54 matches
-
măsura anvergurii și a gândirii muzicale superioare cu care este înzestrat. Zlata Chochieva a abordat Pavana de Enescu în cheie sensibilă, cu libertăți și episoade repezite, iar în Bourée a avut fluctuații mari de pulsație ritmică, dezechilibre și confuzii în pedalizare. În Sonata a 7-a de Prokofiev a demonstrat valoroase însușiri de temperament și expresivitate, tot pe linia unei atitudini preponderent romantice. Ilia Rașkovski e un alt concurent care nu știe prea bine lucrările de Enescu. Vizibil incomodat de dependența
Concursul de pian by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83540_a_84865]
-
concurentă din etapă, Violeta Kacikian, a dat Sarabandei de Enescu o fluență firească, plăcută. I-a lipsit, totuși, caracterul sugerat de compozitor la începutul partiturii prin indicația Noblement. Bourée a fost cântat cu precipitare. A făcut și ea abuz de pedalizare în unele episoade, iar câteva note și valori erau altfel decât în text. În Variațiunile de Rachmaninov pe o temă de Corelli a susținut foarte bine marele complex al acestei opere monumentale. Față de evoluția din etapa precedentă, valoroasa muziciană a
Concursul de pian by Lavinia Coman () [Corola-other/Journalistic/83540_a_84865]
-
frază), unele nuanțe dinamice (printre altele, atenuarea unor contraste, de ex. introducând în nenumăratele indicații beethoveniene de fp un diminuendo, cu rezultatul total fals - f dim p), indicații de pedală (neînțelegând, de pildă, că Beethoven, ca și Haydn, nu nota pedalizările curente ci doar pe cele excepționale), care au fost corectate fără milă în sensul unei “curățiri” banal școlărești<footnote Vezi infra pag.17 urm. footnote>. Toate acestea ca rod al schimbărilor inevitabile de optică pe care timpul o aduce în
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
7: J.S.Bach: Partita I Sib major, Giga a. Urtext b. Ed. Germer În Gigă, inversarea distribuției la cele două mâini (mult mai puțin confortabilă decât cea originală) numai pentru a avea melodia la mâna dreaptă, Dinamica și, mai ales, pedalizarea grosolană, stereotipă, fără nici o preocupare pentru acurateță (în vremea lui Bach pedala nu fusese nici măcar imaginată) au fost introduse fără grija că ceva ar putea fi nelalocul lui. Dacă Ediția Germer este uitată astăzi, celebra ediție a Sonatelor de Domenico
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
mai vechi), este plasat sub vocea de tenor, do, eliminând reliefarea sunetului mi - care apare atât de expresiv în original - și dirijând continuarea melodiei vocii de alto spre repetarea neinteresantă a sensibilei do. Totodată întâlnim și o modificare nepermisă a pedalizării originale în sens scolastic (încercuită în exemplu), în locul bogăției de armonice a originalului. Concluzia autorilor citați este trimiterea la facsimile după manuscrise. Chiar dacă lucrul nu este practic realizabil pentru oricine, se vede acum, când analizele au devenit mai exacte și
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
ce pot fi invocate și formulate explicit. „Așa îmi place” - nu poate fi un argument, deși probabil pe aceasta se bazează, nemărturisit, în sufletul multor interpreți, decizia finală. În acest context, se înscrie și discutarea problemei unor indicații neobișnuite de pedalizare la pian, șocante nu atât prin disonanță (azi nerelevantă) cât prin aparenta ieșire din stil. Problema s-a pus mai ales în legătură cu unele indicații beethoveniene, controversate încă și adeseori corectate. Beethoven notează, așa cum am spus, numai esențialul, socotind că interpretul
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
putea însemna un cântat fără pedală. Se știe că Beethoven însuși o folosea din plin. Dar dacă pedala poate fi folosită și acolo unde nu este pretinsă expres, inversul nu este valabil: consecința nu este că indicațiile exprese, scrise, de pedalizare pot fi ignorate, că nu ar fi obligatorii dacă nu corespund normelor scolastice. Dimpotrivă. Și totuși, acest lucru se întâmplă frecvent, pentru că Beethoven experimentează prin pedală efecte cu totul insolite, depășind cu mult deprinderile auditive ale epocii sale. Astfel încât
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
cu pedală (cu amortizoarele de sunet ridicate, fără „sordini” sau „dämpfer”, adică amortizoare de sunet) și nu fără folosirea pedalei stângi a pianului (denumită din totdeauna una corda, nu surdină), cum se înțelege uneori. Desigur, în lipsa unor indicații mai precise, pedalizarea se face bogat dar normal, fără suprapuneri armonice nedorite, tempo lent și armonia larg extinsă favorizând acest deziderat. A doua oară, însă, când Beethoven cere explicit o anumită folosire a pedalei, el experimentează un efect special: în prima parte a
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
epocii care ar fi sunat, pasă-mi-te, altfel<footnote Alfred Brendel, Musik beim Wort genommen, Piper Schott, Mainz, 1995 footnote>. Se poate obiecta la aceasta că, dacă argumentul ar fi fost valabil și pianele ar fi permis într-adevăr, pedalizările lungi ar fi putut fi mai frecvente, mai generalizate, nu legate doar de anumite efecte și structuri. Arthur Schnabel pretindea cu fermitate, ca regulă, respectarea tuturor cerințelor beethoveniene. El deosebea folosirea „instrumentală” - coloristică a pedalei, de cea „muzicală” - când efectul
