41 matches
-
vânează idei și versuri ușor de însușit, dar și adepți pentru a ei ” Catedrală de cuvinte”... De cuvinte mincinoase și blasfemitoare,femeia care din ură distructivă a vrut să surpe fundația proiectului și să și-l însușească prin hoție și pastișare... Am trecut peste atacurile asupra serverelor ziarului executate de mercenarii electronici ai politrucilor smintiți, Sorin Oprescu și toate canaliile de canale politice și oligarhice... Am trecut peste momente critice în care puteam să ne destrămăm din cauza unor orgolii... Am trecut
UN PROIECT DE NESTĂVILIT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 406 din 10 februarie 2012 by http://confluente.ro/Ruga_fara_sfarsit_un_proiect_de_n_romeo_tarhon_1328861260.html [Corola-blog/BlogPost/346737_a_348066]
-
Simonei Tache (adică a mea, pentru cei care au deschis blogul mai tarziu) lansat la postul anterior se încheie aici. Se acordă mențiuni zânei eficienței, lui easyrider și lui Criști, dar marele premiu merge laaaaaa... AAAdi și neamțu tiganuuuu, pentru pastișarea magistrală a Jurnalului Președintelui Poporului de Scară. Sigur, exercițiile de imitație ale celor doi au degenerat într-un talk-show incendiar, dar tocmai asta le-a făcut să devină și mai valoroase. Noi, ceilalți, am asistat la bătălia dintre cei doi
Câştigătorii concursului de imitaţie by Simona Tache () [Corola-blog/Other/18973_a_20298]
-
printre care Pablo Picasso, Juan Gris sau Diego Rivera, precum și scriitorii André Salmon, Guillaume Apollinaire și Max Jacob. În perioada de început, stilul său nu este încă definit iar ușurința execuției îi lipsește, lucrările sale oscilează între expresionism, fauvism și pastișarea lui Toulouse-Lautrec. Un admirator al său, doctorul Paul Alexandre, îl susține și îl convinge să-și expedieze lucrările la "Salonul Artiștilor Independenți", unde, în martie 1908, Modigliani va expune șase tablouri. În septembrie 1909, Modigliani se mută din Montmartre în
Amedeo Modigliani () [Corola-website/Science/298252_a_299581]
-
versurile atribuite lui Caragiale poartă caracterele scrisului acestuia și semnele spiritului lui. Cetindu-le, ai impresia că le-ai întâlnit cândva în paginile "Moftului Român", laolaltă cu atâtea altele de aceeași formă. De fapt, ele formează un foarte reușit exemplu de pastișare. Cine o fi autorul adevărat? Un om de talent și de spirit, desigur. Mai de talent, în orice caz, decât celălalt anonim, care, cu ocazia trecerii lui Missir în partidul conservator democrat al lui Take Ionescu, a schițat această malițioasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
excelență inuman. Un astfel de proces s-a derulat În majoritatea țărilor comuniste, pentru că premisa de bază a leninismului o constituie tocmai modificarea gândirii oamenilor, schimbarea de paradigmă ideologică - fie și prin distrugerea biologică. De altfel, termenul contra-spălare demonstrează o pastișare a noțiunii de contra-revoluție, unde revoluției bolșevice (și nu numai) i se poate opune doar o mișcare de revizuire și de restaurare (reinstalare, recuperare, refacere - iată cei trei „R” ai prezentului!). În societățile bazate pe control și comandă manipularea juca
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Buenos Aires), „Cronica românească” (New York), „Destin” (Madrid) ș.a. Academia Română l-a repus în drepturi ca membru de onoare în 1990. S-a afirmat cu volumul de proze scurte Calea Robilor (1912), o suită de legende concepute într-o viziune personală, evitând pastișarea unor motive folclorice. Scrise cu acuratețe stilistică, într-o tonalitate adecvată subiectelor și cu o imprevizibilă fantezie, prozele sale prezintă - după cum o sugerează chiar titlurile - legenda Căii Robilor, a păianjenului, a fiului de împărat transformat în floare albastră (Domnul codrilor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286271_a_287600]
-
