51 matches
-
extaziind iraționalismul". (13 b, pp. 26-27) Publicațiile cu scriitorii-suporteri și publicul cititor au fost și ele privite în raport cu tradiționaliștii cam așa: de orientare tradiționalistă fermă, de formulă anticonservatoare și antitradiționale, cu poziții mediane între tradiționalism și înnoire, filoindustrialism, înfruntare între patriarhalism și modernizare, "europenism" și tradiționalism la tânăra generație de intelectuali postbelici și altele. Z. Ornea a readus în atenția generațiilor optzeciste scriitori reprezentativi pentru literatura română contemporană. Eugen Lovinescu ca "avanpost al militantismului antitradiționalist și al modernizării structurilor românești; negarea
by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
au XIX-e sičcle17), imaginea țăranului povestitor este proiectată în contextul dezvoltării prozei cu tentă autohtonistă, din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, prin apariția a trei autori junimiști care au produs o mutație și o direcție, aceea a "patriarhalismului" - I. Slavici, I. Creangă și N. Gane. Nici unul nu e scriitor profesionist, nu întreprinde studii preliminare asupra mediilor descrise sau a claselor sociale, ci ei "servesc" în fond meleagul de baștină din care provin, cu înclinație spre genul memorialistic, amintiri
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
1986. Trad. de Simona Cioculescu. 17) Libr. Universitaire J. Gambert, Paris, 1925, p. 29 și urm. Cartea reunește 5 conferințe susținute la Sorbona, de N. Iorga, "profesor la Universitatea din București, corespondent la Institutul din Franța, agreat la Sorbona". Conferința "Patriarhalismul moldav și transilvan la povestitorii români între 1870 și 1880" - formează secțiunea II. 18) Ibid., p.31. 19) Id., p.49. 20) N. Iorga, Istoria literaturii românești. Introducere sintetică. Librăria Pavel Suru, București, 1929, p. 164-165. 21) Ibid., p.170
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
proprietatea a modelat puterea În imaginarul nostru. Există diferențe În felul În care un român ar vedea „puterea” În comparație cu un senegalez, britanic ori chinez? Cred că da. Nu cred că ne putem desprinde foarte rapid de o tradiție pe care patriarhalismul societății noastre a păstrat-o mai cu seamă În termeni culturali. Dar, pe de altă parte, Întregul Est al Europei deține această „aură” a unui trecut patriarhal care poate căpăta diferite nuanțe de identitate și autenticitate. M-a frapat, de
[Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
este decît jocul Însuși al minții 96. Istoria interpretării mitului Sophiei pare să confirme acest punct de vedere, În sensul că la Început mai mulți savanți au apărat ipoteza unei Sophii ca Mamă Universală pre-creștină (sau pre-ariană), deteriorată ulterior de patriarhalismul creștin (sau arian); mai tîrziu, unii dintre acești Învățați și-au dat seama că textele literare nu dau un răspuns lipsit de ambiguitate Întrebărilor cu privire la gen sau oricăror altor chestiuni de ordin social. În același timp, alți specialiști au răsturnat
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
1. Nașterea whigismului / 25 1.1 . Contextul istoric: două revoluții / 25 1.1.1 . Religia și finanțele în timpul lui Iacob I / 26 1.1.2 . Prima Revoluție, Război civil / 35 1.1.3 . A Doua Revoluție, Glorioasă / 43 1.2 . Patriarhalismul contra Hobbes / 47 1.2.1 . Monarhia de drept divin. Filmer / 48 1.2.2 . Dreptul natural absolutist. Hobbes / 55 1.2.3 . Patriarhalismul moderat. Contra Hobbes / 64 1.3 . Tory contra whig. Reformarea hobbismului / 70 1.3.1 . Dreptul
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
2 . Prima Revoluție, Război civil / 35 1.1.3 . A Doua Revoluție, Glorioasă / 43 1.2 . Patriarhalismul contra Hobbes / 47 1.2.1 . Monarhia de drept divin. Filmer / 48 1.2.2 . Dreptul natural absolutist. Hobbes / 55 1.2.3 . Patriarhalismul moderat. Contra Hobbes / 64 1.3 . Tory contra whig. Reformarea hobbismului / 70 1.3.1 . Dreptul natural și sociabilitatea / 72 1.3.2 . Whig și tory. Criza Excluderii / 80 Capitolul 2. Conceptul whig de stare naturală / 89 2.1. Locke
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
individului să fie apărat de violență. Al doilea a văzut în evenimentele de la 1688 triumful libertății și al rațiunii, punând prin scrierile sale bazele filosofiei liberale animate de spiritul constituționalismului, al pluralismului, al toleranței și al drepturilor fundamentale. 1.2.).Patriarhalismul contra Hobbes S-a spus că ideologiile politice moderne au apărut ca forme de reacție față de schimbarea socială provocată de Revoluția Franceză. Nu intenționăm să răstălmăcim această axiomă a științelor politice. Se cuvine totuși să observăm că, în secolul al
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
