărbătoare, Primăvara... ce reapare și în celălalt tablou, distribuită în rolul modest al unei slujitoare
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
autorului. Nu cred că voi scrie acel roman, din moment ce-l trăiesc. Nu se poate Închide un ochi de miorlăituri. Pisicimea e În călduri. Nu știu de ce amorul pisicilor mi se pare o sfidare la adresa oamenilor; există În strigătul lor atâta pasionalitate, atâta dureroasă plăcere, că nu se poate compara nicidecum cu debila pasiune antropoidă. Deschid fereastra ce dă În curtea conventului nostru de călugări. Văd cuplul În exercițiul funcțiunii. Ea e vărgată ca o tigresă, suplă În mișcări, inventivă și capricioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
în iubită, a iubitei în poem. Ea este „soră, prietenă, iubită”, „toamnelor logodnică”, „cântec”, „poemă lineară, perfectă și-armonioasă” (Îndoială). Erotismul ingenuu, adolescentin, uneori cu accente argheziene, capătă dimensiunile sacralității; apropierea „ne-carnală”, de multe ori imaginară, se convertește în pasionalitatea creației: „Cu pasul tău de stea și de vioară/ Te-aud trecând prin inimă și vis, / Te prind atent, te răstignesc pe manuscris, / Soră de seară și albă căprioară” ( Într-un pahar aș vrea). Placheta Micul dor (1937) cuprinde poezii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285525_a_286854]
-
romanul expe rienței În opinia mea, eroii romanului personalizează două ipostaze ale iubirii și ale tipolo giei intelectualului: Maitreyi simbolizează dragostea spiritualizată și gândirea mistică, supralo gică și creativă, în timp ce Allan întruchipează iubirea omenească, contra dictorie, ames tec de spiritualitate, pasionalitate și luciditate. Pe de o parte, perso najul narator este și eul conștiință al cărții, întruchipând tipologia intelectualului european, modelat de raționalism și pragmatism. Este o natură dilematică în care sensi bilitatea romantică se combină cu luciditatea extremă, cu gustul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
cu numeroase croșete, volumele Jurnal (1970) și Teatru (1973). La maturitate, chipul lui C. ia, cât în mod firesc, cât premeditat, un aspect mefistofelic, în care inteligența rece se aliază cu o siguranță oarecum agresivă și un grăunte de tulbure pasionalitate. „Avocatul roșu”, cum este numit adesea, aderă devreme la ideologia marxistă și, apoi, la cea comunistă, întreținând relații strânse cu șefii mișcării. În publicistica sa, procedează la o critică a societății românești de o amploare și o vehemență ieșite din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
interpretării istorice. Pe planul programatic, aripa critică a naționalismului interbelic își concretizează intențiile într-o serie de manifeste, care de regulă formează secțiunile introductive ale manualelor scrise în acest spirit. Până și N.A. Constantinescu, cu ale cărui citate am ilustrat pasionalitatea naționalismului fanatic, specifică în prefața la manualul său că "Sarcina de a întreține necontenit viu sentimentul conștiinței naționale, fără a știrbi adevărul și fără a cădea în banalitatea exaltărei patriotice - nu e prea ușoară" (Constantinescu, 1928, p. 3). Manualul său
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a intentat un proces pasional regimului pe care l-a condamnat in corpore în tribunal politic al istoriei ca ilegitim și criminal. În locul unei examinări critice, fundamentată pe o sobrietate analitică și precizie terminologică, Raportul Tismăneanu reflectă mai degrabă o pasionalitate revanșardă de a pune la punct regimul comunist. Spre deosebire de condamnarea a priori a comunismului, comisionată politic de președintele României, și livrată de Raportul Tismăneanu, asumarea reflexivă a trecutului comunist presupune abandonarea gândirii maniheiste (în care comunismul reprezintă forța răului absolut
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
care atârnă deasupra prezentului" (cf. Maier, 1988, p. 15). Scoaterea Holocaustului din izolarea istorică în care a fost plasat prin conferirea atributului de unicitate și situarea sa într-un cadru comparativ care să permită realizarea unor analize istorice necontaminate de pasionalitate sunt dalele care pavează drumul către ceea ce a ajuns să se numească "normalizarea" Holocaustului (Kampe, 1987). Normalizarea Holocaustului și a celui de-al Treilea Reich nu înseamnă, nici pe departe, acceptarea morală a regimului nazist și a ororilor comise în numele
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]