118 matches
-
japonezi multicolori, plus cele două bazine de înot (unul pentru adulți și unul pentru copii) vă puteți crea o imagine despre oaza de relaxare pe care o aveți la dispoziție aici pentru petrecerea timpului liber. Pe terasa-restaurant, amenajată după modelul „patio“-ului spaniol, puteți servi preparate de carmangerie la minut, cafea, înghețată, băuturi răcoritoare și alcoolice. Se vor organiza petreceri în aer liber, gen „garden party“, din care nu vor lipsi concursurile distractive. CAMELIA BLADA Ajutor de deces l Prin „Crizantema
Agenda2003-30-03-11 () [Corola-journal/Journalistic/281281_a_282610]
-
pe ceafa să i se zburlească și sudoarea rece să i se prelingă pe șira spinării, umezindu-i bluză de mătasă arsă de soare. Acum, doar constată că, îndată ce alo cuțiunile criticilor de artă s-au încheiat cu aplauze furtunoase, patio-ul străvechi, și el refăcut și pardosit cu gresii urâte, industriale și curtea interioară s-au umplut de bărbați și femei, tot persoane importante, care nu ar lipsi nici arse de la un eveniment monden. Domnii și-au deschis telefoanele mobile
Vara leoaicei. In: Editura Destine Literare by Melania Cuc () [Corola-journal/Journalistic/97_a_208]
-
sănătate. Așadar nu pricep de ce mă plîng, căci răul îmi vine din propria-mi vrere." În jurul acestui tip de masochism se organizează întreaga demonstrație; pornind de la motivul "Tristan", paradigmatic pentru tot ceea ce înseamnă pasiunea, înțeleasă în sensul ei etimologic, ca patio, așadar ca "nostalgie a sufletului care se vindecă de viață", ca un fel de "secătuire a conștiinței golite de orice diversitate, obsesie a imaginației concentrate asupra unei singure viziuni", experiență similară misticismului sau fanatismului ereticilor catari, Denis de Rougemont încearcă
Mitul pasiunii by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/16143_a_17468]
-
din scurt, iar Federico, copil fiind, se ascundea după ghizdul fântânii și spiona curios fetele claustrate. Își amintește mai târziu autorul cât de uluit era de acea viață petrecută dincolo de perdeluțele brodate și de poarta masivă din lemn, în acel patio tipic caselor andaluze - curte interioară unind două corpuri de casă - în care fetele puteau ieși, fără a socializa însă în vreun fel. Când Lorca i-a citit mamei piesa - o femeie aprigă și cam aspră - aceasta l-a rugat să
Gânduri despre Lorca by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2586_a_3911]
-
ageri, negri și duri. Ce doriți, a fost întrebarea ei, neașteptată pentru noi, care ne știam prezența anunțată, tratativele spre a ajunge la această casă nefiind deloc ușoare. Am explicat cine suntem și, prudent, am fost invitate să intrăm... în patio, nicidecum în casă. Erau câteva scaune de răchită pe care ne-am așezat. Altă așteptare. Un patio auster, din care nu lipsea, firește, fântâna. După o vreme „Bernarda” contemporană și-a făcut apariția, urmată îndeaproape de două umbre. Erau fetele
Gânduri despre Lorca by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2586_a_3911]
-
anunțată, tratativele spre a ajunge la această casă nefiind deloc ușoare. Am explicat cine suntem și, prudent, am fost invitate să intrăm... în patio, nicidecum în casă. Erau câteva scaune de răchită pe care ne-am așezat. Altă așteptare. Un patio auster, din care nu lipsea, firește, fântâna. După o vreme „Bernarda” contemporană și-a făcut apariția, urmată îndeaproape de două umbre. Erau fetele ei, una de 45 de ani, cealaltă de 40. Deși trecute de prima tinerețe, se vedea limpede
Gânduri despre Lorca by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2586_a_3911]
-
muzeu. Și afișul cu Bodas de sangre în regia Margaritei Xirgu, spectacol jucat în Buenos Aires în 15 octombrie 1948. Și imagini realizate de Francisco Borès, reprezentând ilustrații la Llanto para Ignacio Sánchez Mejias. * Am coborât în cele din urmă în patio. La umbra unui copac, am zăbovit o clipă lângă bustul lui Lorca. Și m-am lăsat învăluită de lumina caldă și blândă a amiezii. În acel minuscul patio m-am gândit din nou la destinul lui Lorca. Până aproape de 30
Gânduri despre Lorca by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2586_a_3911]
-
Llanto para Ignacio Sánchez Mejias. * Am coborât în cele din urmă în patio. La umbra unui copac, am zăbovit o clipă lângă bustul lui Lorca. Și m-am lăsat învăluită de lumina caldă și blândă a amiezii. În acel minuscul patio m-am gândit din nou la destinul lui Lorca. Până aproape de 30 de ani, deși publicase deja câteva volume de versuri, scrisese teatru, conferenția adesea - la Reședința Studenților din Madrid, la Barcelona, la Granada - deși înființase revista Gallo și era
