318 matches
-
articularea unei concepții privind rolul statalității și al națiunii, azi. În aceeași ordine, intenționez să cuprind și aspecte ce depind de imagine și imaginar În schimbarea discursului Puterii, de la stalinism la național-comunism, trecând prin măștile tranzitorii ale centralismului democratic, etatismului paternalist, În promulgarea unei societăți de tranziție În care modelul liberal democrat a fost și cred că Încă este doar o referință imagologică controlată, ceea ce a permis dezvoltarea rapidă a unei noi clase de manageri politici și economici provenind din structurile
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
Criza constă În existența unor etalonări diferite, contradictorii și polemice privind modernitatea românească, mai cu seamă În ceea ce privește autenticitatea modernității În comparație cu descrierea acesteia după standardele occidentale. Astfel, statalitatea românească premerge nașterea societății românești moderne, ceea ce explică statutul Încă puternic al etatismului paternalist, concepția instrumentalizantă despre cetățean, gradul redus de autonomie al acestuia ori condiția de client al statului pe care cetățeanul și-o reînnoiește atunci când vorbește despre Încredere socială. Din punct de vedere istoric, centralitatea culturală românească este o formă instituțională târzie
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
dacă se urmărește un segment de istorie recentă, cea dintre apariția organizației LANC (1921), semnal al unei orientări culturale naționaliste, În cele din urmă profasciste, și realegerea lui Ion Iliescu ca președinte al României (1992), semnal al orientării spre etatismul paternalist, se poate concluziona că societatea civilă românească nu a reacționat În nici un caz la nivelul așteptărilor pe care tocmai ea le formulase prin vocea elitei sale. Astfel, planul unui model cultural centralizat, riguros ortodoxist și purificator, a eșuat tocmai pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
totuși de „aristocrații” naționaliști. În a doua secvență, societatea civilă românească devine fragmentară după momentul de euforie al schimbării, când din nou o stare de spirit, și nu raționalitatea politică a cetățeanului, a fost liantul necesar. Reîntoarcerea la formele etatismului paternalist evidențiază În 1992 lipsa de valoare a proprietății, victoria statului clientelar, confuzia care exista la nivelul societății civile asupra tipului de lider politic care, mai presus de profesionalism politic, trebuia să prezinte certitudinea unor virtuți morale. În ambele cazuri, eșecurile
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
mai mult cu cât demersul globalității culturale abia Începe să fie teoretizat, după ce a existat preocuparea evidentă pentru Întâietatea globalizării economice, politice și militare 1. Abia până când Încrederea socială se va reașeza sub o altă emblemă decât cea a etatismului paternalist, conceptul de muncă și cel de Îmbogățire vor putea fi măsurate cu standarde mai transparente, iar coerența societății civile nu va consta În alianțele Între grupurile de interes ori de presiune și stat, și nici a sindicatelor ca pepiniere ale
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
să fie așa, după atomizarea socială din trecut. Suntem, cred, o societate care se luptă cu vechiul sistem de comandă al socialismului; centralizarea ei este cel mai vizibil indiciu. Dar nu datorăm acest tipar doar socialismului, ci și societății patriarhale, paternaliste, tipar mental care nu cred că a fost cu totul Întrerupt. Societatea civilă nu este Încă cea care să angajeze dialogul cu autoritatea politică ori administrativă. În acest mod, chiar modernizarea este așteptată să vină de „sus” ori „din afară
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
pornește tocmai de la datele societății civile occidentale, de la modernitatea acesteia, valorile și nevoia de etalonare cu acestea. Există de altfel o tradiție a modernității românești, În acest sens, de la care ne revendicăm. Am vorbit În articolul meu despre un „etatism paternalist” care Îl instrumentalizează pe individ, moștenire a unui trecut. Acest nivel al experienței nu poate fi dizolvat de la o zi la alta. Dar nu ne desprindem de acest trecut prin procesul efectiv al tranziției? Scopul articolului meu era tocmai acesta
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
de sănătate a celor care ofera îngrijire este un predictor pentru șansele de-a reuși în susținerea și vindecarea celor bolnavi. Un aspect important în practică medicală îl constituie atitudinile și menalitatea. Dintr-o practică și poziție de tip autoritar, paternalist, într-una de tip egalitar, de parteneriat, transformarea parcurge un drum lung. Respectarea drepturilor pacientului, consimțământul informat, acceptarea deciziilor acestuia privind propria-i vata îl retransformă dintr-un „caz” într-o persoană, iar pe medic - dintr-un expert absolut (vizionara
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
