36 matches
-
Prutul. Liniștea câmpeneasca a împrejurimilor, verdea și mirositoarea umbră din Volksgarten, marile porți de zid cu grădini îndărăt și ulițele largi că un drum de țară în care un copac răsărea deodată, împingeau satul până către inima târgului. Peste această patriarhalitate se așezase un burg de provincie austriacă, înăsprind liniile. Pe drum, lumea împestrițata a Bucovinei. Țărani români, ruteni, târgoveți trec pe langă evrei cu caftan și ungrofili austriecești. Pe largă Hauptstrasse se opresc trei călăreți în fața unei cazărmi cu gherete
EMINESCU ŞCOLAR LA CERNĂUŢI de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 by http://confluente.ro/ion_ionescu_bucovu_1465021241.html [Corola-blog/BlogPost/378297_a_379626]
-
public deja în revista „Oglinda” de la Focșani, mi-a luat atâtea manuscrise că are din ce să aleagă redactorul. Dar, cu timpul, vreau să le adun, practic aceste memorii sunt niște povestiri la care țin. Sunt deja trecut de pragul patriarhalității, sunt un... bătrân de viitor, dacă mă pot exprima în felul acesta, paradoxal, și nu vreau să pierd nimic din toate amintirile și poveștile pe care le am. Vorbiți de această vârstă a Dumneavoastră și doresc să vă întreb este
IN MEMORIAM de ANGELA BACIU în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Interviu_cu_ion_rotaru_in_memoriam.html [Corola-blog/BlogPost/341326_a_342655]
-
-l caută. E un paradox, deoarece exterioritatea pare a fi prin excelență teritoriul conștientului. Și personajele lui Caragiale continuă să creadă, într-adevăr, că și-au ales viața în deplină libertate, la lumina zilei și de aici sociabilitatea lor, jovialitatea, patriarhalitatea (Ralea), complementară însă cu imbecilitatea ireversibilă (E. Ionescu). S-a observat că, spre deosebire de carnavalescul tradițional, în care personajele leapădă măștile și redevin ce-au fost, la Caragiale carnavalul se prelungește în cotidian și devine lege existențială. Interioritatea este cu desăvârșire
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
a ne impresiona ca mamă, nu este deloc umană, nu putem fi de acord cu învoirea ei la sacrificare copiilor („Fără să șovăi mă supun cuminte”799) numai pe criteriul autorității despotice a soțului, care joacă un scenariu al unei patriarhalități greu de privit ca fiind îndreptățită. Ironia naratorului este subtil inserată în text („La fel rămase inima din ea/ și pe măsură ce îmbătrânea/ Mai grijulie-i fu, mai de credință,/ Mai iubitoare - dacă-i cu putință -”800), însuși craiul nu poate
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
lui T. reprezintă cea mai relevantă contribuție a Olteniei la proza și dramaturgia românească de la începutul secolului al XX-lea. Prin cromatismul stilistic, rezultat din stilizarea unei oralități de tip popular, ușor pigmentată cu termeni regionali, și prin climatul de patriarhalitate, ea se înscrie pe coordonatele orientării sămănătorist-poporaniste. Dar detașarea, prezentă într-un compartiment al scrisului prozastic, moderația notei sentimentale în piesele de teatru, natura temperamentală a personajelor, vizibilă în ambele compartimente, ies parțial din parametrii tendințelor dominante în epocă, prefigurând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
și prin jocurile lingvistice, balzacienelor Contes drôlatiques, narațiunile din Hronicul... se înscriu totodată în paradigma universului și tipologiei lui François Rabelais. Scriitorul român plăsmuiește aici figuri memorabile (Toader și Costache Zippa, Marghiolița, „neobositulu Kostakelu” ș.a.) și o atmosferă inconfundabilă de patriarhalitate medievală, cu infiltrații levantine și de jovialitate sudică. Compuse din secvențe izolate grafic de autor și păstrând o relativă autonomie, narațiunile mizează pe cooperarea cititorului, luat complice în mecanismul producerii textului, care e demistificat parodic prin notele de subsol, unde
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290137_a_291466]
