14 matches
-
CPSF 68-72). Aventurile sportivilor de elită, menținuți în fruntea plutonului de diferite găselnițe ilegale, demascați rând pe rând de o echipă de reporteri băgăreți, par să fi fost inspirate de „Cursa de zece mii de mile” a lui Alfred Jarry, părintele patafizicii și creatorul „strrrașnicei înjurrrături” din „Regele Ubu”. După soarele arzător al Saharei, Dinu Moroianu i-a purtat cititori la polul opus, pardon, la „Polul intangibil” (CPSF 74-77, TFE 65-68). Apar din ce în ce mai mulți autori americani: Nathaniel Hawthorne (TFE 64/1958), Philip
Tudományos-fantasztikus elbeszélések () [Corola-website/Science/318503_a_319832]
-
Fragmente dintr-un discurs ornitologic, Întrebarea leneșului, Soacra cu ochi pineal și semnificantul transcendental, Excurs în limba povestirilor humuleștene, Reîntoarcerea la soacră (dar și la nurori), Moș Nichifor Perlocuționariul, Al patrulea codoșlâc, Patafizica omenească. Exercițiile de hermeneutică și studiile de „patafizică” ale lui P. pot părea expresia unui răsfăț gratuit și „evazionist”, dar, în pofida aparențelor, ele nu sunt lipsite de o gravitate subiacentă. Titluri de cărți ori de eseuri precum Sentimentul românesc al urii de sine (1991), Cloaca valachica, Locul fetid
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288830_a_290159]
-
Lionnais și Raymond Queneau cărora li se alătură alți scriitori, matematicieni sau pictori (Albert- Marie Schmidt, Jean Queval, Jean Lescure, Jacques Duchateau, Claude Berge și Jacques Bens, Ou.li.po își vede pentru început operele publicate în Dosarele Colegiului de Patafizică, propunându-și să producă texte fie parodiind alte scrieri, fie prin metode de combinare și compunere respectând stricte principii matematice (lipograme, izovocalime, holorime): "Luați unul, poate chiar două cuvinte, gătiți-le ca pe o omletă, adăugați un praf de sens
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în imensa lor tristețe/ eram voios de felul lor aveam motive serioase”. Poetul visează „în colaborare cu Isaac Newton”, dovezile științei astfel descoperite fiind pălăriile de floarea-soarelui și nasturii. În lumina principiilor proaspăt inventate - și care seamănă cu cele ale „patafizicii” lui Alfred Jarry - lumea dobândește „reperele unei haotice stabilități”. Ceea ce este remarcabil în versurile din anii ’70 este imaginea erosului, factor coagulant al unei lumi așezate și împăcate cu sine, în care descoperirile civilizației stau laolaltă, fără a distona, cu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
excesiv de filosemit". Dintr-o atare neintegrare a mediului de obîrșie derivă o trăsătură de căpetenie a Magistrului Casvaneus și anume fuga de generalizarea aplatizantă în favoarea factorului particular. Deviza sub care își așează, pe jumătate serios pe jumătate zeflemitor, concepția este patafizica, "știința soluțiilor imaginare", dar și cult al faptului neîncadrabil, "simbolizat de bastonul Taicăi Ubu". Ne balansăm între definițiile "iluzorii" și libertatea unei lumi care nici nu îmbunățește nici nu înrăutățește starea lucrurilor, care neavînd legi nu se poate găsi în afara
Magister Casvaneus by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9565_a_10890]
-
pare mai mult decât o provocare. Crimele lui Abăza, urmărite minuțios de indivizi și euri stranii, definesc, minuțios, o poetică a patafizicului. Destul de puțin cunoscut la noi, Alfred Jarry a creat o realitate parodică și ludică dincolo de metafizică. El consideră patafizica știința soluțiilor imaginare, a lumilor paralele, cea mai pură dintre discipline. Patafizica „acordă simbolic lineamentelor proprietățile obiectelor descrise prin virtualitatea lor”. Patafizica este o filosofie asurdistă, idealistă dincolo de absurdul însuși, deoarece presupune că orice eveniment al realității să fie tratat
Un roman patafizic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3652_a_4977]
-
fi fiind chiar mesajul, poate sub lamelele de cenuși ne evaporăm nebăgând de seamă, ne dezintegrăm fără urmă sau, dimpotrivă, ne concentrăm într-un punct de-o orbitoare incandescență”. Dacă Baudrillard preferă să ghideze teoria patafizică spre o sobrietate lucidă, patafizica în genere jonglează cu artificii parodice, tocmai pentru că povara simbolică e mult prea mare. De aici căderea în absurd, o soluție a depășirii stării de inutilitate a scrisului. A cuvântului. Uciderea lui Maximilian deconspiră exact teoria, vădit deconstructivistă. Iraționalul absurdist
