117 matches
-
în lume, târgoveața percepând principiul masculin ca fiind subordonat nevoilor și cerințelor exigente ale femeilor: „Barbatul pentru ce folos a fost?”363. Esența acestei feminități este de o ferocitate uluitoare, târgoveața devine asemănătoare cu un animal sălbatic, necruțător, urmărind doar pasionalitatea, concupiscența. De multe ori folosește în discursul propriu pronumele personal de persoana întâi (I), marcă nu doar a subiectivității, ci mai ales a dorinței de a impune o notă de autoritate, încredere în sine, certitudine, voință de dominare, afirmarea a
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
389 Ibidem, p. 286. 115 femeia îl usucă” 390 - efect feminin devastator. Dacă primii trei parteneri au fost prezentați global, pe soții următori, târgoveața îi caracterizează individual. Cu toate acestea, tot figura ei vine în prim plan, irumpând prin aceeași pasionalitate excesivă: „și eu eram arzoaie, dolofană/ și drăguliță ca o coțofană”391. Căsătoria devine un purgatoriu, un drum sigur pentru soț de a păși în rai. Ultimul partener, al cincilea, se dovedește a fi cel mai privilegiat, căci târgoveața declară
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
o altă formă de iubire, care presupune castitatea, puritatea, noblețea. Iubind-o pe Fiammetta, metamorfozare a bunătății, cea care l-a cucerit complet, naratorul s-a convertit, la rândul său, într-un simbol, acela al sufletului creștin. Cu toate acestea, pasionalitatea nu este abolită, bărbatul o râvnește mereu pe această frumoasă femeie, instinctul devine mai puternic, căci opera se încheie cu resimțirea unei plăceri concupiscente atât de vii, care îi inundă ființa, încât barierele visului sunt dărâmate și naratorul se trezește
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Ibidem, p.79. 733 Ibidem, p. 81. 734 Ibidem, p. 84. 735 Ibidem, p. 85. 736 Ibidem, p. 115. 737 Ibidem, p. 106. 738 Ibidem, p. 143. 739 Ibidem, p. 330. 740 Ibidem, p. 160. 741 Ibidem, p. 281. 200 pasionalitatea masculină reprezintă o imagine vetustă, care ține de lunga și bogata tradiție medievală, căreia Boccaccio, indiscutabil, trebuia să îi plătească un tribut. Dacă personajul feminin ilustrează un simbol, poemul, în ansamblul lui, se convertește într-o parabolă didactică: „Teseida poate
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
cu o anumită denaturare de la sensul cunoscut al termenului. Tragediile descriau împotrivirile destinului, care îi aducea pe cei nobili în poziții mai mult decât umilitoare. Poemul chaucerian trebuia să fie „o tragedie a dragostei”960, eroul urmând să cadă din pasionalitatea cea mai intensă în abisul suferinței și al deznădejdii pricinuite de trădarea femeii iubite. „Povestea lui Troilus, dacă este o tragedie, reprezintă, în același timp, o tragedie a destinului și o tragedie a personajului. Poate fi amândouă în același timp
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
am pierdut uzul rațiunii, la nemurire, sufăr peste poate, un poet nebun etc. Ceea ce înseamnă că, de fapt, mesajul respectiv transmite o realitate total distinctă, unde nu mai acționează uzul comun al rațiunii și în care în prim-plan apare pasionalitatea în formele ei vizibile. Mesajul pe care Zița nu-l poate citi decât stăpânindu și emoțiile nu este altceva decât o realitate pe care trebuie să o considerăm ca atare pentru a avea o imagine de ansamblu a comediei, dar
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
a doua se poate discerne o diferență de tensiune emoțională. Dacă În cazul dintâi patetismul, coloratura emoțională, subiectivitatea conștientă (dar creatoare) sunt mai ușor de descoperit, În cea de-a doua ele se ascund Îndărătul aparent obiectivei relatări lipsite de pasionalitate, În stilul camerei cinematografice. Însă chiar dacă participă la constituirea unui cadru preestetic sau mai degrabă a unui câmp de expresivitate literară, emoționalitatea nu e o condiție suficientă pentru a trage concluzii pertinente asupra literarității sau non-literarității unui text. (Înțelegem prin
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
nu te sărut pe gură, / Plecat ca peste-o floare, te rup și te respir... / Și nu mai ești de-acum trupească o făptură, / Ci un potir de unde sug viața și strâng mir”. Tonalitatea sacrală nu exclude intermitente accente de pasionalitate profană. V. o cântă pe „domnița grădinii cu merele de aur”, căreia „îi prinde trupul în sărutări [...] ca-ntr-un năvod”. El se visează Hercul ce „despică oceanul”, pentru ca ajuns la iubită, „ostrovul feciorelnic să-ți jefuiesc de rod”. Carnalul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
fost hingher) motivează exterior un gest de răzbunare, suficient în sine. Rudy ar fi un banal cuceritor dacă n-ar înfățișa un accident neprevăzut în carieră. El a dat de o femeie superioară lui intelectualicește și mai ales de o pasionalitate morbidă. Cuceritorul devine victimă. Prin acest schematism substanțial și prin rotunditatea tehnică, Patima roșie se va citi și reprezenta oricând cu mari satisfacții estetice. Versificația trudnică și dealtfel mai mult grafică, deși cu încercări lăudabile de arhaizare, îngreuiază mișcarea din
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
dacă pentru acești contemporani libertatea ar fi devenit un cuvânt lipsit de sens, nu s-ar putea explica sacrificiul lor până la moarte sau până la condamnarea cu exilul pe altarul acestei Zeițe în care nu credea nimeni. Libertatea este legată de pasionalitatea oamenilor din toate timpurile și, mai ales, de nobilul Roman al Republicii, crescut în cultul libertății, care a fost supt încă din copilărie împreună cu laptele matern, și nu se poate admite că acest sentiment de libertate a dispărut ca prin
by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1026_a_2534]
-
perspectivat”, a căpăta vocația proiecției, propensiunii, iată calitatea cea mai importantă a unui obiect. Introdus În poem, obiectul este lăsat deoparte pînă ce tema morală se consumă. Poemul trece, În acest timp, de la regimul grandorii, de la tonul Înalt, de o pasionalitate lipsită de căldura intimității (sînt imitații, modele prea vizibile...), la climatul de uscăciune al demonstrației morale, pentru a căpăta, În scurtele fragmente confesive, un accent de pasionalitate mai sinceră ș.a.m.d. Există, negreșit, o dualitate În versurile lui Gr.