-
desprinse din nuvela Proștii a lui Liviu Rebreanu, scriitor cu care se aseamănă în modul realist de a scruta lumea satului transilvănean, ceea ce așază scrisul celor doi în aceeași confrerie spirituală. La N. satul este văzut ca o oază de patriarhalitate și armonie, cu o viață rostuită după legi imemoriale, cu o solidaritate de clasă și de neam precisă, cu datine de încuscrire și de familie venind din străbuni, cu o ierarhie socială bazată pe avere sau pe știința de carte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288383_a_289712]
-
pentru a semnala înfrângerea acesteia. Adoptând formula memorialistică, naratorul descrie un orășel bănățean, nu altul decât urbea natală a lui V., asemănătoare micilor localități pseudourbane din proza lui Mihail Sadoveanu, Cezar Petrescu, Ion Călugăru: târg prăpădit, amorțit în inerția unei patriarhalități somnolente, apăsat de cenușiul cotidian, dar care ar fi smuls din letargie de prefacerile următoare celui de-al doilea război mondial. Teritoriul epic se lărgește considerabil în povestirea Călătoria în țara uriașilor (din volumul Moștenirea, 1955), prin cuprinderea ținuturilor românești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290580_a_291909]
-
mărginirea lor, personajele pot fi simple păpuși automate; mecanismele funcționale sunt însă activate de mersul istoriei. Spațiul imaginarului din cele mai multe romane e un ținut agricol din Bărăgan, având drept centru orașul Plătărești, replică valahă la Yoknapatawpha. Modul existențial e o patriarhalitate idiotizată, zguduită intermitent de convulsii ale timpului istoric. Apar tot mai frecvent semne că economia agrară nu se mai poate menține în vechile structuri, prinsă fiind, cu tentacule vizibile și invizibile, în sistemul relațiilor capitaliste. Principalul instrument al acestei capturări
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287223_a_288552]
-
de ziuă”; „Frunză verde brad frumos/ Măi doruleț măi/ Astăzi s-a născut Hristos/ Măi doruleț măi/ Îngeri tot cu capu-n jos/ Măi doruleț măi”. Cele mai izbutite texte sunt, poate, acelea în care se creează o atmosferă de patriarhalitate rurală idilică prin evocarea unor situații din copilărie. În noaptea solstițiului de vară copiii aruncau, fără știrea părinților, cununi de sânziene pe casă, cu credința că, dacă vreuna cădea, cel căruia îi aparținea avea să moară. Scena e, parcă, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289147_a_290476]
-
cântărețul, Poetul își lasă capul Pe umăr.” („Poeții”) Universul domestic, în care poetul și-a trăit cele mai fericite clipe ale copilăriei, aduce în lirica vieristă o notă de intimitate, de familiaritate, de căldură, este un locus amoenus, binecuvântat prin patriarhalitatea și liniștea pe care o emană. Uneori tradiționalismul acesta declarat al unui poet contemporan reflectă ecouri din literatura populară, din doine și cântece străvechi, care sintetizează admirabil tot ceea ce deține mai durabil și mai profund un popor (De leagăn). Lirica
Femeia în viziunea creştină by pr. Ioan Cârciuleanu () [Corola-publishinghouse/Science/1163_a_1936]
-
ca modalitate de interpretare a limbajului sub forma unei hermeneutici a suspiciunii și destabilizării semnificațiilor (Paul Ricoeur), fie ca modalitate de chestionare a unei metafizici a prezenței manifestată în teoriile filosofice tradiționale (Jacques Derrida), fie ca modalitate de denunțare a patriarhalității și falocentrismului (Luce Irigaray). În ceea ce privește influența psihanalizei lacaniene asupra criticii culturale aceasta se datorează înțelegerii limbajului atât ca instrument, cât și ca mediu structural determinant în examinarea analitică a suveranității inconștientului. Structurarea inconștientului asemenea unui limbaj presupune construirea semnificațiilor pe
Condiţia critică: studiile vizuale în critica culturală, critica de artă şi arta critică by Cătălin Gheorghe [Corola-publishinghouse/Science/926_a_2434]
-