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
urmare, numeroși autori au recomandat, drept soluție de compromis, ținerea acordului din bas, care ar produce o oarecare rezonanță generală, în locul pedalei ce ar putea astfel să fie folosită într-un mod „curat” și convențional. Piero Rattalino exprimă poziția că pedalizarea cerută de Beethoven corespunde unei intenții artistice precise. Autorul citează pe Karl Czerny, elev direct al lui Beethoven care - în 1840, când instrumentele erau deja la un alt grad de perfecționare decât la începutul secolului - scria în Suplimentul la Metoda
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
publicată în 1842: „Pedala se ține pe timpul Recitativului, care trebuie să sune ca de la mare depărtare”<footnote Piero Rattalino: Le sonate per pianoforte di Beethoven, Musica Universita, Roma footnote>. La fel, Arthur Schnabel îndeamnă în ediția sa a Sonatelor ca pedalizarea originală să fie respectată peste tot „cu curaj”. Iar Clifford Curzon sublinia poziția lui Schnabel, că „nu pedalizarea trebuie modificată, ci calitatea tușeului”<footnote Idem, pag. 14 footnote>. Și mai mare rezistență a întâmpinat indicația de pedalizare temei refrenului Rondo
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
Rattalino: Le sonate per pianoforte di Beethoven, Musica Universita, Roma footnote>. La fel, Arthur Schnabel îndeamnă în ediția sa a Sonatelor ca pedalizarea originală să fie respectată peste tot „cu curaj”. Iar Clifford Curzon sublinia poziția lui Schnabel, că „nu pedalizarea trebuie modificată, ci calitatea tușeului”<footnote Idem, pag. 14 footnote>. Și mai mare rezistență a întâmpinat indicația de pedalizare temei refrenului Rondo-ului din Sonata în Do major op. 53, care prevede păstrarea pedalei apăsate pe un timp încă mai
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
a Sonatelor ca pedalizarea originală să fie respectată peste tot „cu curaj”. Iar Clifford Curzon sublinia poziția lui Schnabel, că „nu pedalizarea trebuie modificată, ci calitatea tușeului”<footnote Idem, pag. 14 footnote>. Și mai mare rezistență a întâmpinat indicația de pedalizare temei refrenului Rondo-ului din Sonata în Do major op. 53, care prevede păstrarea pedalei apăsate pe un timp încă mai îndelungat, sub o desfășurare pianistică foarte mobilă, suprapunând armonii de dominantă și tonică, majore și minore, în mod repetat
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
și minore, în mod repetat, la toate reluările refrenului. Și în acest caz, Czerny spune hotărât: „Acest Rondo de caracter pastoral este bazat în întregime pe folosirea pedalei, care aici apare ca esențială”<footnote Idem, pag.38 footnote>.Indicațiile de pedalizare sunt originale și arată fără cel mai mic dubiu semnul de ridicare. Este exclus ca Beethoven să nu fi sezisat suprapunerile de armonii inadmisibile în teoria timpului, mai ales pe rândul 3 al exemplului. Asemenea notații sunt de cea mai
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
altele (indiferent de justificarea invocată), nici să caute paliative prin care să eludeze o cerință de mare îndrăzneală artistică, ci să caute acea imagine sonoră (sau/și psihologică) în care toate indicațiile textului respectate întocmai să se poată înscrie. Respectarea pedalizărilor beethoveniene (și nu numai cele discutate aici, ci și cele din Sonatele op. 101 La major - partea II, op.110 Lab major- partea III, din Concertele nr. 3 în do minor - partea II - și nr. 4 în Sol major - partea
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
în alte frecvente ocazii, ceea ce e secundar trebuie sacrificat (în favoarea) scopului principal, care este efectul sensibil al sonorității”<footnote Idem, pag 13. footnote>. Nici un autor serios și realmente informat nu gândește altfel. În Recitativul Sonatei op. 31 nr. 2 pedalizarea prelungită are o puternică motivație psihologică, sugerând poate un gând neclar, o căutare în memorie a unei amintiri confuze sau o imagine îndepărtată; pe când în Rondo-ul final din Sonata op. 53 are un caracter descriptiv, creează o atmosferă specifică
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
ar putea exista o pedală armonică de tonică în bas, dar practic, acustic, efectul este notat chiar de Schumann: „zgomotul Carnavalului se stinge încet, iar ceasul din turn bate ora șase”. Patru remarci finale, în legătură cu acest subiect: a) Totdeauna aceste pedalizări sunt legate de prelungirea unui bas în registrul extrem grav, care cuprinde în armonicele sale toate disonanțele create în acut, atenuându-le efectul. b) Ele se aplică unor pasaje în nuanțe dinamice extrem de scăzute - pp - care permite suprapunerilor disonante
Interpretul ?i textul. C?teva nota?ii by Constantin Ionescu-Vovu () [Corola-journal/Science/84193_a_85518]
-