la o lectură dublă, una identificatoare, cealaltă critică operând într-o distanță mistificatoare, fără ca echilibru între cele două să fie afectat. Ironia lui Flaubert se găsește la toate nivelurile: în detalii mărunte (ca piticul care apare dintr-o prăjitură), în pastișarea lui Chateaubriand, a Memoriilor de dincolo de mormânt atunci când evocă panoplia armelor în camera tatălui, în parodierea procedeelor poveștii, în menționarea de elemente neverosimile (de exemplu, când se spune că sfântul Iulian merge în ajutorul Templierilor, deși se cunosc luptele îndârjite
[Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
filonul suprasemnificării pe o notă melancolică a universului rural oltenesc - „Mica Valahie”), reinterpretându-le pe un portativ modernist ca pentru a le verifica rezistența, cu o anumită distanțare sceptic-amuzată față de procedeu. Sunt relevabile colocvialitatea fățișă sau ceremonioasă, metaforizarea neostentativă, preluarea și pastișarea prefăcut naivă a unor șabloane și locuri comune ale limbajului curent, utilizarea cu distorsiuni ironice sau afectuoase a unor rezonanțe intertextuale trimițând la surse culte sau populare, confesarea directă sau prin interpuși, jovialitatea intonației, care uneori ascunde o rană: „Aflați
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287102_a_288431]
-
culturi a mostrei (sample culture) sunt DJ-ul și programatorul. Cultura ar fi o "cutie de unelte" (toolbox), un set de relații de mediere, circulația fluidă a semnelor în spațiul cultural actual creând condițiile unui alt tip de raportare decât pastișarea postmodernă ori bricolarea avangardistă. Metaforele comerțului și negocierii devin importante din perspectiva importului de elemente din alte culturi, ceea ce caracterizează cultura globală dominată de practica schimbului. Poziționarea criticii de artă în funcție de aceste repere semnalează zonele de trafic intens al informației
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
folosite eficient, au constituit realmente un mijloc Însemnat În direcția formării și dezvoltării sentimentului de dragoste față de patrie și popor, al stimei și dragostei față de tradițiile revoluționare progresiste ale națiunii noastre, față de tradițiile școlii românești”. Din această lungă frază, reiese pastișarea groaznicelor discursuri ale noului tătuc, papașa Ceaușescu, cel care nu și-a schimbat prea mult textele cuvântărilor de-a lungul carierei sale politice. Dur, Ion Andrei a revenit cu dosul În locul capului scriind: „Nu Însă În suficientă măsură s-a
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
bacovian: spre deosebire de criticii care interpretau reluarea de către poet a unor teme și motive mai vechi drept un semn al sterilității și istovirii forței creatoare, D. afirmă că s-ar afla aici o manifestare pe deplin conștientă, premeditată și dirijată. Astfel, pastișarea romanțelor eminesciene, devenite „ecouri de romanță” (două dintre poemele volumului Comedii în fond poartă chiar acest titlu), nu reprezintă simple imitații, ci sunt „viziuni întoarse”, prelucrări făcute în conformitate cu propriul program estetic. Originalul și copia se confundă doar la suprafață, în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286782_a_288111]
-
jurnalism. Diferența e evidentă, în ciuda sinonimiei (aparent) perfecte a termenilor... Cum - o știm de la Blaga - „o boală învinsă ți se pare orice carte”, o să încerc să-mi înfrâng (sper că) temporara aversiune față de jurnale, propunându-vă o mică și nevinovată pastișare a formulei pe care o întâlnesc mult prea des inclusiv în revista la care lucrez, „Orizont”. Am să transcriu câteva notații, mascate în rânduri de jurnal, pe care le-aș fi scris oricum, în această săptămână, în cadrul rubricii de față
Jurnal cu The Boss by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2810_a_4135]
-
toate textele noi nu sunt altceva decât reciclări ale celor vechi și, prin urmare, autorii lor pot fi oricând acuzați de plagiat. Pe de altă parte, le-a făcut plăcere să exploreze implicațiile pozitive ale intertextualității, care, prin aluzii, citări, pastișări sau parodii de tot felul, le-a permis să lege producțiile literare într-o țesătură comună, lărgind limitele creațiilor individuale prin includerea lor într-un text mai larg, transpersonal. Repetând anumite pratici culturale și acceptând cu bună știință să rămână
