96 matches
-
intru și eu, pentru puțin, Întrebă, Lia, cu o voce mai mult mieunată decât rostită? Dacă vrei... neapărat... Da. Vreau. Neapărat! Că n-am mai văzut niciodată un pechinez atât de drăgălaș. Mulțumesc, pentru complimentul frumosului. Și nici un stăpân, de pechinez, ca mata, n-am mai văzut. După ce intrară În vestibul, bătrânul o Întrebă: de fapt, ce vrei? De ce mă Întrebi așa de răstit? Fiindcă mi se pare că vrei ceva anume de la mine. Nu vreau ceva anume de la tine. Vreau
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
nu ai câștiga la limita subzistenței. În fond, Mall-ul nostru e o expresivă metaforă de tipul: România, starea de fapt. Chiar la intrare este o vitrină superbă, plină de oglinzi în care se reflectă cățelușii vii: cockeri, caniche, alsacieni, pechinezi. Câini de rasă. În fața vitrinei e o mare îmbulzeală: copii doritori de puppets, părinți care nu au o sută de dolari să așeze sub pomul de Crăciun o jucărie vie, cumpărată pe bani mulți, cât un salariu mediu. La picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
Îndura hohotele de râs ale lui Henry Sleeper Harper, editorul hebdomadarului cu același nume, care rămase o clipă În tovărășia noastră, ne oferi ceai și ne povesti călătoriile sale În Orient, Înainte de-a ne prezenta, foarte ceremonios, câinele său pechinez pe care considerase potrivit să-l numească Sun Yat Sen, Într-un omagiu ambiguu față de izbăvitorul Chinei. Dar nimic nu reușea să-i descrețească fruntea lui Șirin. Seara, la cină, rămase tăcută; părea slăbită. Am considerat, așadar, prudent să renunțăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
în fața femeii adorate. Închipuiește-ți numai! Un Armand Duval pensionar și reumatic. Ia să vedem de când durează povestea? Oho! Aproape patruzeci de ani... Lui Florence îi plac cățelușii fideli. Șerbănică și Ioniță..." Se amuză imaginîndu-și-i în ipostaze canine. Dolofanul Miga ― un pechinez amabil de salon, celălalt ― un fox-terrier negru, bătrân fără ca asta să-i aducă înțelepciunea. Începu să râdă încetișor. " E într-adevăr curios, draga mea. Nimeni n-ar putea spune despre tine că ești o femeie modernă ― te zgribulești numai când
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
cît speranța de viață la naștere șaizeci și cinci bărbații șaptezeci femeile tot ele mai mult sex slab sex frumos călugărițele Își devoră masculii se umflă lacome hrăpărețe deșănțate el e totdeauna cuminte mă laudă ea În fața prietenilor de parcă aș fi un pechinez de divan mototolul meu nătăflețul meu idiotul meu drag șaptesprezece ani de paradis ea la petreceri ea la vernisaje ea la ambasade ea la conferințe de presă ne facem relații dragă na că m-a stropit tot de noroi deșteptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
ca și cum aș fi naufragiat pe o insulă și neavînd altă carte decît biblia ar trebui s-o Învăț pe de rost ți se face și frică dacă te gîndești că și creierul) — ...suflet și el acolo, amărît, fără căpătîi, un pechinez, că e așa de atașat mititelu, mai devotat ca un copil, de-asta tare aș vrea s-apuc măcar un chil, două, să-i dau și lui — Păi d-aia n-avem noi ce mînca că trebuie să hrănim javrele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
din piatră fusese ciuruit de molii. Chiar și tanti Clemanza avea patru găuri în urechea stângă, deși ea zicea că-s de la cercei. Din nasul lui tanti Mizi a mai rămas un sfârc care îi atârna peste buze. Până și pechinezul lor, Chilot, care văzuse la TV venirea la putere a lui Nicolae Ceaușescu, avea în loc de blană un soi de mochetă pătată și arsă cu țigara. Îmi vizitez rudele seara - dacă nu mă duc, zic că sunt nepotul ăla cu nasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
