166 matches
-
de a fi inepuizabilă; românul s-a născut poet, românul s-a născut creștin, românul s-a născut defensiv (adică n-a dus niciodată războaie de expansiune), românul s-a născut român, chiar și atunci cînd nu era decît dac, peceneg, cuman sau simplu soldat al Imperiului. Ba s-a mai născut chiar și cu acele calități care la data nașterii sale nici nu erau inventate; românul, de pildă, s-a născut președinte. Pentru că altfel nu se poate explica stihiala vocație
Decalogul artistului de mijloc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14503_a_15828]
-
în limba ” latina vulgară”, chiar până în secolele XII-XIII, când s-a trecut la oficierea cultului în limbile greacă și slavonă. Codexul cuprinde mai multe texte, ca “Jurământul tinerilor vlahi”, diferite discursuri rostite în fata ostașilor vlahi înaintea luptelor cu migratorii pecenegi, cumani, unguri, o cronică privind viața voievodului Vlad, care a condus Vlahia între anii 1046-1091, imnul victoriei vlahilor, conduși de Vlad asupra pecenegilor, însoțit de note muzicale etc. Atunci se miră și se întreabă, pe bună dreptate, domnul profesor doctor
O carte veche de 1.000 de ani, păstrată la Budapesta, răstoarnă toate teoriile istorice despre cultura strămoşilor noştri [Corola-blog/BlogPost/93213_a_94505]
-
mare în necropola de la Gornea l-a determinat pe Ilie Uzum să încadreze necropola de la Pojejena în perioada feudalismului timpuriu 109. Pe lângă necropole aparținând populației locale, s-au descoperit și necropole aparținând populațiilor alogene (avari târzii, slavi, unguri timpurii ori pecenegi). Concluzii Descoperirile arheologice, observațiile oferite de acestea demonstrează că la nordul Dunării, în perioada secolelor VIII-XI viețuia în cadrul așezărilor rurale o populație sedentară, care avea printre ocupațiile ei de bază: cultivarea plantelor și creșterea animalelor, la care s-au adăugat
Moldova Nouă şi împrejurimi : monografie by Apostu Albu Liliana () [Corola-publishinghouse/Administrative/91821_a_93184]
-
de a fi inepuizabilă; românul s-a născut poet, românul s-a născut creștin, românul s-a născut defensiv (adică n-a dus niciodată războaie de expansiune), românul s-a născut român, chiar și atunci cînd nu era decît dac, peceneg, cuman sau simplu soldat al Imperiului. Ba s-a mai născut chiar și cu acele calități care la data nașterii sale nici nu erau inventate; românul, de pildă, s-a născut președinte. Pentru că altfel nu se poate explica stihiala vocație
Decalogul artistului de mijloc by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7303_a_8628]
-
splendidul roman istoric al lui Milo� Crnjanski. În zorii Evului Mediu (misterioasa perioadă din jurul anului 1000, precedată de câteva secole "albe", în care nimeni nu știe cu exactitate ce se petrecea pe actualul teritoriu al României) un grup de războinici pecenegi și cumani, conduși de un anume Osul este zdrobit de oastea regelui Salamon al Ungariei. Marea încleștare, disputată în anul 1068 în localitatea Chiraleș, a fost "consemnată de toate analele evului mediu timpuriu, pictată și lăudată în biserici medievale din
Biruința celor învinși by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7317_a_8642]
-
dimensiuni nu pot fi cuprinse cu vederea. Oastea de strânsură, improvizată și cam boemă a cumanilor, pecenegilor și vlahilor a fost zdrobită de mândra armată maghiară. Prezența în viața de azi a localității a unor oameni cu trăsături cumane sau pecenege, precum și evoluția lingvistică demonstrează însă că, în pofida victoriei intrate în istoria ungurilor, rezultatul peste veacuri al înfruntării a fost altul. Această evidență stă la baza unei discuții între naratoare și profesorul de română (nu întâmplător, fost deținut politic) din sat
Biruința celor învinși by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7317_a_8642]