Dragnea, dar mai ales Nichifor Crainic deduc ortodoxismul ca directivă spirituală, fuziune între teologie și autohtonism. Unele pagini semnate aici de Cezar Petrescu, la începuturile activității sale, ori unele din versurile lui V. Voiculescu, continuă sămănătorismul, fie în sensul elogiului patriarhalității , fie al confruntării frumosului cu divinitatea. Ortodoxismul ajuns la un limbaj încrâncenat și găunos a umbrit și acele distincții care n-au căzut în ierarhizări sau exclusivisme fatale. De pe o platformă spiritualistă, gândirismul a încercat să stăvilească o sumă de
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]
-
de Horia Furtună. Câmpia este însă aceeași: „lac întins sub lună”, aceleași sunt clipele de extaz, în care încape iluzia nemuririi, același, poate, și „turnul vechi din sat”, cu clopotul lui sunând „de nuntă sau de moarte”. În atmosfera de patriarhalitate, în legănarea molcomă a distihurilor pline de mireasma holdelor de secară, e o melancolie dulce, o împăcare înfiorată: „Ca ieri sosi bunica și vii acuma tu:/ Pe urmele berlinei trăsura ta stătu.// Același drum te-aduse prin lanul de secară
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
vedere al acestui efort. De la o viziune a pitorescului sau a exoticului eu am trecut la o viziune a creației.” Spațiul predilect al reportajelor lui C. este Dobrogea și în special Delta Dunării, căreia îi descoperă, cu nostalgie și emoție, patriarhalitatea și spiritualitatea: o existență dură, o lume răbdătoare, dar aprigă la muncă. Colectivitatea surprinsă este mereu încleștată în lupta cu natura pentru a-i birui stihiile și a-i domoli forțele în folosul civilizației. Sunt sesizabile trăsăturile caracteristice generației care
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286440_a_287769]
-
Vasul de argint, Cousins/Veri, Leaving the Yellow House/Plecarea din casa galbenă și Something to Remember Me By/Ceva care să-ți aducă aminte de mine ne confruntă, identic, pe sute de pagini, cu scene din viața americană, unde patriarhalitatea coexistă cu postmodernitatea, datorită capacității de observație, cum ziceam, a unui scriitor longeviv. O altă nuvelă din volum (simptomatică pentru în treaga carte) trimite direct la aceste abilități bellowiene, de preluare a realității pe paliere și segmente diferite ale istoriei
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
îngeri; totuși literatura ei nu-i angelică. Folosește numeroase elemente specifice scrierilor SF; totuși nu poate fi socotită o autoare subordonată genului de știință fantastică. Fundalul e, de preferință, rural, cu verbele la trecut, dar nici urmă de nostalgie și patriarhalitate. Stilul e mereu delicat, îngrijit, gingaș dar nu-i deloc "grațios""26. Dincolo de aceste calități necesare unui critic, Steinhardt cumulează și altele: apreciază autenticele valori vezi în acest sens elogiul adus lui G. Călinescu și operei sale Istoria literaturii române
by Adrian Vasile SABĂU [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
la "roata norocului", ne informează că se întoarce acasă "cu pușculița de ghips - / în ea să strîngem bani să plecăm pe altă planetă". Așadar imaginația d-sale precar reparatoare acoperă și nu prea intenția unei evaziuni de factură radical simbolistă. Patriarhalitatea relativă a tîrgului bănățean nefiind, precum cea a satului, decît o himeră, apare justificată apetența călătoriei spre o altă planetă, care ar putea fi poezia, "memoria ei necruțătoare" ori măcar veșmîntul ei compus din "petice de amintiri". Cum se comportă
Retrospectivă Petre Stoica by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8863_a_10188]
-
năpustesc năprasnici spre marile orașe Zdrobind palate, fabrici, gări, hale, turnuri, poduri. [...] Și iat-un zgîrie-nouri de sticlă și oțel Se prăbușește alb, inert, înalt, Titan tembel”. (Răzvrătire). Nici tîrgurile moldovenești, pașnicele așezări în care scriitorii români văzuseră modele de patriarhalitate și de viață tihnită, nu se bucură în ochii poetului aristocrat de mai multă îngăduință: îi par sordide, sinistre, adăposturi pentru o sub-umanitate. Locuitorii lor, oamenii săraci și anonimi, nu au nici o șansă de a ieși din masa amorfă. În
