176 matches
-
comparațiune cu ,Werther" de Goethe, clasic german, apărut în Buciumul din 27 august și 2 septembrie 1863. Cu comprehensiune și finețe analitică, Mauriciu Flügel admitea că Manoil era provocat de lectura Suferințele tânărului Werther, însă releva că nu l-a pastișat, romanul scriitorului nostru fiind o operă pe deplin originală: ,Manoil este celebrul Werther al lui Goethe și, fără îndoială, provocat prin lectura acestei opere germane. Zicem provocat, iară nicidecum imitat. Manoil și Werther sunt ca două linii paralele care în
150 de ani de la apariția lui Manoil by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/11237_a_12562]
-
singură secvență a construcției cu ritm safic, sonoritatea fiind cu totul stranie. Există însă o poezie care reia acest poem în întregime, dar așa cum am mai spus, reluarea se face în stilul personal al poetului Ursachi. Nu e vorba de pastișa, nici de parafrază, cu atît mai puțin de parodie. Cuvintele originale sînt folosite mai degrabă ca un schelet pe care crește iedera compoziției de azi, iar pe alocuri se mai întrevede cîte un fragment întîmplător și tulturator totodată din acea
Poezia perena a lui Mihai Ursachii by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14767_a_16092]
-
Alexandra Olivotto Dacă nu ar fi el însuși o parodie (dar este?), discursul lui Ioan Buduca ar fi demn de ridiculizarea și de oprobriul lui Antisthius (pseudonimul adoptat de Nicolae Steinhardt). Altminteri, tipul de text pastișat de Buduca e unul dintre cele mai prolifice pe terenul românesc post-revoluționar: acela al revistelor paranormale, care amesteca religia (cu o clară preferință pentru buddhism), numerologia și astrologia, istoria și politica, etc. pentru a compune o salată a tuturor domeniilor
Parodia paranormalului? by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/14947_a_16272]
-
Pe-un picior de plai". De acolo cea mai simpatică amintire a faptului că, prin anii '70, îi răspundeam la poșta redacției unui elev dintr-a XI-a C care se numea Stelian Tănase și îl invitam să nu mai pastișeze stilul Nicolae Breban. Am re-debutat, în '74, în Analele Universității București - eram în anul II de facultate - cu o comparație dintre Țiganiada și Istoria Ieroglifică. Dar debutul meu firoscos, barosan, oficial și de care chiar îmi aduc aminte cu plăcere
DAN C. MIHĂILESCU "Toată viața am avut obsesia non-alinierii" by Cristina Poenaru () [Corola-journal/Journalistic/15500_a_16825]
-
După cum spune autorul, "Toate lucrurile importante încep prin a fi figuri de stil". Adagiul apare într-un text despre migrația materiei cenușii sub forma unui stol romantic de creiere zburătoare, contemplat de franțuzul Alphonse și de Narator, într-un dialog pastișat după cunoscutul model maieutic platonician. Autorul tratează în spirit postmodern, cu ironie și gust pentru un "realism magic" moldovenesc narațiuni originale, pe care le dezvoltă imaginativ și voluptuos până la ultimele consecințe. Culoarea locală este, de fapt, una dintre cele mai
Iași by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15149_a_16474]
-
decât la noi. Și tocmai de aceea nici unui profesor-chirurg occidental nu-i trece prin cap să se coboare la nivelul potlogăriilor care i-au făcut celebri pe marii medici pesediști. Or, când un Beuran nu-și dă nici măcar osteneala să „pastișeze” ori să „rezume”, ci copiază cu nerușinare, totul e pierdut. Prefer oricând un profesionist mediocru, dar onest, unui ticălos politizat plin de calități. Mediocrul măcar știe unde se plasează, conștient că există alții mai buni decât el, și poate, cândva
Pesedeus ex machina by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13465_a_14790]
-