Cărțile lui Prospero by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/7508_a_8833]
-
măsură inaptitudinile ideologice ale scriitorului, precum și pe acelea de a scrie subiecte de dragoste. Urmărit de pericolul de a se repeta (deja i se reproșa variația pe aceeași temă), Verne s-a arătat foarte disponibil la înnoire și chiar la pastișarea scriitorilor preferați: Poe, Dumas, Dickens sau Fenimore Cooper. In capitolele finale, Lucian Boia corectează câteva teorii pe care le consideră "manipulări postume". În primul rând pe cele care îl acreditează în mod aberant pe Verne cel anticomunard, antidreyfusard și antisocial
Jules Verne pe înțelesul ideologilor by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11762_a_13087]
-
intitulat Il secondo diario minimo, apărut în 1992 (primul jurnal minim a fost publicat în 1963 și a cunoscut un mare succes). Însă "publicistica" despre care vorbesc este una cu totul specială. E făcută după o rețetă: multă ironie, narativizare, pastișare, crearea de fizionomii, descoperirea unor "caractere". Un discurs egal cu sine care se potrivește cu orice fel de subiect. Interesant este că autorul și-a schimbat, după ce au trecut treizeci de ani de la primul "jurnal minim", doar atitudinea față de aceste
Cum se scrie o carte bună by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16351_a_17676]
-
Mălăncioiu, Gabriela Melinescu, Constanța Buzea, Mircea Ivănescu, Ion Pop ș.a. au în comun „conștiința tare a preeminenței esteticului, a nonreferențialității limbajului poetic, cultul metaforei și afirmarea lirismului ca unic criteriu al poeticului”, ei fiind, totodată, „departe de orice intenție de pastișare a modelelor”, impresia de noutate și de prospețime fiind evidentă în registre net individualizate. Astfel, „Nichita Stănescu revoluționează radical limbajul, configurând un imaginar, de o expresivitate singulară, al corporalității abstractului și inefabilului”. Marin Sorescu este un parodic și un ironic
Antologie de poezie română contemporană în limba spaniolă Miniaturas de tiempos venideros by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/3147_a_4472]
-
cartea într-o oarecare cunoștință de cauză ( cel puțin la nivelul tematicii), dar întrebarea care se pune este cît de aproape/departe de original trebuie să se situeze noul roman pentru ca el să nu se transforme într-o simplă parodie, pastișare, parafrazare a originalului? Pentru că în această situație, avînd originalul, mi-e greu să mi-i imaginez pe cei tentați să încerce și rezistența estetică a copiei. În ultimă instanță, pentru rescrierea capodoperelor literaturii universale un autor român trebuie să dețină
Jocuri periculoase by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14034_a_15359]
-
Inevitabil, citind cartea lui Nicolae Stan, comparația cu James Joyce vine de la sine, dar ea nu știrbește cu nimic autenticitatea unui roman în care spiritul locului se împletește cu experimente naratologice, pe alocuri extrem de curajoase. Categoric, Evelyn nu este o pastișare a lui James Joyce, ci un roman original care reușește să pună în evidență specificitatea lipsită de pitoresc a unei localități prin folosirea inteligentă a unor tehnici narative (post)moderne. Dacă Dubliners este o culegere de povestiri scurte, scrise în
Oameni din Slobozia by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13544_a_14869]
-
în pereți”. Faptul n-ar fi cu totul imputabil poetului, de vreme ce expresionismul nu exclude o dimensiune estetizantă - îndeajuns de vizibilă, de pildă, la noi, în poezia lui Ion Mureșan. Din păcate, însă, scrisul lui Dan Coman își pierde efectul prin pastișarea celorlalți, ba chiar a lui însuși. Obsesia pentru „galbenul” asociat trupului se trage din „carnea galbenă” devenită simbol la poetul optzecist. Angoasa exprimată ca expectorare convulsivă a unui animal interior vine și ea tot de la Ion Mureșan. Versuri precum „prietenii