până la final), concluzia va suprapune „motivul-decor” cu fragmente „îndepărtate”, vag aluzive ale materialul tematic principal (acordurile de septimă mică plasate în penultimul portativ prezintă afinități cu acordurile ascendente ale configurației tematice introductive). Ultimele trei măsuri ale preludiului poartă indicațiile de pedalizare originale ale compozitorului, solicitând activarea unui efect prelungit din măsura 62 până la final, unde va fi eliberat pentru a facilita rezonarea izolată a terței mari do - mi, dând curs astfel respirației asociate cu fermata. Folosirea surdinei este necesară pe parcursul întregii
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
motivului principal. Atât în plan vertical, cât și în cel orizontal, evoluția lanțului mixtural de acorduri evidențiază existența unui traseu melodic înrudit cu cel al materialului tematic originar: . Interpretarea cu un atac detașat a acordurilor paralele se va asocia unei pedalizări ample, dictate de valorile de durată ale sunetelor planului inferior, fapt care va produce un efect contrastant în raport cu ariditatea sonoră a discursului introductiv. Cea de-a doua apariție a motivului tematic dobândește o culoare tensională inedită prin alunecarea cromatică descendentă
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
recunoaștem odată cu izbucnirile violente ce debutează pe acordul de ( f ). Redarea exactă a indicațiilor dinamice f cresc. - p în succesiunea lor imediată, va fi posibilă printr-o interpretare rezonantă a sunetului din bas care se asociază unei subtile formule de pedalizare, concepută în scopul realizării contrastelor dinamice. Astfel, elaborarea unei strategii de pedalizare, care să alterneze pedala de rezonanță cu cea una corda, se dovedește a fi imperativă în demersul redării optime a efectelor onomatopeice propuse imaginației. În acest sens, nivelul
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
a indicațiilor dinamice f cresc. - p în succesiunea lor imediată, va fi posibilă printr-o interpretare rezonantă a sunetului din bas care se asociază unei subtile formule de pedalizare, concepută în scopul realizării contrastelor dinamice. Astfel, elaborarea unei strategii de pedalizare, care să alterneze pedala de rezonanță cu cea una corda, se dovedește a fi imperativă în demersul redării optime a efectelor onomatopeice propuse imaginației. În acest sens, nivelul dinamic de f al măsurii 28 va fi susținut de pedala de
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
Să se înceapă puțin sub mișcare, Revenir progressivement au mouvt Animé - Să se revină progresiv la mișcarea animată) asociat amplificării gradate a indicelui dinamic, precum și avansării discursului spre registrul mediu al claviaturii. La nivel interpretativ, se disting două soluții de pedalizare a acestui tip de discurs. Astfel, este posibilă activarea pedalei de rezonanță odată cu pedala sonoră a registrul grav - fa#, și ulterior marcarea cu câte un schimb de jumătate de efect pe fiecare dintre formulele ostinato, în ideea evitării aglomerării inoportune
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
există alternativa folosirii pedalei de mijloc (tonale) în cazul pianelor moderne, care permite menținerea în exclusivitate a sunetului prelungit fa#, liniile melodice complementare ale discursului fiind astfel protejate de o eventuală acumulare neadecvată a efectului de rezonanță. Ambele modalități de pedalizare implică activarea permanentă a surdinei. Desfășurând în mod constant patru planuri evolutive, aspectul de discurs ia amploare odată cu intensificarea evidentă a sferei dinamice (mf cresc. - f - cresc. - ff strident). Adevărate sugestii onomatopeice se dezlănțuie odată cu apariția figurației scalar ascensionale în
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
luminozitate aproape ireală, iar aspectul repetitiv al acestuia ascunde o subtilă conotație ludică, surprinzând parcă o fredonare inconștientă ce însoțește adesea jocurile copilăriei. Conștientizarea traseului armonic parcurs de evoluția discursului reprezintă o condiție prioritară în vederea stabilirii unei strategii adecvate de pedalizare. Astfel, aceasta va trebui să mențină sub un efect unic rezonanța modală a formulei melodice inițial repetitive, în timp ce activarea ulterioară, corespunzător înlănțuirii treptelor armonice, va evita mixarea inoportună a acestora. Același „firesc” al expresiei se distinge cu pregnanță în raportul
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]
-
principal avansează pe parcursul unui ambitus extins (mi contraoctavă - re4), trasând arcuri melodice ample, în interiorul unor efecte de rezonanță prelungite. Întreaga imagine sonoră astfel creată conduce la impresia unei atmosfere suspendate, proiectată în trecutul memorial al acelor timpuri mitice. Modalitatea de pedalizare devine implicită în contextul unei țesături cu valori lungi de durată și o permanentă mobilitate a registrului de discurs. În acest context, la nivelul actului interpretativ, o problematică esențială o constituie realizarea unui echilibru optim între sonoritate difuză și transparență
Creaţia pianistică a lui Claude Debussy, între concept şi înterpretare by IOANA STĂNESCU () [Corola-publishinghouse/Science/712_a_1153]