-
veche pecete cunoscută până acum a Botoșaniului poartă inscripția “Pecetea târgului Botaș”); Brașov - de la numele râului Brașovia, azi identificat de cei mai mulți specialiști cu râul Graft/Pietrele lui Solomon, mult mai mare și mai învolburat cu mult timp în urmă(denumire peceneagă: bara šu - apă cenușie); Brăila - de la indo-europeanul “bhreg”, însemnând pisc vertical (cu referire la versantul Dunării, orașul numindu-se în trecut “Piscul Brăilei”); (București - de la stâna ciobanului Bucur, care, dorind să se apere de otomani, și-a clădit o cetate
De unde vine numele județului în care locuiești by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/46115_a_47440]
-
spațiul românesc prin excelență. numele așezării a pornit de la numele poporului cuman, a fost preluat prin tradiția bizantina, apoi ajustat pe tradiție cărturăreasca chirilica și pe tradiție populară locală. chiar și numele domnilor de la Argeș este de origine cumana sau pecenega. cele peste 1000 de piese litice, în marea lor majoritate de silex, descoperite cu precădere în partea de vest-nord-vest a Munteniei, în zona Argeș-Olt, se încadrează acelorași tipuri litice descoperite în Europa, corespunzând geomorfologic Podișului Getic din Piemontul Cotmeana. circa
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
viața mea la apus prăbușit (ți) se confesează raftul stâng strâmb expus transcendent levitează prin decorul lasciv te așază în pat ca într-un cort nepermis colțul stâng să-l alegi să pot (încă) să-ndrept turme vii de cai pecenegi /sedimente ale sufletului tău pigmeu/ dragostea nu moare /lotus sacru-n muzeu/ Referință Bibliografică: Ultima noapte zen / Angi Cristea : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1375, Anul IV, 06 octombrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Angi Cristea : Toate Drepturile
ULTIMA NOAPTE ZEN de ANGI CRISTEA în ediţia nr. 1375 din 06 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353081_a_354410]
-
BUGEACUL ÎN EVUL MEDIU TIMPURIU Secolul XI a adus cu sine un nou val de cuceritori. La fel ca și predecesorii lor pecenegi și oguzi, cumanii (căci despre ei este vorba - n. a.) au făcut parte din familia de limbi turanică. Posesiunile lor erau formate din două părți inegale după suprafață: cele situate între Nistru și Volga (Itil) Deșt-i-Kîpceak (Stepa Cumanilor) și cele din
Geopolitica Bugeacului [partea a IV-a] () [Corola-blog/BlogPost/339952_a_341281]
-
vreau să dau exemple ridicole din textul lui Aurel Ioan Pop. Vreau doar să știe și el și Eugen Simion că nu sunt ei savanții care pot stabili ceva pentru totdeauna. Băieți, dictatură a murit! Frecându-vă toată ziua de pecenegul plagiator dan berindei, v-ați infectat. - De ce s-ar opune Eugen Simion tezei asasinării lui Mihai Eminescu cu complicitatea lui Maiorescu? - Eugen Simion este un personaj închipuit, care fantazează de unul singur că ar fi vreo instituție intelectuală care-și
Maladiile lui Eugen Simion. Constantin Barbu sare în apărarea lui Eminescu () [Corola-blog/BlogPost/340048_a_341377]
-
române nu se putea! Nu le ajunge vecinilor câte pretenții au asupra românilor, asupra pământului, limbii și ființei românești. Vor acum și istoria românească! Câțiva istorici în anii trecuți ziceau despre Basarab I, că a fost cuman, că a fost peceneg, oricum, orice, numai român nu! Puțin a lipsit să nu se spună că a fost țigan, mai ales că tatălui său, Tihomir, i se mai spunea și Negru Vodă în tradiția populară. Câteva cunoștințe elementare privind dreptul internațional medieval ar
PROFANAREA VOIEVOZILOR de ALEXANDRU STĂNCIULESCU BÂRDA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341957_a_343286]
-