Gânduri despre Lorca by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/2586_a_3911]
-
prin acequias, venele subțiri și albastre ale Andaluziei. E o cetate de vise, înțelegi? Un spațiu dezrobit de timp. Numai cer, fără genuni, fără hăuri care sug viața din frunza care adie parfum. Numai cer. Știu, tu te plimbi prin patio-uri în care s-au iubit sultane și califi, te pierzi în mirajul vitrinelor cu evantaie, te așezi pe o bancă în Parque María Luisa și citești un pliant despre corride, îți așezi mai bine ochelarii de soare pe nas
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
fi alergat la umbra unor pomi adevărați. Dacă portocalii existaseră cu adevărat sau înmiresmaseră doar imaginația bogată a mamei deja nu mai contează, nu? Chiar nu mai contează. Nouă rânduri paralele de portocali. O grădină. O livadă. O insulă. Un patio de naranjos. El naranjal... Ok, încep să fie cam multe portocale pentru mine în povestea asta... În care dintre ele? A lui Ivan? A lui David? A mea, pardon, a lui Alex și a lui David?... A ta? Mă plictisesc
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
prindă crustă. Isabel la segunda voia să știe totul despre poțiunile cu praf de argint care scad arșița, despre gramatica arabă și coloanele fine ca un gât de lebădă care se oglindeau în apa din ochiul de marmură ascuns în patio-ul palatului lor. Purta o esclavă la gleznă și cercei enormi, ca roabele, deși iatacul ei era plin de mătăsuri și straie croite ca pentru o prin țesă vizigotă. Își vopsea mâinile cu henna și își colora pleoapele încă de la
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
o să se lase cu sânge. Să sape mai departe, sau să-nchidă ochii și să creadă c-au visat urât? Rădăcinile coboară adânc, adânc printre ziduri și pavilioane. Inima Sevilliei de sub Sevilla e chiar sub Santa María de la Sede. Sub Patio de los naranjos. Mama e bine mersi, în casa din Intrarea Vâlcului. Casa mătușii ciudate. De unde știi că e bine mersi? — Știu. Trec pe la ea, de două ori pe săptămână. — Poftim? — Poftim ce? Te deranjează că n-ai umblat în
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
un comportament specific prin intruziunea referinței livrești în proza ocupațiilor cotidiene. Așa cum unui copil i se cîntă cîntece de leagăn, autorul își alintă plantele cu lecturi rafinate, id est printr-un protocol pedant-sublim: "Zilele acestea am fost/ foarte ocupat în patio/ cu un trandafir japonez/ l-am cultivat ani întregi/ i-am citit din Cussanus/ de pe terasă din Raymundus/ Lullus și Pierre Vicot" (27 mai 2005). O persiflatoare fantazare erudită aduce totuși un suflu de scepticism asupra relației dintre ființă și
Reveria conceptelor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9992_a_11317]
-
Ai băut ofranda mea pentru Zeiță! Helen înfige paharul gol în palma Monei și zice: Păi ce-ar fi să-i mai aduci o ofrandă Zeiței, dar dublă? Suntem în apartamentul Monei, unde toate mobilele sunt mutate într-un mic patio din spatele unui glasvand culisant, acoperite cu o folie groasă de plastic. În urma lor a rămas un salon gol, în care se deschide o cămăruță, unde ar trebui să fie sufrageria. Pereții și covorul de lână sunt bej. Castronul cu potrocale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
șolduri. Dar dacă n-ar fi pic de vânticel, ai transpira-o toată, iar crepul de bumbac s-ar lipi de tine ca cele unșpe ierburi și mirodenii, numai că pe tine rochia ar fi aproape transparentă. Intrai într-un patio și era o senzație minunată, un milion de reflectoare te luminau în mijlocul mulțimii sau pășeai într-un restaurant când afară erau treizeci de grade, și toată lumea se întorcea și se uita de parcă tocmai ai fi primit cine știe ce mare distincție pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
de pe locurile lor, iar ocupanții camerelor de sus se aplecau la ferestre ca să vadă mai bine. Nu era ceva ieșit din comun pe vremea aceea, cum v-am mai spus, ca spectacolul din corrale să se mute de pe scenă În patio-ul din fața ei; așa că toți se pregăteau să se bucure din nou de o acțiune neprevăzută și gratuită: foarte repede se formase un cerc În jurul combatanților. Căpitanul, știind că nu va rezista mult În fața celor cinci bărbați Înarmați și profesioniști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Buckingham se uitau unul la altul. — Alatruiste! exclamă prințul de Wales, cu pronunția aceea a lui atât de tinerească, de Închisă fonetic și de britanică. Aplecându-se puțin peste pervazul ferestrei, aruncă o privire lacomă asupra situației de dedesubt, din patio, și se Întoarse iar, Întâi spre Buckingham, apoi spre rege. În cele câteva zile de când se afla la Madrid avusese timp să studieze unele cuvinte și expresii castiliene, așa că pe limba noastră i s-a adresat suveranului: — Schiuzați, Sire... Om