Calofilia suferinței by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4117_a_5442]
-
mele sunt antologice și nici elocvente pentru evoluția spirituală a personalității mele." în schimb, aproape tot ceea ce a spus Petre Țuțea a reverberat în conștiința românilor. N-ar fi exclus ca în curând, prin repovestirea unor enunțuri sau chiar prin pastișarea stilului filosofului, să se constituie o operă apocrifă. Soarta gândirii lui Petre Țuțea este să devină folclor. Ce anume face ca o carte compusă din fraze sentențioase declamate în mijlocul unor prieteni, din sincerități teatrale, din invective copilărești la adresa unor sisteme
GÂNDIREA EXCLAMATIVĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17294_a_18619]
-
umile a lumii, ci demitizarea realității lumii poeziei ca "joc secund", mai pur: ŤPoezie, tîrîtură de cuvinte,/ Numai soarele nu poate să mă mintă,/ soarele nu minteť (Cîntec de lehamite). Altă cale a demistificării juvenile, abandonată și ea repede, este pastișarea ironică a butaforiei simbolist romantice din poeme-joacă scrise în timpul cursurilor din primii ani. Mai interesantă aici este tehnica, reluată ulterior, a "loviturii cozii de balenă", să-i spunem, (nu degeaba mărturisea poetul că școala și-a făcut-o la o
Nichita Stănescu - Debutul poetic by Alexandru Con () [Corola-journal/Imaginative/11843_a_13168]
-
virtuală în proza cyberpunk a scriitorului american William Gibson în care realitatea obiectivă devine una din posibilele extensii ale meta-realului virtual cu un rol determinant în viețile și destinele personajelor. footnote>. La fel de firesc se relevă înțelegerea procedurilor de citare sau pastișare, dar și de colaj, în diverse configurații de agregare, spectrul lucrărilor obținute fiind unul extrem de larg. (c) O a treia imagine utilizabila în termeni de cheie de lectură s-ar referi la ideea că recurgând la pastișa și reciclând, practic
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
postmodernității? Că și canonul, că lista a referenților valorici, în istoria muzicii occidentale stilul se prezintă că o structură metanarativă - totalizatoare, determinanta și coercitiva, deci prin definitie modernista și implicată în postmodernitate doar în calitate de referent și în limitele procedurii de pastișare. Ca si Reich, Cage ori Xenakis, Schnittke nu ezită să-și formuleze concepția componistica în diverse scrieri și interviuri, aici își spun cuvântul atât formația să de muzicolog, cât și cariera de profesor de istoria muzicii la Școala de Muzică
Muzica postmodern?: reinventarea artei muzicale dup? sf?r?itul modernit??ii by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83151_a_84476]
-
pe cea de-a doua. Cum va remarca unul dintre contemporanii săi, gura mieroasă a lui Racikovski, „vorba sa umilă“ se plămădise În acea zi de februarie a anului 1897, cînd acceptase propunerea procurorului. „Aceasta va fi primul său falsificat, pastișarea procurorului, de un mimetism stupefiant.“ De-acum Încolo, În drumurile sale, gările se vor perinda văzute de la fereastra trenului: la nici patru ani de la arestarea sa (după o Încarcerare măsluită), Racikovski va ajunge director-adjunct al Siguranței Statului de la Petersburg, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
pe cea de‑a doua. Cum va remarca unul dintre contemporanii săi, gura mieroasă a lui Racikovski, „vorba sa umilă“ se plămădise În acea zi de februarie a anului 1897, când acceptase propunerea procurorului. „Aceasta va fi primul său falsificat, pastișarea procurorului, de un mimetism stupefiant.“ De‑acum Încolo, În drumurile sale, gările se vor perinda văzute de la fereastra trenului: la nici patru ani de la arestarea sa (după o Încarcerare măsluită), Racikovski va ajunge director‑adjunct al Siguranței Statului de la Petersburg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]