fi avut de câștigat. Dar asta ar fi trebuit să fie treaba redactorului de carte. Un minor pe alocuri agreabil (atunci când se ia în serios și-și lucrează atent poemul ferindu-l de excesele plictisitoare și, mai ales, când îl pastișază reușit pe Cărtărescu din Poemele de amor), izbutind uneori bune versuri, dar care se pierd pentru că supralicitează aiurea într-o manieră ale cărei limite nu le prea stăpânește. Sorry, but uncool! Coșovei était un autre Foarte interesant de observat ce
Vinicius uncool by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13812_a_15137]
-
sau tomahawk. Am mînuit exclusiv arme ale zeului Marte, familiarizîndu-mă ca artilerist, în timpul stagiului militar, cu tunul, cu obuzierul și cu mortierul, iar la instrucția de infanterie cu venerabila carabină ZB, căreia un coleg hîtru i-a dedicat următoarea romanță, pastișă după Carol Scrob: Știi tu cînd te-am luat în primire în prima zi, atunci, știi tu, Și primul ceas de mînuire Tu l-ai uitat, eu însă nu. Pe țeava plină de rugină Cît te-am frecat atunci, știi
Epistolă către Odobescu by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/8123_a_9448]
-
organizată cu știința dialecticii discursului, gândită să apere legalitatea spre a păstra echilibrul cetății, era totuși inabil acuzatoare, atât pentru bărbați, cât și pentru femei, chiar de la debut. Fraza liminară e prea cuprinzătoare și frumos alcătuită ca s-o putem pastișa. S-o recitim, fie și numai pentru atitudinea detașată a retorului care nu știe nici să menajeze, nici să lingușească. Persoana întâi plural, formă clasică de captatio, e aici fără efect: „Cetățeni! Noi astăzi am fi avut mai puțin de
Retorica, legea și luxul by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/13261_a_14586]
-
nici un fel de complexe în a exhiba - atunci cînd nu citează direct - replici și trăsături de caracter imediat recognoscibile chiar și la nivelul unui om cu o cultură generală medie. Cu toate acestea, oarecum paradoxal, el nu parodiază și nu pastișează (cu excepția, eventual a poveștii propriu-zise a lui Ion Creangă) textele din care își ia referințele. Cel mult face cu ochiul spre diversele surse livrești, dar revine de fiecare dată la firul clasic al poveștii. Din cînd prin gura lui Flămînzilă
Harap Alb reloaded by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12083_a_13408]
-
cu adevărat în serios. Deși pe alocuri pare că își poate depăși modelul, mai ales datorită poveștii de dragoste din fundal, dar și a unor secvențe (cam puține) notabile, Letopizdeț rămâne însă blocat în limitele inițiale fiind doar o (auto)pastișa, poate doar ceva mai consistentă. Acum două săptămâni scriam aici despre românul lui Adrian Șchiop, pe bune/pe invers, căruia îi reproșam lipsa de atitudine explicită și cumințenia ideilor, adică tocmai lejeritatea acolo de unde ar fi trebuit să iasă scântei
Roman contrafăcut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12714_a_14039]
-
de-ar fi, o astfel de literatură ideală nu anulează, ci instituie propria transcendență asupra tuturor celorlalte realități pe care le incorporează ca semn, inclusiv asupra realității literare: ce altceva face un poem care recuperează prozodii istoricizate, sau romanul care pastișează policier-uri? Este momentul în care diferența dintre copie și original este abolită. În literatura de după Ťsfîrșitul transcendențeiť cititorul caută semne pe care să le consume: Ťpoeziať din poezia modernă, antipoetică, Ťromanul polițistť dintr-un roman echenozian, de pildă, sau
Literatură "pură" și literatură "de consum" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12315_a_13640]
-
pentru care m-am ocupat și eu. Deci, noi avem ceva comun: o stea polară și un precursor care, prin dumneavoastră, a fost bine situat. Nu uitați că una din cărțile mele se cheamă Însemnare a călătoriei mele! Aproape am pastișat titlul cărții lui Dinicu Golescu. Numai că la alt nivel, cu alt aparat, să zicem așa, conceptual și critic. Dar am trăit senzația identică a lui Golescu, șocul civilizației, șocul patriotic, dacă vreți , al lui Golescu, care vedea mizeria din