scriere, el a opus vechilor doctrine și practici ale nobililor și clericilor englezi, metafora supunerii filiale față de un părinte. Aceste "comparații dintre rege și tatăl unei familii erau un loc comun în literatura primilor Stuart"36 și au constituit esența patriarhalismului. Sub acest nume a fost cunoscută o întreagă mișcare intelectuală și politică din secolul al XVII-lea, la care au participat clerici și oameni de litere care au susținut cu argumente scolastice partida monarhistă și doctrina monarhiei de drept divin
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
dea seamă nimănui de actele sale regale, cu excepția lui Dumnezeu, al cărui locțiitor era. El a reluat aceste argumente după fiecare dizolvare a parlamentului, în 1629 și în 1640, spunând că prinții nu trebuie să răspundă decât în fața lui Dumnezeu. Patriarhalismul a reprezentat ideologia antiparlamentară, pentru că ea s-a format ca reacție literară (în pamflete, tratate și recenzii publicate cel mai adesea anonim, dar și în scrisori și întâmpinări) față de literatura puritană și anti-absolutistă, susținătoare a cauzei parlamentare. Cel mai important
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
ideologia antiparlamentară, pentru că ea s-a format ca reacție literară (în pamflete, tratate și recenzii publicate cel mai adesea anonim, dar și în scrisori și întâmpinări) față de literatura puritană și anti-absolutistă, susținătoare a cauzei parlamentare. Cel mai important reprezentant al patriarhalismului a fost Sir Robert Filmer (1588-1653), a cărui operă principală, Patriarcha or the natural Power of the Kings of England, a fost scrisă începând cu 1620, ca răspuns față de utilizarea doctrinei contractualiste în atacurile parlamentarilor asupra regelui Iacob I. Scrierea
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
a trebuit să se exileze în Franța, din cauză că susținuse monarhia absolută în timpul războiului civil. El a fost probabil influențat și de scrierile lui Filmer 47, dar filosofia lui politică a fost animată de un spirit nou, aflat în opoziție cu patriarhalismul. Hobbes a recurs la teoria dreptului natural, care fusese reformată pe continent în scrierile lui Hugo Grotius. Față de vechea doctrină medievală, teoria modernă și protestantă a lui Grotius se baza pe ideea contractualistă, conform căreia societatea a luat naștere printr-
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
de episcopul Bramhall), cât și din tabăra parlamentară și puritană (în special republicanii radicali precum Harrington și Lawson). Pentru cei dintâi Leviathan era un "catehism al rebelului", iar pentru cei din urmă un "abecedar al absolutismului"66. 1.2.3. Patriarhalismul moderat. Contra Hobbes În contextul primei crize, Filmer a publicat, în 1648, The Necessity of the Absolute Power of All Kings: And in particular, of the King of England, precum și Anarchy of a Limited or Mixed Monarchy. În această ultimă
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
1670 disputa din jurul lui Hobbes va face din gândirea hobbesiană "o referință culturală importantă. Hobbismul ca expresie a abuzului devenise o parte integrantă a polemicii politice și religioase, semnificând limitele inacceptabile ale discursului public"76. Asocierea sau disocierea hobbismului de patriarhalism și de partida monarhistă a condus la necesitatea unei reevaluări a dreptului natural. Pe de o parte, anglicanii radicali respingeau anti-episcopalismul lui Hobbes și îi acuzau pe dizidenții puritani că folosesc argumentele ateiste sau eretice ale lui Hobbes. Respingerea lui
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
că obligația se bazează pe utilitate și pe natura lucrurilor, iar rațiunea este singura lumină naturală a omului. În ceea ce îl privește pe Grotius, el a fost acuzat de arminianism, iar aceasta explică de ce puritanii din Anglia care argumentau împotriva patriarhalismului, dar și împotriva lui Hobbes, nu au folosit doctrina lui Grotius. Aceasta ar fi permis să fie criticată teoria lui Hobbes printr-o versiune anti-absolutistă a dreptului natural, bazată pe o interpretare mai rezonabilă a naturii umane. Interpretarea stării naturale
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
dar o asemenea acțiune nu poate fi considerată rațională. Rațiunea - care este aceeași întotdeauna și pretutindeni - stabilește aceleași reguli morale și aceleași datorii universale. 2.3. Critica lui Filmer. Primul tratat În cele Două tratate despre guvernare, Locke argumentează împotriva patriarhalismului, ideologia oficială a partidei regaliste susținătoare a lui Iacob al II-lea, din timpul crizei Excluderii. Această concepție a fost susținută de primii regi ai dinastiei Stuart, mai ales de Iacob I, și a fost apărată de Sir Robert Filmer
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
săi. Ea nu poate fi o putere absolută, căci este împărțită între părinți, astfel încât ar trebui numită putere parentală mai degrabă decât putere paternă, cum se spune în Al doilea tratat 78. Locke preia un argument al lui Hobbes împotriva patriarhalismului, care spune că, în starea de natură, femeia este mai îndreptățită să exercite suveranitate asupra copiilor, pentru că ea este cea care i-a purtat în pântece și i-a hrănit. "Asta nu i-ar da tatălui decât o stăpânire împărțită