liderului, alții au considerat că se referă la nevoile fundamentale ale acestuia. Pornind de la numărul dimensiunilor luate în calcul se remarcă tipologii unidimensionale, biși tridimensionale ale stilurilor de conducere. Sunt descrise astfel stiluri de conducere denumite: autoritar, democrat, liber (laissez-faireă, paternalist, majoritar, liber cu discuții; stiluri de conducere precum: populist, centrat pe grup, pe sarcina - în funcție de orientarea conducătorilor spre producție sau spre personal, precum și o serie de stiluri de conducere rezultate din corelația a trei dimensiuni (orientarea spre sarcina, spre relații
[Corola-publishinghouse/Science/2246_a_3571]
-
ziarist ceh, Inc... nu și-a croit drum În țară noastr.... Președintele (și În general orice Înalt demnitar al statului) este mai curînd perceput ca un conduc...tor al națiunii, un profet sau, În cel mai bun caz, un monarh paternalist. Este o percepție primitiv..., predemocratic... și imatur.... E ca si cum cet...tenii ar avea nevoie de o persoan... asupra c...reia s... poat... transfera o parte din grijile și responsabilit...țile ce-i copleșesc, de cineva În care s...-și pun
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
sale Integrare și globalizare. Viziunea româneasc..., Ion Iliescu nu a ezitat s... critice judec...țile pripite și nedrepte relative la statele Europei orientale: „Discutînd cu cet...tenii occidentali, a declarat el, le spun deseori c... ei adopt... cîteodat... o atitudine paternalist..., arogant..., rigid..., imperialist... făt... de cei care tr...iesc la periferia Europei; le spun c... au avut șansa istoric... s... între În era renașterii și s... se lanseze În marea aventur... a societ...ții industriale, În timp ce noi, În acea vreme
[Corola-publishinghouse/Science/2022_a_3347]
-
nu este dezirabil (chiar și dacă el ar fi unul fezabil) este tocmai acela că este incompatibil cu principiul libertății de decizie al indivizilor. Idealul egalității utilizării poate fi apărat, cu alte cuvinte, numai pe baza unor presupoziții și concepții paternaliste, dirijiste și deterministe despre natura umană. Astfel de presupoziții sunt, spre exemplu, acelea că indivizii nu sunt decât produse ale mediului social, ființe incapabile să aprecieze și să decidă singure ce este mai bine pentru ele și ca atare ființe
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
nu sunt disponibile pentru toți"2. Fried formulează aici unele dintre cele mai influente și serioase argumente împotriva idealului egalității de acces la serviciile medicale. Unul dintre ele este acela că acest ideal este în mod necesar unul intruziv și paternalist, de vreme ce presupune controlul statal asupra alocării și distribuției serviciilor medicale. Un al doilea este acela că restrânge în mod nejustificat libertatea cetățenilor, de vreme ce le interzice unora dintre aceștia (cei bogați) să-și procure, contra cost, servicii medicale suplimentare celor furnizate
Dreptate distributivă şi sănătate în filosofia contemporană by Loredana Huzum [Corola-publishinghouse/Science/1416_a_2658]
-
Formele fără fond” junimiste, crede Marino, au o rădăcină „ancestrală” de care poate nici fondatorii curentului n-au fost conștienți. N-avem competența psihosocială a cooperării, echipei, construcției (sociale, economice, de idei), avem, În schimb, individualism și egoism, structuri autoritare paternaliste, cutume patriarhal-tradiționale, solidarități de clan. În relațiile dintre șefi și subalterni nu se invocă competența și nu se practică competiția, ci se cere un hatâr, o favoare, un avantaj pentru „un om de-al nostru”, „bun cunoscut”. Orice poziție de
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
legi, muncă și drepturile celorlalți, spiritul de chibzuință și de economisire. În România, toate aceste precepte nu funcționează, de aceea suntem săraci. Deși românii care au plecat „dincolo” sunt capabili să și le Însușească și prosperă. Mai e și atitudinea paternalistă a statului român care Încurajează conduita de dependență, asistență, pomană, stilul lui „să ni se dea”. Am găsit Într un ziar că jumătate dintre locuitorii județului Vaslui sunt asistați. Oamenii așteptă totul de la stat, de la alții, n-au inițiative, nu
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
sociale sunt mai acceptate la noi (așa cum reiese de la cei care răspund la chestionarele barometrelor de opinie). Explicația ar fi (și) aceea că, în timpul regimului comunist, statul își asumase responsabilitatea pentru condițiile, nivelul de trai al oamenilor etc., iar mentalitatea paternalistă 176 supraviețuiește. Opțiunea pentru o explicație sau alta poate orienta politicile sociale: dacă individul este considerat "vinovat că a ajuns sărac", politicile sociale vor prevedea beneficii minime pentru săraci, evaluări serioase ale (in)capacităților, ale resurselor lor; dacă se consideră
by Ion I. Ionescu [Corola-publishinghouse/Science/1064_a_2572]
-
autorității (authority ranking), care înfățișează raportarea asimetrică a actorilor sociali într-un joc interpersonal în care subordonatul trebuie să manifeste deferență, respect, obediență față de supraordonat, iar cel din urmă este de așteptat să se raporteze cu responsabilitate și o atitudine paternalist angajată față de cel ce se află pe o poziție inferioară în această structurare ierarhică; compatibilizarea cu "celălalt" (equality matching), care evidențiază nevoia de reciprocitate și echilibru în relația interpersonală, precum asumarea raporturilor cu "egalii" (prietenii, co vîrstnicii); relaționarea tranzacțională (market