Blasi et Sclavi). În sfârșit, în sudul Transilvaniei, se afla "ducatul lui Kean", indicat ca "ducele bulgarilor și slavilor" (ducem Bulgarorum et Sclavorum) e limpede că avem o populație amestecată, la începutul secolului al X-lea, români, slavi, bulgari, apoi pecenegi. Aceste formațiuni (voievodate), cu duci (voievozi) români sau slavi și cu o populație amestecată româno-slavă. Sub formă de cnezate și voievodate, la mijlocul secolului al XIII-lea, formațiuni politice sunt menționate și la sud de Carpați, dar acum izvoarele vorbesc doar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sud la nord, așezarea fortificată de la Alba Iulia a devenit un centru politic-administrativ de seamă al voievodatului condus de Gyula, "dux magnus et potens". Numele ducelui, Gyula sau Gyla, derivă, probabil, de la termenul "gylas" (demnitate) sau de la provincia și seminția pecenegă "Gyla". Cert este că voievozii Transilvaniei cu acest nume au fost persoane reale, atestate documentar în mai multe izvoare. Acest voievodat nu se afla sub dominația Arpadienilor, în secolele X-XI. Astfel, Gyla sau Gyula I a primit titlul de patriciu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
culturale a existat o unitate de cultură și civilizație. Stăpânul feudal local Gyula, din sudul Transilvaniei, cu reședința la Alba Iulia, botezat la Constantinopol (vezi mai sus), avea pe lângă sine pe Ierotheus, episcop "al Turciei" (deducem că ducele Gyula era peceneg). Acesta stăpânea peste o populație eterogenă, sub aspect etnic, alcătuită din romanici, slavi și turanici (pecenegi). La Dăbâca, o altă reședință a stăpânului feudal menționat, întâlnim același amestec etnic și bisericesc, ce-l vom vedea și la Cenad-Morisena. În Banat
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
apărarea frontierei Dunării de Jos. În 1027, pecenegii au organizat prima mare incursiune de pradă la sud de Dunăre, pe teritoriul themei Bulgariei, de unde au fost respinși după mai multe lupte, de "ducele" acesteia, Constantin Diogene. Începând cu 1032, atacurile pecenege s-au deplasat spre Balcani și s-au repetat până în 1036. În primăvara acestui an, sub împăratul Mihail IV, asupra teritoriului Dobrogei s-a abătut o întreită năvălire cu grave urmări: năvălitorii au distrus tot ce le-a ieșit în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Dunăre. El a atacat trupele ruse trimise de Iaroslav, care, în drum spre Constantinopol, au debarcat pe țărmul de apus al Mării Negre, după care a angajat lupte cu pecenegii la Dunărea de Jos.15 În urma neînțelegerilor dintre cele două căpetenii pecenege, Tyrach și Kegenes, acesta a trecut în sudul Dunării cu cei 20.000 de supuși ai săi, în regiunea Silistrei, unde a fost bine primit și avea obligația de a apăra frontiera bizantină. Dar ceilalți pecenegi de sub conducerea lui Tyrach
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
fost colonizați în nord-estul Bulgariei, cu toate acestea, au urmat noi lupte între bizantini și pecenegi. Alți guvernatori ai themei Paristrion din cursul secolului al XI-lea confirmă stăpânirea bizantină neîntreruptă la Dunărea de Jos, în momentele grele ale atacurilor pecenege. Unul din guvernatori a fost chiar Roman Diogene, viitorul împărat, menționat de cronicarul bizantin Mihail Attaliates, în 1053, ca și "comandant al orașelor de la Istru", în timpul acestor lupte. În 1059, pecenegii au trecut din nou Dunărea, dar prin intervenția împăratului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a "malului Dunării" (Iorga), ca o strajă împotriva pecenegilor, ce includea ambele maluri ale fluviului. Or această inițiativă bizantină (Paristrion) va conduce inevitabil la "ispita" (Iorga) pentru localnici (autohtoni) de a întemeia un stat propriu, care nu putea fi nici peceneg, nici bulgar, nici rus. Din cele relatate de Attaliates rezultă că la Dunărea de Jos erau trei categorii de populații: 1. "sciții de la Istru", care sunt aceiași cu populația pe jumătate barbară aflată lângă Dunăre și cu "localnicii" din regiunea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