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
care este exegeza biblică. Dar el ajunge la același rezultat cu ajutorul Scripturii, pentru că legea naturală nu poate spune în esență decât ceea ce a fost deja spus prin Cuvântul divin. Astfel, cele Două tratate reprezintă două modalități diferite de a critica patriarhalismul. Locke vrea să dovedească în acest fel că teoria sa a dreptului natural nu este în contradicție cu Scriptura. Subtilitatea metodei lui Locke constă în a obține prin exegeza biblică din Primul tratat cele trei concepte fundamentale ale teoriei politice
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
și, prin urmare, ea se găsește respinsă ca o ipoteză falsă. Modalitatea în care Locke definește starea naturală este legată în primul rând de o dificultate pe care o ridică doctrina din Leviathan. Hobbes fusese și el un adversar al patriarhalismului, dar nu și al absolutismului. La Hobbes, caracteristica cea mai importantă a stării naturale este egalitatea dintre oameni, definită în raport cu facultățile trupului și ale sufletului. Pentru că în această stare lipsește suveranitatea, iar resursele naturale sunt limitate, omul natural este redus
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
și ea poate fi dizolvată odată ce acest scop a fost atins, dar, atâta timp cât ea persistă, soțul și soția au drepturi egale unul asupra celuilalt. Nici unul dintre ei nu are asupra celuilalt o autoritate de tip politic, cum susținuse Filmer și patriarhalismul. Este semnificativ faptul că societatea conjugală ia naștere în urma unui contract. Acest lucru arată că necesitățile naturale care conduc specia umană la căsnicie nu pot fi satisfăcute decât între indivizi raționali și sociabili, asociați în comunități încă din starea naturală
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
de a exercita puterea. Abuzul, în măsura în care depășește și suprimă orice drept și orice morală, stă la baza puterii absolute arbitrare. Monarhia absolută descrisă de Hobbes în Leviathan pare să fie un astfel de regim, cu toate că Hobbes se deosebește radical de patriarhalismul lui Filmer, prin faptul că fondează politica pe dreptul natural și pe contractul social. Pentru Hobbes, suveranitatea nu poate fi decât absolută, suveranul având drept de viață și de moarte asupra supușilor săi60. Această teză a puterii aflate deasupra legii
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
din partea supușilor sau vreo limitare din partea vreunei puteri concurente (cum ar fi, de exemplu, Biserica sau parlamentul). Unii teoreticieni ai absolutismului au vorbit fie de autolimitarea puterii regale, fie de autojustificarea rațională a acțiunilor. Un exemplu pentru autolimitare ar fi patriarhalismul lui Bramhall, iar un exemplu pentru autojustificare ar fi Iacob I care spunea: "Este treaba supușilor rebeli să discute ceea ce un rege poate să facă în plenitudinea autorității sale; dar regii drepți vor fi întotdeauna dispuși să spună ceea ce au
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Elements of Law, suveranitatea patrimonială nu era considerată ca fiind fondată pe convenție, pe când în Leviathan orice supunere față de un stăpân care asigură pacea și securitatea este o convenție. Scopul lui Hobbes în această controversă este de a demonstra, împotriva patriarhalismului, că o femeie poate fi monarh și că "în starea de natură dominația asupra copiilor este în mod natural a mamei". Sharon A. Lloyd și Susanne Sreedhar, "Hobbes's Moral and Political Philosophy", The Stanford Encyclopedia of Philosophy, 2014, paragraful
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
cultivarea națiunii, începând cu "clasele de sus" de unde pornește "mișcarea intelectuală". Clasele culte vor avea "știință și conștiință" ("conștiință câtă trebuie", iar știință "cât o pot avea"). Numai atunci, preluând formele unei culturi superioare, românii nu vor mai rămâne în "patriarhalismul" literar și cultural. Referindu-se la condiția criticului, T. Maiorescu a concluzionat: "Critica, fie și amară, numai să fie dreaptă, este un element neapărat al susținerii și propășirii noastre". Alte articole În alte articole (Despre scrierea limbii române; Limba română
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
posibilă și alta, care afirmă o linie estetică neîntreruptă prin obiectul urmărit și soluția propusă pentru rezolvarea impasului social, regenerarea aristocrației funciare în „purgatoriul” energiilor stării a treia și reîntoarcerea la proprietatea latifundiară, exploatată corespunzător noilor condiții - un fel de patriarhalism romantic. Ca traducătoare, Z. s-a implicat în transpunerea în românește a prozei polone, în palmaresul său intrând versiuni la autori de primă mărime, precum clasicii Boleslav Prus, Henryk Sienkiewicz (Potopul), Zofia Nalkowska, Eliza Orzeszkowa, Maria Da¸browska. Un loc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290688_a_292017]