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
dimensiunea evocată, dar foarte important în cele cu scor mare al DFP. Referitor la stilul de conducere, stilul participativ este prezent pregnant doar în culturile cu DFP mică, în culturile cu DFP mare stilul de conducere predominant este autocrat sau paternalist. Relația șef-subaltern este mai formală, superiorii sînt mai greu accesibili, supervizarea și controlul sînt mai "aspre" în culturile cu DFP mare și mai puțin formală și bazată pe dezbateri și poziții de egalitate în culturile cu DFP redusă. G. Hofstede
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
patternuri și comportamente organizaționale, unele existînd sub forma unor remanențe ale regimului comunist. Astfel, cultura organizațională profesional individualistă se caracterizează printr-o formalizare modestă a comunicării, control scăzut, cooperare, atitudine pozitivă față de proprietatea privată, diferențieri salariale și asumarea responsabilității. Cultura paternalist colectivistă presupune un stil de conducere autoritar, evitarea conflictelor, precum și opțiunea pentru egalitate salarială și siguranța locului de muncă. în fine, cultura colectivistă laissez-faire se caracterizează prin deresponsabilizare și preferința pentru egalitate salarială și locuri de muncă sigure (Bogathy, 2004
Psihologie interculturală: repere teoretice și diagnoze românești by Alin Gavreliuc () [Corola-publishinghouse/Science/855_a_1870]
-
Gabriela Adameșteanu (Revista 22), prezentă la dezbatere în calitate de ziaristă, dar și ca membră în organizații neguvernamentale care militează pentru respectarea drepturilor omului, a întărit această constatare că familia se manifestă adesea cu brutalitate, întemeindu-se pe o cultură de tip paternalist, în care se spune că „bătaia este ruptă din rai” și că dragostea dintre soți este mai puternică după o bătaie administrată de cel mai puternic. Iar copiii, victime ale violenței, devin mai târziu părinți violenți și persoane violente. În
[Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
cât și în Uniunea Sovietică, încă un mod de a evidenția inegalitățile de gen. Astfel, nu s-a produs dispariția patriarhatului, activitățile domestice rămânând în cea mai mare parte în sarcina femeii, moștenirea relațiilor patriarhale fiind exacerbată și de structura paternalistă a statului socialist 63. A existat, de asemenea, un anumit formalism al promovării egalității între femei și bărbați, fără ca femeile să-și poată promova interesele lor colective, deoarece inițiativa în ceea ce le privea aparținea elitei politice, care iniția "măsuri" pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
regime)27 și ranforsarea cetățeniei sociale s-a făcut, în timpul regimului comunist, cu prețul încălcării drepturilor și libertăților civile și politice. Drepturile sociale de tip universal acordau o plasă de siguranță importantă, însă erau însoțite de supunerea individului față de Statul paternalist omnipotent și intruziv. Emanciparea femeilor prin muncă nu a însemnat și un câștig echivalent în sensul creșterii autonomiei lor, aspect care ar trebui să pună în chestiune strategiile și politicile naționale și europene de astăzi care insistă, în mod unilateral
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
de a nu eticheta voluntar și culpabil și mai ales, involuntar și eronat, reprezintă o altă cerință de „suveranitate” a actului expertal. Toate aceste cerințe etice vor evita transformarea bolnavului Într.un simplu obiect de probă, vor evita atitudinile exclusiv paternaliste și vor favoriza ieșirea din dileme expertale doar prin argumentare științifică și conduită etică. În final, expertiza se va afirma ca un act de neutralitate științifică garantat de independența și probitatea etico-profesională a expertului. Expertiza medico-legală psihiatrică este deci o
BULETIN DE PSIHIATRIE INTEGRATIVĂ 2003, an IX, volumul VIII, numărul 1 (15) by Gh. Scripcaru, V. Astărăstoae, I. Agrosoaie, C. Scripcaru () [Corola-publishinghouse/Science/574_a_1481]
-
anul 1989, nu există încă o politică coerentă de inserție socioprofesională a persoanelor cu dizabilități. Cu toate că s-au realizat pași importanți, mai ales în ultimii ani, în domeniul legislativ-administrativ și al strategiilor, viziunea asupra acestor persoane este încă de tip paternalist, prevalează încă criterii medicalizante sau socializante. Nu funcționează programe de dezvoltare axate în mod real pe nevoile individuale și sociale care să contribuie la normalizarea existenței acestor cetățeni. Sunt multe bariere importante în asigurarea educației școlare, a pregătirii profesionale și
[Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]
-
un rol important în socializare, intervenind în cazul în care un membru al său aluneca pe drumul marginalizării și excluziunii sociale. Un studiu comparativ între modelele de bunăstare din țările europene evidențiază anumite culturi organizaționale și administrative, chiar anumite abordări paternaliste, birocratice și centralizate și de aceea se resimte nevoia unei echilibrări a balanței dintre stat, societatea civilă și individ. Trebuie găsite noi forme de parteneriat și dialog social între cele trei „instanțe”. Trebuie menționat și faptul că Europa ca sistem
[Corola-publishinghouse/Science/2155_a_3480]