Adrian Marino:"Sunt un autor deviat,nu sunt critic literar" by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/11501_a_12826]
-
mea i se datorează în mare parte. Așa. Și acum, iată, nu mai sînt decît puține ore pînă cînd... și n-am vorbit despre sponsori, care au făcut totul posibil, căci “dacă sponsor nu e, nimic nu e”, ca să-l pastișez pe Marin Preda. Iată-i: Robert Bosch Stiftung, Botschaft der Bundesrepublik Deutschland, Austrian Air-line, Deutsche Welle, Continental Automotive Products, Nestle, Radio Timișoara, Editura Polirom, Cartelecom, Gall Print... Plec de la Timișoara cu senzația că am uitat ceva important. În gară îi
La Timișoara, Aglaja ne-a vorbit românește by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/13074_a_14399]
-
adevăr toți pentru unul și unul pentru toți. Mai ales la orele de botanică și anatomie. “Și era acest Crețu om nu mare de stat, Negricios (chiar țigănos) și la vorbă spurcat Mai ales de l-ai inervat”! Asta ca să pastișez cronicarul. Parcă Îl văd cu ochelarii pe nas și ținând mai tot timpul capul pe spate pentru a te putea vedea. Altfel privirea nui ajungea să te vadă decât până la gât. De aceia În clasă avea catedra pusă pe un
Liceul Alexandru Lahovary - Vâlcea. In: ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Virgil Sacerdoțeanu () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1554]
-
tratarea unei teme proprii în cadrul unor tipare preexistente. Sînt acele texte care apelează la procedeul substituției (ca nenumăratele "reciclări" anonime ale baladei Muma lui Ștefan cel Mare), numite în consecință parodii prin substituție. în Vara la țară, Topîrceanu nu-l pastișează pe Depărățeanu, ci preia din el doar cîteva repere verbale pentru a declanșa asociația și contrastul. De alt tip și de altă calitate sînt parodiile-pastișă, în sînul cărora survine o nouă disociere, între parodia-variantă și parodia sintetică. Cea dintîi se
Arta parodiei by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12051_a_13376]
-
cu alte cuvinte, să arate cât de postmoderni sunt cei doi scriitori. Prin urmare, Căutarea lui Proust și Finnegan’s Wake a lui Joyce sunt recitite în cheie textualistă, accentul căzând, în ambele cazuri, pe elementele de autoreflexivitate, ironie și pastișă sau, în Priveghi, pe „fragmentarea și distorsionarea limbajului la nivelul cuvântului." La un moment dat, autorul trece în revistă interpretările anterioare ale textului proustian și se oprește la cea a structuralistului Genette, care intuia în scrierile lui Proust o „capacitate
LECTURI LA ZI by Irina Marin () [Corola-journal/Imaginative/13814_a_15139]
-
Tot ce înseamnă literă, cifră, schemă, semn, simbol își găsește, la un moment dat, rațiune textuală în această eterogenă carte. Seria absolut completă a artificiilor intertextualității se desfășoară sub ochii noștri. (Capitolul De ce s-a oprit Alexandru cel Mare este pastișa perfectă la Toate focurile, focul a lui Cortasar.) Nimic însă nu pare să scape de sub controlul auctorial care compune, recompune și descompune orice cade sub incidența jocului textual - (poli)semantic. "Nimic nu se pierde, totul se transhicgurează" în virtutea valențelor multiple
LECTURI LA ZI by Marius Chivu () [Corola-journal/Imaginative/14079_a_15404]
-
de lei în vederea obținerii autorizației respective - eliberată după o perioadă de 15-30 de zile - valoarea crescând la 1 000 000 de lei dacă doriți să intrați în posesia documentului înainte de trecerea termenului minim de două săptămâni. Micul manual de terorism Pastișând, am putea spune că trăim vremuri nebune, nebune. Generațiile de astăzi nu mai trebuie să se mulțumescă a admira la televizor sau în revistele de specialitate armele moderne utilizate, spre exemplu, de armatele NATO. Un site din S.U.A. oferă un
