6 matches
-
are cum să m-ascund Oradea asta - urbe cu luna în turn - prozaică-n esență, lirice accese mimează; unii-i privesc chiorâș ritmul diurn care cu-al lor, cel lăuntric, rimează Primarul a fost la o lansare de carte unde patetizând, m-am acoperit de dispreț: edilul radia o sensibilitate aparte, parcă în coastă-i stam, ca un colț de mistreț Arc oțelos încă nu am sub talpă de la una la alta să sar, saltimbanc; mă mai onorez cu câte-un
Poezie by Alexandru SFÂRLEA () [Corola-journal/Imaginative/8171_a_9496]
-
specializare la Aachen. Cât despre „a-ți turna turnătorul”... Mă întreb cui anume? Cititorilor acestei cărți? Personal, găsesc că Liiceanu reușește, în contextul discursului public de azi, o performanță: nu devine nici o clipă isteric. Și mai mult: nu afectează, nu patetizează (deși ar fi avut pretextul la îndemână). E drept că drama lui e dintre cele, așa-zicând, minore: de Chețan nu l-a legat nimic, n-au fost, nici pe departe prieteni. N-au fost nici măcar apropiați. Dacă-i purta
Noblețea spiritului critic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3006_a_4331]
-
să scotocești în căutarea unei coji de pâine uitate. Aceasta e o ființă umană spun minusculele degete. Și Korczak vede, în această ultimă atenție a mamei pentru copilul ei, un concentrat de respect și de tandrețe”. Scriitoarea știe să nu patetizeze tragicul și să nu transforme comicul în grotesc. Ea pune peste tot o surdină. Procedează așa când reface traiectoria vărului Léon - văr al lui Triplu B - pornit de la Ungheni pentru a ajunge în Franța „ca să facă revoluția”. Acolo e tratat
Înlocuitorul by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4079_a_5404]
-
multe și bogate. Înțeleg lecția pe care mi-o propune. Și totuși mă uit la ceas, aștept sosirea poștașului. Aș putea fi Întrebat dacă, locuind o vreme Într-o țară străină, relația umană schimbată prin călătorie și corespondență nu se patetizează nefiresc. Tensiunea acestei relații o știu Însă de ani de zile, de acasă. O regăsesc departe de casă. Aș putea spune că mă regăsesc, astfel, pe mine Însumi, În tensiunea nepacificată. * Partir, c’est mourir un peu... Celebrul citat și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
vreau doar să-l văd din când în când, mă machiasem invizibil, pletele mi se zbăteau artistic, erau deschise ambele geamuri la portiere, țineam capul înclinat puțin, ca o icoană, știam că tinerețea iese biruitoare și nu mă grăbeam, am patetizat puțin, ploua, era cam frig, dar eu îmi scosesem haina de piele cu ținte, acuma nu mai eram în hainele tricotate ale mamei, îmi pusesem, fustă extrem de... scurtă, deși e foarte comod în pantaloni, un tricou simplu, dar decoltat, pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
freamăt sunător, Și deodată Aurora se ivește radioasă, Ca un ochi ce se deschide sub o geană luminoasă.” (Puntea) Imaginile nu sînt prea variate: dimineața este o trezire veselă a naturii, renașterea este rezultatul Însoțirii dintre soare și pămînt. Alecsandri patetizează: mii de glasuri „celebrează Însoțirea naturei cu mîndrul soare”, verginile intră În apa proaspătă, soarele se Înalță de trei suliți pe „cereasca mîndră scară” și absoarbe rouă de pe ierburi... Clasicizînd, alegorizînd, poetul aduce În vasta scenă lirică pe radioasa Aurora
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]