Un roman patafizic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3652_a_4977]
-
frustrări. N-ar fi de mirare să se spună despre ea ceea ce se spune îndeobște în societatea noastră patriarhală despre femeile frumoase. După cum se simte din titlu și după cum îl știm pe Iulian Tănase din celelalte volume, "iubitafizica" datorează mult "patafizicii", aerului de familie avangardist, lui Gellu Naum, experimentalismului în general. Imaginația (debordantă, deopotrivă lingvistic și imagistic) e o imaginație de tip suprarealist, fantast pînă la absurd. Timpul își spune însă cuvîntul, patina se simte, recondiționarea e evidentă și avangardismul devine
Istorie literară și istorie personală by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/15215_a_16540]
-
din Lisabona, dădeam ture prin Cascais, Estoril ori Sintra. Voroava cu mai bine mai târziu decât niciodată nu-și va fi pierdut, în ce mă privește, nici noima, nici noica. Crezi că teoria soluțiilor imaginate, care se mai numește și patafizică, poate să extragă România din viața latrinoasă actuală și s-o depună pe un mal? Dacă ai fi om politic, cu puteri de dictator "luminat", care ar fi primele cinci să zicem decizii "dictatoriale" pe care le-ai lua spre
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a Regelui Rumkowski evident Îi mulțumea pe nemți. Îi degrada și mai mult pe evrei să aibă o maimuțăreală de rege. Naziștilor le plăcea asta. Aveau o predilecție pentru asemenea farse cu asasinate gen Ubu Roi. Se jucau de-a patafizica. Îndulcea sau domolea oroarea. Aici În orice caz se poate vedea deosebit de bine chestiunea formelor ce se pot afla pentru acțiunile conștiinței eliberate și ura minții sângeroase, plăcerea ucigașului În fața eșecului și a Înjosirii ei. — Scuzați-mă, dar nu am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
anterioară despre Baudrillard, dar prezint și puncte de vedere noi, comparîndu-i opera cu literatura cyberpunk cu scopul de a-i arăta contribuția, dar și limitările. 2 Vezi mai ales Baudrillard, 1990 [1983] și discuția din Kellner, 1989b, capitolul 6. Acea "patafizică" este cea a lui Alfred Jarry și a "școlii" sale; vezi discuțiile asupra acestui subiect din Kellner, 1989b. 3 S-ar putea spune, desigur, că Baudrillard nu a fost niciodată un teoretician "postmodern", că el s-a bazat întotdeauna pe
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
desigur, că Baudrillard nu a fost niciodată un teoretician "postmodern", că el s-a bazat întotdeauna pe un anume curent de opoziție caracteristic gîndirii franceze care-și are originea în curentul romantic și boem al secolului al XIX-lea, în patafizica lui Jarry și în gîndirea lui Nietzsche, Bataille și Debord și a situaționiștilor (o idee asemănătoare este susținută în Gane, 1991a și 1991b). Plasîndu-mă împotriva unei asemenea interpretări, insist să susțin că interesul lui Baudrillard provine din pretenția sa de
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
strategii. Și în acest sens secund, al modalității de a concepe textul și de a scrie, Baudrillard este un reprezentant al paradigmei discontinuității față de modernism stilul său retoric, ironic, asociat uneori cu scriitura de tip SF sau cu elemente ale patafizicii fiind în dezacord cu normele scriiturii moderne, mai apropiate de argumentare, logică, tratat, sistem etc. 2.3.3. Perspectiva continuității. Postmodernismul moderat 2.3.3.1. Postmodernismul ca parte a modernismului Matei Călinescu introduce problematica postmodernismului în interiorul discuțiilor mai largi
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
ales din perspectiva schimbării artistico-estetice din ultimii 100 de ani cele trei curente menționate au conlucrat la ceea ce s-ar putea denumi "tradiția noului", Hassan preferă să distingă între ele: avangarda ar desemna mișcările de la începutul secolului XX, incluzând cubismul, patafizica, futurismul, dadaismul, suprarealismul etc.; modernismul este în schimb mult mai stabil decât avangarda, fiind considerat hieratic, distant, formalist și descinzând din simbolismul francez, iar postmodernismul este prin contrast mai ludic și deconstrucționist decât modernismul, dar tocmai prin aceste trăsături, mai
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]