Agenda2004-17-04-c () [Corola-journal/Journalistic/282333_a_283662]
-
robia Internetului, precum și adolescenților timpului în care Internetul nici nu se inventase, într-un cuvânt celor care mai zăboveau/zăbovesc asupra paginilor unei cărți, cu siguranță că nu le sunt străini „Frumoșii nebuni ai marilor orașe“. Cu îngăduința dumneavoastră, aș pastișa titlul lui Fănuș Neagu pentru că, pur și simplu, prea se potrivește. Avem de a face, într-adevăr, cu un „frumos nebun al marelui oraș“ sau, dacă vreți, cu „frumosul nebun al marelui deșert“. E același lucru pentru că, aici sau în
Agenda2005-04-05-senzational2 () [Corola-journal/Journalistic/283313_a_284642]
-
comestibilitate" legat, îndeobște, de oscarizare; cu toate că e un film al Americii, el exersează o finețe analitică de tradiție europeană. (În paranteză fie spus, ferească Dumnezeu să le vină americanilor ideea să facă ei "filme europene"; dacă europenii, atunci cînd au pastișat filmul american, au făcut-o fără prea mare succes, putem fi siguri că americanii, dacă și-ar propune să arate ei lumii ce e acela un film european bun - ar reuși!) E bine cunoscut interesul americanilor față de tot ce înseamnă
American Beauty by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17286_a_18611]
-
parte din istoria noastră recentă: e chiar viata-viată de aici și de atunci (nu și de acum? ne întreabă malițios, printre rînduri, autorul). Ion Beldeanu este cel mai autentic bacovian din literatura noastră de azi. Iar "bacovianismul" sau nu e pastișa și nici semn de epigonism, ci model productiv, insula de originalitate în peisajul niciodată mohorît, mereu animat, al literaturii contemporane.
Melodrame suspendate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/18069_a_19394]
-
ale fragmentului, colajului și pastișei, la care ajung, evident, prin filiere și din motive diferite. Postmodernismul presupunea diversitatea opțiunilor aducând referințe multiple care făceau aluzie la pluralismul cultural și la legitimitatea oricărei alegeri. În schimb, realismul socialist a recurs la pastișa, colaj, fragmentarism, din cu totul alte motive - în primul rând acela de sursa marxista, după care forțele sociale și-ar fi exprimat programul politic prin artă, iar o construcție realist socialistă trebuia, în aceste condiții să țină cont de solidaritatea
De la homo europaeus la homo ludens by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/17445_a_18770]
-
de vremuri grămădit.// Din putrezirea-mi crudă în fundul negrei gropi,/ Ar răsări la capu-mi, doinind în sară, plopi/ Șiar crește mari, năprasnici, așa cum dorul meu/ Năprasnic fost-a-n lume, nespus, nespus de greu” etc. (E, probabil, o intenționată „pastișă” la Mai am un singur dor; Ada face destule d-astea, mai ales după Coșbuc, pe a cărui versificație joacă, deși Lovinescu crede că joacă după folclor; așa ceva însă n-am prea văzut). La partea asta de suferință și de
Fete pierdute - Năpăstuita din Coștilă (Ada Umbră) by al. cistelecan () [Corola-journal/Journalistic/2432_a_3757]
-
divinului Cezar Claudius), cunoscut și ca Apocolocyntosis (Metamorfoza unui dovleac), pamflet care are ca motiv central refuzul zeilor de a-l primi în cer, după moarte, pe păcătosul Împărat Claudius. Satira era atât de cunoscută în epocă încât Erasmus a pastișat-o, transformând-o în pamfletul său antipapal Julius exclusus de caelis, cu Papa Iulius II în rolul împăratului Claudius. Acest pamflet erasmic a fost scris între anii 1513, anul morții Papei Iulius II, și 1514, anul gravurii düreriene, într-o
Gluma lui Dürer by Radu Cernătescu () [Corola-journal/Journalistic/2442_a_3767]