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
sară din tren, întrucât linia ferată trecea pe aproape de satul său. Ceea ce și fac, deîndată, rostogolindu-se amândoi în zăpadă. Scriitorul intră într-un sat și într-o casă bulgărească, foarte asemănătoare cu ale noastre. Imaginea e de pace, de patriarhalitate: "După o jumătate de ceas, am intrat în sat. Era încă puțină lumină. Femei îmbrobodite ne întâmpină cu priviri curioase, îi aruncau lui Stancio câte o întrebare, la care el răspundea, ca totdeauna, în doi peri. La crâșmă oameni bătrâni
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
financiar apariția unor reviste importante - totul întreprins însă cu discreție, aproape pe furiș. A readus satul și cîmpul în poezie scriind una dintre cele mai „naturiste” opere poetice din literatura noastră: un sat privit din pridvorul conacului, sat încărcat de patriarhalitate arhaică, atemporală. Nu va fi satul mitic al lui Blaga, fără atașe etnologice concrete, ci un sat istoric precis localizat, la Florica ori Miorcani, locuri pe care poetul le-a urcat apoi în legendă. Ca senior al domeniului de la Florica
Modelul Ion Pillat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2800_a_4125]
-
anii 1946 și 1947 rămîn, probabil, ultimii ani în care aluziile jurnalistice la sărbătorile Paștelui și Crăciunului au mai putut trece de o cenzură deja omniprezentă și omnipotentă. Astăzi, în primăvara anului 2007, însăși prezența unui articol închinat Paștelui denotă patriarhalitate și se înscrie sub semn nostalgic. După o întrerupere de altă aproape jumătate de secol, vechile deprinderi se reîncheagă cu greu. Ideea de a sărbători Paștele ori Crăciunul într-o revistă literară sau într-un cotidian pare din ce în ce mai nepotrivită, chiar
Pauză pascală by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9765_a_11090]
-
bizară. S-a renunțat discret la celebrarea în sine, nelegată în vreun fel de situație la zi economică, socială ori politică. Intervalul dintre 1946 și 1990 a distrus o anumită formă de normalitate. Imediat după instaurarea comunismului, însăși ideea de patriarhalitate a devenit suspectă - ca să nu mai vorbim de religie. Paștele și Crăciunul, nu ca repere teologice, dar mai ales ca date înzestrate cu aură culturală și festivă, în sens domestic, s-au șters treptat din mentalul societății românești. Paștele 2007
Pauză pascală by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9765_a_11090]
-
Iau astfel naștere evocările din De azi și de demult, Bunicul, Bunica, dar mai ales din Hagi Tudose, performanță stilistică notabilă, imagine a unei obsesii și a unui destin tragic, dar care, desfășurat în decorul mahalalei natale, degajă acum o patriarhalitate simpatică. In cele mai ingenioase pagini, Delavrancea și-a compus un stil propriu destul de sofisticat. Utilizării naturale a dialogului i se adaugă o țesătură textuală interesantă, formată din combinarea monologului interior cu dialogul și mai ales cu stilul indirect liber
Complexele avocatului de succes by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6211_a_7536]
-
prima oară în 1944 și întrunind cîteva eseuri circumscrise de titlul său, teza de căpetenie a filosofului. Pornind de la complexul "culturii minore" ("Noi știm că sîntem ceea ce se numește "o cultură minoră""), acesta schițează un gest de revoltă față de ruralitatea, patriarhalitatea, anistorismul patriei noastre, refuză "România eternă" a specificului ei stagnant, în favoarea unei Românii a actualității: "tocmai aceasta ne nemulțumește azi: că am fost și sîntem - prin ce avem mai bun în noi - săteni. Noi nu mai vrem să fim eternii
Oscilațiile lui Constantin Noica (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15981_a_17306]