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Poemul trece, În acest timp, de la regimul grandorii, de la tonul Înalt, de o pasionalitate lipsită de căldura intimității (sînt imitații, modele prea vizibile...), la climatul de uscăciune al demonstrației morale, pentru a căpăta, În scurtele fragmente confesive, un accent de pasionalitate mai sinceră ș.a.m.d. Există, negreșit, o dualitate În versurile lui Gr. Alexandrescu, nu aceea de ordin stilistic și temperamental (nu pe aceea o avem acum În vedere), ci o dualitate care exprimă o contradicție greu de Împăcat: aceea
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
apare (și apare des) o ființă suavă și dulce, apare, numaidecît, și lumina. Căci menirea frumuseții este să strălucească. Fruntea, ochii, părul, obrajii primesc și revarsă lumină. Lumina are un statut dublu: e semnul naturii vergurale, dar și simptomul unei pasionalități „arzînde”. Lumina revărsată de ochi exprimă, cu precădere, starea de alarmă a simțurilor. Lumina ia, atunci, Înfățișarea focului, o lumină cu valoare energetică. Focul din priviri provoacă răsfățul primejdios al simțurilor: „Ăst farmec fără moarte, aceste străluciri, Ce, răsfățîndu-ți dulce
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
poezie. Heliade se dezlănțuie Împotriva ei Într-un pamflet. C.A Rosetti scrie, În 1839, o romanță: A cui e vina? În care misoginismul e mai discret. El face o filozofie a fatalității sexului, scuzînd inconsecvența femeii. Există, lîngă o pasionalitate de tip trubaduresc, și puțină parodie În versurile: „Tu-mi ziceai o dată cum pîn’la moarte Dragostea ta toată mie-mi vei păstra; M-ai uitat pe mine, le-ai uitat pe toate, Astfel merge lumea, nu e vina ta
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
interpretării istorice. Pe planul programatic, aripa critică a naționalismului interbelic își concretizează intențiile într-o serie de manifeste, care de regulă formează secțiunile introductive ale manualelor scrise în acest spirit. Până și N.A. Constantinescu, cu ale cărui citate am ilustrat pasionalitatea naționalismului fanatic, specifică în prefața la manualul său că "Sarcina de a întreține necontenit viu sentimentul conștiinței naționale, fără a știrbi adevărul și fără a cădea în banalitatea exaltărei patriotice nu e prea ușoară" (Constantinescu, 1928, p. 3). Manualul său
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
a intentat un proces pasional regimului pe care l-a condamnat in corpore în tribunal politic al istoriei ca ilegitim și criminal. În locul unei examinări critice, fundamentată pe o sobrietate analitică și precizie terminologică, Raportul Tismăneanu reflectă mai degrabă o pasionalitate revanșardă de a pune la punct regimul comunist. Spre deosebire de condamnarea a priori a comunismului, comisionată politic de președintele României, și livrată de Raportul Tismăneanu, asumarea reflexivă a trecutului comunist presupune abandonarea gândirii maniheiste (în care comunismul reprezintă forța răului absolut
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
care atârnă deasupra prezentului" (cf. Maier, 1988, p. 15). Scoaterea Holocaustului din izolarea istorică în care a fost plasat prin conferirea atributului de unicitate și situarea sa într-un cadru comparativ care să permită realizarea unor analize istorice necontaminate de pasionalitate sunt dalele care pavează drumul către ceea ce a ajuns să se numească "normalizarea" Holocaustului (Kampe, 1987). Normalizarea Holocaustului și a celui de-al Treilea Reich nu înseamnă, nici pe departe, acceptarea morală a regimului nazist și a ororilor comise în numele
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]