stâng al fluviului, locuitorii ei întrețineau orașele de-aici, iar numele de Vlașca, dat unei părți a câmpiei muntene, este o confirmare. După 1091, Anna Comnena menționează ca "duce al Paradunavonului" pe Leon Nikerites, general bizantin destoinic. După înlăturarea amenințării pecenege, împăratul Alexie a fost confruntat cu atacurile cumanilor la sud de Dunăre. În 1094, cumanii, susținând un pretendent la tronul Bizanțului, au trecut Dunărea prin vadul de la Isaccea și au înaintat până la Constantinopol. În acest context, Anna Comnena amintește pe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
maghiară. Atestarea în izvoarele scrise a "țărilor" românești din Transilvania nu menționa și caracterul etnic al locuitorilor lor, dar acesta poate fi dedus: în 1211, Țara Bârsei, în 1222, Țara Făgărașului "țara românilor" (terra Blachorum), în 1224, "Pădurea românilor și pecenegilor" (Silva Blachorum et Bissenorum), iar în jurul Sibiului, Țara Amlașului. În prima jumătate a secolului al XIII-lea, asimilarea pecenegilor în rândul românilor era încheiată în mare parte. Termenul "pădure" (silva), "țară" (terra) se referă la împărțirea administrativă și politică, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la Buda, ca stare privilegiată, la fel și la Pesta, în 1298.44 Pe teritoriile amintite mai sus au existat în această vreme colectivități românești și grupuri de pecenegi-regele Andrei II, în diploma din 1224, vorbea despre "pădurea românilor și pecenegilor"-o atestare a conviețuirii secuilor cu românii și pecenegii. Influența românilor asupra societății secuiești se manifestă în ocupații și obiceiuri, în onomastică și toponimie. Celelalte grupuri de secui din scaunele Odorhei și Mureș au fost așezate, mai târziu, pe teritoriile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
anual sarea (de trei ori câte opt zile), fără plata vreunei dări. Cel mai important articol, pentru sași, era interdicția de a se acorda domenii nobilimii în teritoriile locuite de ei. Ei obțineau dreptul de a folosi "pădurea românilor și pecenegilor" împreună cu aceștia. Privilegiile acordate sașilor din ținutul Sibiului a dus la dezvoltarea economică a acestei zone. Alte grupuri de coloniști sași s-au stabilit, în secolul al XII-lea, în regiunea Bistriței și Reghinului, precum și la Rodna, iar colonizarea a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de Carpați. Pe de altă parte, ungurii au cooperat cu românii în fața primejdiei comune păgâneatâta timp cât au durat năvălirile popoarelor de stepă, regii Ungariei s-au arătat interesați să lupte alături de români în apărarea hotarelor proprii (vezi cap. următor). Pecenegii Populațiile de origine turcică, care de la mijlocul mileniului I dominau stepele Europei răsăritene, au continuat timp de câteva secole să se reverse spre apus în valuri succesive. În migrația lor, acești nomazi au pătruns și în regiunile dunărene, mai ales
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
forță militară. Cu toate acestea, acțiunile lor erau mai curând dispersate, ei nefiind constituiți într-o singură uniune tribală. După o geografie persană din secolul al X-lea, pecenegii erau împărțiți în două grupuri distincte: pecenegii turci (Turkan Bachanaki) și pecenegii chazari (Khazar Bachanaki), ultimii fiind sub dominația chaganului chazar.1 Constantin Porphyrogenetul preciza că pecenegii sunt împărțiți în opt triburi, patru locuiau în stânga (est) Niprului, iar patru în dreapta sa (apus). Datele bizantine sunt confirmate de Masudi, care vorbește de opt
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]