36 matches
-
prima oară în 1944 și întrunind cîteva eseuri circumscrise de titlul său, teza de căpetenie a filosofului. Pornind de la complexul "culturii minore" ("Noi știm că sîntem ceea ce se numește "o cultură minoră""), acesta schițează un gest de revoltă față de ruralitatea, patriarhalitatea, anistorismul patriei noastre, refuză "România eternă" a specificului ei stagnant, în favoarea unei Românii a actualității: "tocmai aceasta ne nemulțumește azi: că am fost și sîntem - prin ce avem mai bun în noi - săteni. Noi nu mai vrem să fim eternii
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]
-
financiar apariția unor reviste importante - totul întreprins însă cu discreție, aproape pe furiș. A readus satul și cîmpul în poezie scriind una dintre cele mai „naturiste” opere poetice din literatura noastră: un sat privit din pridvorul conacului, sat încărcat de patriarhalitate arhaică, atemporală. Nu va fi satul mitic al lui Blaga, fără atașe etnologice concrete, ci un sat istoric precis localizat, la Florica ori Miorcani, locuri pe care poetul le-a urcat apoi în legendă. Ca senior al domeniului de la Florica
Modelul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2800_a_4125]
-
la Bârlad\Orașul e-o legenda de ninsoare\ Voi tineri, prindeți clipa să nu zboare\Cât florile pe caldarâm nu cad”. In aceasta vară capricioasă versurile poetului B.Fundoianu,în concepția criticului literar George Călinescu ca fiind „transcrieri ale unei patriarhalități inedite” și „o îmbătare de exaltații vitale”,sună dramatic pentru pastelul citadin: „Afară suflă vântul și ploaia bate-n geamuri,\ Și nori sporesc pe bolta ca zdrențuite flamuri,\ Mor macii-n lac de sânge pe margini de răzoare,\ Și plânge
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
sară din tren, întrucât linia ferată trecea pe aproape de satul său. Ceea ce și fac, deîndată, rostogolindu-se amândoi în zăpadă. Scriitorul intră într-un sat și într-o casă bulgărească, foarte asemănătoare cu ale noastre. Imaginea e de pace, de patriarhalitate: "După o jumătate de ceas, am intrat în sat. Era încă puțină lumină. Femei îmbrobodite ne întâmpină cu priviri curioase, îi aruncau lui Stancio câte o întrebare, la care el răspundea, ca totdeauna, în doi peri. La crâșmă oameni bătrâni
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
la "roata norocului", ne informează că se întoarce acasă "cu pușculița de ghips - / în ea să strîngem bani să plecăm pe altă planetă". Așadar imaginația d-sale precar reparatoare acoperă și nu prea intenția unei evaziuni de factură radical simbolistă. Patriarhalitatea relativă a tîrgului bănățean nefiind, precum cea a satului, decît o himeră, apare justificată apetența călătoriei spre o altă planetă, care ar putea fi poezia, "memoria ei necruțătoare" ori măcar veșmîntul ei compus din "petice de amintiri". Cum se comportă
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
anii 1946 și 1947 rămîn, probabil, ultimii ani în care aluziile jurnalistice la sărbătorile Paștelui și Crăciunului au mai putut trece de o cenzură deja omniprezentă și omnipotentă. Astăzi, în primăvara anului 2007, însăși prezența unui articol închinat Paștelui denotă patriarhalitate și se înscrie sub semn nostalgic. După o întrerupere de altă aproape jumătate de secol, vechile deprinderi se reîncheagă cu greu. Ideea de a sărbători Paștele ori Crăciunul într-o revistă literară sau într-un cotidian pare din ce în ce mai nepotrivită, chiar
Pauză pascală by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9765_a_11090]
-
bizară. S-a renunțat discret la celebrarea în sine, nelegată în vreun fel de situație la zi economică, socială ori politică. Intervalul dintre 1946 și 1990 a distrus o anumită formă de normalitate. Imediat după instaurarea comunismului, însăși ideea de patriarhalitate a devenit suspectă - ca să nu mai vorbim de religie. Paștele și Crăciunul, nu ca repere teologice, dar mai ales ca date înzestrate cu aură culturală și festivă, în sens domestic, s-au șters treptat din mentalul societății românești. Paștele 2007
Pauză pascală by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9765_a_11090]
-
Iau astfel naștere evocările din De azi și de demult, Bunicul, Bunica, dar mai ales din Hagi Tudose, performanță stilistică notabilă, imagine a unei obsesii și a unui destin tragic, dar care, desfășurat în decorul mahalalei natale, degajă acum o patriarhalitate simpatică. In cele mai ingenioase pagini, Delavrancea și-a compus un stil propriu destul de sofisticat. Utilizării naturale a dialogului i se adaugă o țesătură textuală interesantă, formată din combinarea monologului interior cu dialogul și mai ales cu stilul indirect liber
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