nimeni nu-l trage de mânecă, nu-l mușcă de picior sau, măcar, nu-l bate amical peste operația de pe burtă, despre care unii spun că-l mai doare și acum. Nimeni. Căldura zace peste blocurile mohorâte ca niște cazemate. Pechinezul, care îi făcuse pe mulți să se crucească la început, roade calm șotronul fetițelor și figura strâmbă a băiețașului pe care-l pocnise bețivul cu palma lui grea, asudată și duhnind a rachiu de mere putrede. Niciodată nu-l iau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
mesajul unui trup atât de sfrijit. Era întins cu burta pe nisip și probabil că fierbea în blugii ăia soioși. Nu știam dacă mie mi se adresase, iar gândirea mea atrofiată nu reușea să mă lămurească dacă se referea la pechinez sau la fetiță. Ascultă, eu sunt foarte străin, spune-mi dacă poți... Eu sunt Desenatorul, voi sunteți ceilalți. Cum vrei să ne înțelegem dacă nu mai e unul între mine și voi care să accepte compromisurile? E adevărat, da’ de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
A alunecat într-o altă lume, da’ aia e dată naibii. Nu înjura, îmi tremură mâna. Știi, eu nu citesc niciodată în gând. Cred că de aia uit tot ce-am spus înainte de ultimele două fraze. Poți să... Ești ca pechinezul: sincer și bleg. Hai să-ți repet: era odată un câine mare negru pe-aici; nu putea intra nimeni, iar cine ieșea îi pierea din memorie - la întoarcere îl rupea tot. Străinii nu veneau cu anii. Da’ acu? Acu’ cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
neliniștitor. Își găsise o privire! Cutreieram amândoi coridoarele și eram ca unul singur. Unde te duci? l-am întrebat. Unde te duci? îmi răspunse. Mai este vreo ieșire? Mai este vreo ieșire? O, Doamne, e ca în jocul de-a pechinezul! îngăimai fără să vreau. și iar îmi răspunse ca un ecou. Unul din trebuie să moară - să rămână un singur sâmbure. Îmi răspunse smulgându-se din rădăcinile cu care-i invadasem interiorul. Pentru ultima oară. Tu nu vei muri. De unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
sculptori de continuum proliferation, de steliști și rapidiști, de politicieni de dreapta de stânga sau chiar de marii independenți. Pentru noi doi tărășenia devenise o distracție pe cinste: toată lumea părea că suferă de disfuncții intestinale... Azi a murit Chilot, noul pechinez al lui tanti Clemanza. Moartea unui tânăr împrăștie în suflete o tristețe fascinantă. Marți, 5 octombrie Pe unde-o fi bunul meu amic acum? Prezența lui magică și fertilă e balsamul existenței mele lipsite de culoare și anotimpuri. Și dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
curmată de vestea dispariției subite, în timpul unei certe cu femeia venită să spele vasele, a lui tanti Clemanza. Mătușă-mea Cucu mi-a țipat în telefon că dacă proasta de servitoare nu l-ar fi stropit, din greșeală, pe Chilot, pechinezul, tanti Clemanza ar fi trăit bine merçi și acum, ba mai mult ca sigur ar fi depășit o sută de ani. Ce fac, nu vin la înmormântare? Nu, nu vin, trebuie să mă duc la ore, unde mai pui că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
și Leo se trânti pe pavaj. Extrase cu dibăcie casca cu ștampila universității și începu o înaintare sincopată: salt înainte-culcat-târâș-pe coate-salt înainte. Totul decurgea bine; situația amenința să rămână sub control. Momentul critic se ivi de-abia când, epuizat psihic, pechinezul se ridică pe labele dinapoi și necheză înspăimântător sub globul focos al lunii. În capătul străzii Smârdan coșmarul luă sfârșit. Profesorul redeveni biped și-și aranjă jenat cravata elegantă. Din spate mai adia doar refrenul suav: „dar boierii nu-s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