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
al Patrulea, Înmărmurit, nu știu dacă să-i oprească sau să apară din nou la fereastră; așa că atunci când Își recăpătă stăpânirea de sine pe care fusese cât pe ce să și-o piardă, cei doi englezi se aflau deja În patio-ul corral-ului de comedii, Înfruntându-i pe cei cinci spadasini care Îi Încolțeau pe Francisco de Quevedo și pe Diego Alatriste. Episodul acela era din cele ce rămân Înscrise În anale; Încât nu e de mirare că odăile de sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
pe cei cinci spadasini care Îi Încolțeau pe Francisco de Quevedo și pe Diego Alatriste. Episodul acela era din cele ce rămân Înscrise În anale; Încât nu e de mirare că odăile de sus, rândurile de bănci, locul rezervat femeilor, patio-ul Întreg, după primele clipe de năuceală prilejuită de apariția lui Charles și Buckingham cu fiarele În mâini, se zguduiră imediat de aplauze asurzitoare și de urale entuziaste. Abia atunci regele stăpânul nostru reacționă În sfârșit și, ridicându-se În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Olivares continua să se concentreze asupra scrisorilor și informațiilor, pe când căpitanul privea fereastra cu o nădejde sumbră. Treaba aia l-ar scuti de călău și ar scurta mult formalitățile anchetei, deși o cădere liberă de la treizeci de picioare În plin patio nu era suficientă: se expunea să rămână În viață și să fie aburcat În furci cu fluierele picioarelor rupte, ceea ce n-ar fi fost nicidecum un spectacol plăcut. Plus că mai era o problemă: dacă totuși e Cineva acolo sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Voastre. Dacă ai fi făcut-o, acum erai mort. Sau pe punctul de a fi. Urmă o tăcere. Favoritul se ridicase În picioare, mergând spre fereastra prin care se vedeau nori amenințând a ploaie. Se uita la mișcările gărzilor din patio, cu mâinile la spate. În contra luminii, silueta lui părea și mai masivă, și mai Întunecată. — Oricum, zise fără să se Întoarcă, ai putea să-I mulțumești lui Dumnezeu că ai scăpat cu viață. — E adevărat că nu-mi vine a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
la editura Vellant); acolo poetul vă menționa, amintind de anii petrecuți împreună la Ambasada chiliană din Paris. Cum era Pablo Neruda? JE: Prietenia mea cu Neruda e mult mai veche. L-am cunoscut când mi-am publicat prima carte, El patio (Curtea interioară), deci când aveam 21 de ani, iar el avea 48. Mai târziu, prietenia noastră a devenit mai strânsă, ajungând să lucrez cu el la Paris în anii 1971-1973. Pe atunci Neruda era deja foarte bolnav. Metaforic vorbind, pot
Jorge Edwards - Am plătit scump apariția cărții "Persona non grata" by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6724_a_8049]
-
intrau prin cele patru balcoane înalte care dădeau în stradă. Restul trupei stăteam mereu în ariergardă, în acel gineceu, de gheață iarna și de foc vara, care era atelierul cenușiu din spatele casei, cu doar două ferestruici ce dădeau spre un patio întunecos și unde ceasurile treceau ca aerul între catrenele pe care le fredonam și țăcănitul foarfecelor. Prezentare și traducere de Ileana Scipione (în curs de apariție la Editura Polirom, în colecția „Biblioteca Polirom”)
María Dueñas - Iubirile croitoresei () [Corola-journal/Journalistic/5689_a_7014]
-
priveau înspăimântați: oamenii aceiau erau prea neciopliți pentru obiceiurile lor de copiii crescuți în puf. Fuseseră așteptați cu nerăbdare. Când caleașca pătrunse în curte pe sub arcul de la intrarea destinată caleștilor, stăpâna văzu că întreg personalul de serviciu se aliniase în patio, ca o trupă gata de inspecție. Surâse cu bunăvoință, îi șopti doicii să aibă grijă de copii și de pepeni și coborî, ajutată de vizitiu, să-i salute până la ultimul pe servitorii săi fideli. - Fiți bineveniți cu toții în această casă
Care Santos Încăperi ferecate by Marin Mălaicu-Hondrari () [Corola-journal/Journalistic/3356_a_4681]
-
șopti Concha. Nu vă vine să le mâncați? Violeta și-a înăbușit un râset șmecheresc. Amadeo s-a uitat în altă parte, stingherit de acel comentariu care i se păruse absurd, mult prea infantil pentru el. Concha deschise ușa de la patio. - E un loc minunat pentru vară. Ce ziceți, mâncăm aici după ce trece frigul? În patio începuseră deja să crească iedera și trandafirii. Și mai era și o fântână mică, în stil rustic. Într-o parte, o ușă misterioasă părea să
Care Santos Încăperi ferecate by Marin Mălaicu-Hondrari () [Corola-journal/Journalistic/3356_a_4681]