piatră, nu sunt toate acestea pur spirit britanic? Să nu uităm că, deși educată doar acasă, cu profesori aduși în biblioteca tatălui ei (în timp ce frații fuseseră trimiși la Oxford și Cambridge, de unde femeile erau excluse - ceea ce ia ascuțit resentimentele împotriva patriarhalității britanice), Virgina a predat o vreme literatură engleză la un colegiu și a scris recenzii despre literatura clasică și contemporană, iar la moartea ei, un proiect de Istoria literaturii engleze se afla printre hârtiile pe care-i cerea soțului, printr-
Virginia Woolf în traducerea lui Petru Creția by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/4554_a_5879]
-
năpustesc năprasnici spre marile orașe Zdrobind palate, fabrici, gări, hale, turnuri, poduri. [...] Și iat-un zgîrie-nouri de sticlă și oțel Se prăbușește alb, inert, înalt, Titan tembel”. (Răzvrătire). Nici tîrgurile moldovenești, pașnicele așezări în care scriitorii români văzuseră modele de patriarhalitate și de viață tihnită, nu se bucură în ochii poetului aristocrat de mai multă îngăduință: îi par sordide, sinistre, adăposturi pentru o sub-umanitate. Locuitorii lor, oamenii săraci și anonimi, nu au nici o șansă de a ieși din masa amorfă. În
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
Alexandru Ioan Cuza, Carol I, Ferdinand, Nicolae Titulescu, Spiru Haret, Alexandru Lahovari, Nicolae Iorga, Constantin Brâncuși, George Enescu, Henri Coandă și multi, mulți alții, care rămân, până astăzi, neîntrecuți. MDP: Totuși, li se reproșează uneori românilor o anumita «înapoiere» sau «patriarhalitate», vădita mai ales în mediul rustic, unde cultivarea tradițiilor, a unor străvechi valori culturale și de civilizație nu se lasă înfrânte de asaltul vieții moderne. Care este opinia Dvs.? Ioan Barbu: Definiția sau emblemă de forță a unui popor o
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
public deja în revista „Oglinda” de la Focșani, mi-a luat atâtea manuscrise că are din ce să aleagă redactorul. Dar, cu timpul, vreau să le adun, practic aceste memorii sunt niște povestiri la care țin. Sunt deja trecut de pragul patriarhalității, sunt un... bătrân de viitor, dacă mă pot exprima în felul acesta, paradoxal, și nu vreau să pierd nimic din toate amintirile și poveștile pe care le am. Vorbiți de această vârstă a Dumneavoastră și doresc să vă întreb este
IN MEMORIAM de ANGELA BACIU în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341326_a_342655]
-
Prutul. Liniștea câmpeneasca a împrejurimilor, verdea și mirositoarea umbră din Volksgarten, marile porți de zid cu grădini îndărăt și ulițele largi că un drum de țară în care un copac răsărea deodată, împingeau satul până către inima târgului. Peste această patriarhalitate se așezase un burg de provincie austriacă, înăsprind liniile. Pe drum, lumea împestrițata a Bucovinei. Țărani români, ruteni, târgoveți trec pe langă evrei cu caftan și ungrofili austriecești. Pe largă Hauptstrasse se opresc trei călăreți în fața unei cazărmi cu gherete
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
capitol al istoriei noastre contemporane, d-l N. D. Cocea a surprins de două ori pe lectorii și martorii vieții noastre literare: în locul unor icoane tulburi și a unui mediu realist, o imagină aproape legendară, a unor vremi de poetică patriarhalitate, cu oameni înțelepți chiar dacă au trecut prin iadurile juniei sau, poate, tocmai de aceea, și totul scris cu reținere și eleganță, într-un stil calm, de cântec bătrânesc, păstrat tot timpul la o nobilă altitudine. PERPESSICIUS SCRIERI: Copil din flori
COCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286310_a_287639]
-
vedere al acestui efort. De la o viziune a pitorescului sau a exoticului eu am trecut la o viziune a creației.” Spațiul predilect al reportajelor lui C. este Dobrogea și în special Delta Dunării, căreia îi descoperă, cu nostalgie și emoție, patriarhalitatea și spiritualitatea: o existență dură, o lume răbdătoare, dar aprigă la muncă. Colectivitatea surprinsă este mereu încleștată în lupta cu natura pentru a-i birui stihiile și a-i domoli forțele în folosul civilizației. Sunt sesizabile trăsăturile caracteristice generației care
COSOVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286440_a_287769]
-
de ziuă”; „Frunză verde brad frumos/ Măi doruleț măi/ Astăzi s-a născut Hristos/ Măi doruleț măi/ Îngeri tot cu capu-n jos/ Măi doruleț măi”. Cele mai izbutite texte sunt, poate, acelea în care se creează o atmosferă de patriarhalitate rurală idilică prin evocarea unor situații din copilărie. În noaptea solstițiului de vară copiii aruncau, fără știrea părinților, cununi de sânziene pe casă, cu credința că, dacă vreuna cădea, cel căruia îi aparținea avea să moară. Scena e, parcă, de
RAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
lui T. reprezintă cea mai relevantă contribuție a Olteniei la proza și dramaturgia românească de la începutul secolului al XX-lea. Prin cromatismul stilistic, rezultat din stilizarea unei oralități de tip popular, ușor pigmentată cu termeni regionali, și prin climatul de patriarhalitate, ea se înscrie pe coordonatele orientării sămănătorist-poporaniste. Dar detașarea, prezentă într-un compartiment al scrisului prozastic, moderația notei sentimentale în piesele de teatru, natura temperamentală a personajelor, vizibilă în ambele compartimente, ies parțial din parametrii tendințelor dominante în epocă, prefigurând
THEODORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
de Horia Furtună. Câmpia este însă aceeași: „lac întins sub lună”, aceleași sunt clipele de extaz, în care încape iluzia nemuririi, același, poate, și „turnul vechi din sat”, cu clopotul lui sunând „de nuntă sau de moarte”. În atmosfera de patriarhalitate, în legănarea molcomă a distihurilor pline de mireasma holdelor de secară, e o melancolie dulce, o împăcare înfiorată: „Ca ieri sosi bunica și vii acuma tu:/ Pe urmele berlinei trăsura ta stătu.// Același drum te-aduse prin lanul de secară
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
și a prozei) lui P. e problematizarea. În prima lui piesă, Mama (publicată în „Steaua”, 1960), este adus acasă din război, prin visele protagonistei, fiul acesteia și astfel se creează o poezie tragic duioasă a unui climat familial de o patriarhalitate iluzorie. Sfera vieții individuale, integrată într-un parametru sau altul al socialului, mai vast sau mai restrâns, livrează materia constitutivă și pieselor următoare: Vara imposibilei iubiri (reprezentată în 1967 la Teatrul Național din Cluj), unde simțăminte tandre sunt zdrobite, în timpul
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
desprinse din nuvela Proștii a lui Liviu Rebreanu, scriitor cu care se aseamănă în modul realist de a scruta lumea satului transilvănean, ceea ce așază scrisul celor doi în aceeași confrerie spirituală. La N. satul este văzut ca o oază de patriarhalitate și armonie, cu o viață rostuită după legi imemoriale, cu o solidaritate de clasă și de neam precisă, cu datine de încuscrire și de familie venind din străbuni, cu o ierarhie socială bazată pe avere sau pe știința de carte
NEAGOE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288383_a_289712]
-
din Franța” e fixat într-o formulă pe care critica ulterioară o va nuanța - cel mult - în sensul unei mai acute sublinieri a caracterului expresionist: „Rimbaud, Horațiu, Francis Jammes și Baudelaire își dau întîlnire în versurile acestui poet, în care patriarhalitatea sufere și se voia violentată” (idem., p. 271). În finalul comentariului despre volumul Plante și animale al lui Ilarie Voronca, este apreciat primitivismul rafinat al celor doi ilustratori de avangardă: Constantin Brâncuși și Victor Brauner: „Desenele, cu hieratic caracter de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a ne impresiona ca mamă, nu este deloc umană, nu putem fi de acord cu învoirea ei la sacrificare copiilor („Fără să șovăi mă supun cuminte”799) numai pe criteriul autorității despotice a soțului, care joacă un scenariu al unei patriarhalități greu de privit ca fiind îndreptățită. Ironia naratorului este subtil inserată în text („La fel rămase inima din ea/ și pe măsură ce îmbătrânea/ Mai grijulie-i fu, mai de credință,/ Mai iubitoare - dacă-i cu putință -”800), însuși craiul nu poate
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
a ne impresiona ca mamă, nu este deloc umană, nu putem fi de acord cu învoirea ei la sacrificare copiilor („Fără să șovăi mă supun cuminte”799) numai pe criteriul autorității despotice a soțului, care joacă un scenariu al unei patriarhalități greu de privit ca fiind îndreptățită. Ironia naratorului este subtil inserată în text („La fel rămase inima din ea/ și pe măsură ce îmbătrânea/ Mai grijulie-i fu, mai de credință,/ Mai iubitoare - dacă-i cu putință -”800), însuși craiul nu poate
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
Vasul de argint, Cousins/Veri, Leaving the Yellow House/Plecarea din casa galbenă și Something to Remember Me By/Ceva care să-ți aducă aminte de mine ne confruntă, identic, pe sute de pagini, cu scene din viața americană, unde patriarhalitatea coexistă cu postmodernitatea, datorită capacității de observație, cum ziceam, a unui scriitor longeviv. O altă nuvelă din volum (simptomatică pentru în treaga carte) trimite direct la aceste abilități bellowiene, de preluare a realității pe paliere și segmente diferite ale istoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
cântărețul, Poetul își lasă capul Pe umăr.” („Poeții”) Universul domestic, în care poetul și-a trăit cele mai fericite clipe ale copilăriei, aduce în lirica vieristă o notă de intimitate, de familiaritate, de căldură, este un locus amoenus, binecuvântat prin patriarhalitatea și liniștea pe care o emană. Uneori tradiționalismul acesta declarat al unui poet contemporan reflectă ecouri din literatura populară, din doine și cântece străvechi, care sintetizează admirabil tot ceea ce deține mai durabil și mai profund un popor (De leagăn). Lirica
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]