incredibil! Deschise attachment-ul. Îl downloadắ. Era o fotografie cu două bătrâne. Una avea țeasta alungită, ca o minge de rugby, cealaltă purta ochelari cu lentile groase cât fundul unei sticle de whisky. Cea cu capul țuguiat ținea în brațe un pechinez cu privire fixă și blană jerpelită. De fapt nu-l ținea propriu-zis în brațe pe el, ci o scândură pe care băbuțele păreau lipite cu aracet. Făcu click pe butonul de zoom in și, mărind imaginea, putu vedea că pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
te pui c-o vrăbiușcă! Să piei din ochii mei! Nu mai vorbesc cu tine niciodată! Niciodată! Nici nu vreau să te văd, răule ce ești! Ființă oribilă! Ilie a auzit odată în tramvai o doamnă care-și certa astfel pechinezul prost crescut. Păstrase cuvintele acestea ca pe niște pietricele frumos colorate și e bucuros acum să le găsească întrebuințare. Apoi se întoarce cu spatele la răufăcător și pune vrabia jos, pe o frunză uscată. Îngenunchează și se apucă să-i netezească ușurel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cad boii ca vacile din picioare! DINTE PENTRU DINTE Acest titlu pașnic se află pe un abțibild care se ia ușor și se lipește peste decorul unui Salooon de așteptare spațiat de mai multe scaune, o soră câinoasă lângă un pechinez nesanitar. Cabinetul are două uși: una de intrare și cealaltă tot de intrare dar la scaunul de osândă stomatologică. Ușa de ieșire, deci a treia, lasă să intre intempestiv al treilea personaj, Baritonul. Al doilea, că era să uit, e
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
gura dacă răspunzi ? B Gura nu. Placa, da ! S Insinuați că nu-i lucrare de calitate ? Că manifestăm incapacitate ? Că doamna doctor nu are mâini de aur și diplomă la cursurile de bioenergie ? Că avem o echipă dezorganizată ? T Că pechinezul ăsta e o potaie puchioasă ? B Nuuu...Ziceam că... S Cunoaștem placa. B Da, că vin de-un an cu ea. S Nu ține ! Nu ține la noi cu... T Absolut că nu ține ! B Nu ține, că se clatină
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Ha! Fiindcă schimbarea numelui în condițiile de față este un fals în acte și declarații, de unde și caracterul penal al intenției dumneavoastră. La mine în document scrie c-aveți Pitbull și nu Puffi. Și Pitbull rămâne, indiferent dacă-i mops,pechinez șușu,lulu... Ați fost reclamat că câinele latră. Păi sigur că latră, că doar n-o să miaune ! A lătrat în orele de odihnă ale colocatarilor. Nu. A lătrat în balconul proprietate personală. Așa scrie și la mine. Citez: “Pittbulul familiei
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
Chisăliță, ca să-și facă de lucru vorbind și să nu fie ispitit să privească înapoi, mortu’ ăla care zici că a înviat... poate acuma o să-și găsească și o nevastă... Că, de însurat, nu era însurat... — Da’ tu de unde știi, pechinezule ? Păi, dacă n-avea verighetă... Pârnaie se opri locului și-l săltă de guler. — Verigheta se poartă pe stânga... Lui Chisăliță nu-i rămase decât să încuviințeze. — Iar mortu’ n-avea decât mâna dreaptă afară din pământ... — Așa s-ar
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cu blănuri, porțelan, mătase și ceai. De asemenea, răspunde și de cele care aprovizionează Curtea cu animale de sacrificiu, grâne și fructe pentru ceremoniile religioase. El îi controlează pe eunucii care au grijă de cotețele în care sunt crescuți câinii pechinezi. Se află peste serviciul de întreținere a palatelor, templelor, grădinilor și culturilor de plante medicinale. Stau cu spatele drept și cu bărbia ușor ridicată. Chiar dacă Shim nu face decât să își arate propria-i putere, sunt bucuroasă să fiu informată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]