52 matches
-
frapant prin multitudinea elementelor inedite, girat de Editura Științifică și Enciclopedică: Aspecte ortografice controversate (1986), în care - afirmă apreciativ specialiștii - a fundamentat științific reconsiderarea omofoniilor în ortografia limbii române, a introdus concepte noi, din perspectivă ortografică (precum contradicția în adaos, pedantismul, analogia improprie...). Cele două volume publicate în 1992: Cuvinte cu dificultate de scriere în limba română îl atestă ca prim cercetător într-un domeniu extrem de sensibil, jalonat de teme noi, inventate chiar de el, ca: importanța epistemologică a ortografiei și
Dorin N. URITESCU sau… Metronomul spiritului creator by http://uzp.org.ro/dorin-n-uritescu-sau-metronomul-spiritului-creator/ [Corola-blog/BlogPost/93468_a_94760]
-
vor citi. Pentru o mai bună înțelegere... În cele peste 20 de cărți de specialitate și peste 200 de articole și studii de lingvistică publicate în reviste de specialitate a introdus concepte noi, din perspectivă ortografică: pleonasmul, contradicția în adaos, pedantismul, hipercorectitudinea, contaminarea, analogia improprie; este primul teoretician al figurilor de stil, al arhaismului ortografic și echivocului ortografic și este primul cercetător care a abordat la noi valoarea stilistică a antonomazelor, iar în volumul „Fascinația numelui - studiu al creației lexico-semantice și
STRUCTURA VARIATĂ, NATURA EXPRESIVĂ ŞI VALOAREA ARTISTICĂ A PAMFLETULUI. DE DORIN N. URITESCU by http://uzp.org.ro/structura-variata-natura-expresiva-si-valoarea-artistica-a-pamfletului-de-dorin-n-uritescu/ [Corola-blog/BlogPost/94269_a_95561]
-
existenței cotidiene, le înțelege ezitările și este alături de ele în încercările de tot felul la care sunt supuse. Este poate ceva convențional în aceste manifestări în care psihologia oamenilor pare subordonată unei teme etice , deși dibăcia literară și lipsa oricărui pedantism moral intervine fericit chiar și în cele mai dificile momente. „Demersul narativ al acestui roman se definește ca o scriere autentică, de un realism psihologic după modelul Mircea Eliade” , așa cum afirma prof. univ.dr. Marian Barbu într-o analiză detaliată, publicată
SUFLETUL UNEI LUMI de CODRUŢA VIIŞOREANU în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 by http://confluente.ro/Codruta_viisoreanu_ion_c_codruta_viisoreanu_1384646023.html [Corola-blog/BlogPost/363135_a_364464]
-
Zodia Cancerului", dl. Mihail Sadoveanu are în sfârșit un roman, iar literatura română un roman istoric... Nimeni n-a pus în valoare mai cu iscusință ca dl. Sadoveanu în acest roman resursele verbale ale cronicilor, fără să cadă deloc în pedantism arhaic și manieră. Savoarea limbii este așa de definitivă încât pun, fără îndoieli, "Zodia Cancerului" printre capodoperele de stil ale literaturii noastre”. Șerban Cioculescu a scos în evidență evoluția literară a lui Sadoveanu de la nuvela-roman hibrid la romanul istoric, afirmând
Zodia Cancerului sau vremea Ducăi-Vodă () [Corola-website/Science/333843_a_335172]
-
în 1871 începe cursul superior, pe care îl va absolvi în 1875, fiind clasat primul la examenul de bacalaureat. Take Ionescu nu a rămas cu amintiri foarte plăcute din anii de școală. Atmosfera claselor supraîncărcate, disciplinele obligatorii impuse de programe, pedantismul și didacticismul exagerat al unor profesori mediocri i-au rămas întipărite în memorie. Mai târziu, pe când era ministru al instrucțiunii publice și cultelor, obișnuia să spună: Ghiță Ioan, care vroia să asigure copiilor săi un viitor strălucit, i-a trimis
Biografia lui Take Ionescu () [Corola-website/Science/335149_a_336478]
-
juventuței. Stilul său a fost clar și expresiv de la început, alert, polemic, semn limpede de maturitate.” • "SCRIITORUL ȘI UMBRA" (Editura "Timpul", Reșița, 1995) „Adrian Dinu Rachieru supune această operă unei priviri integratoare, trecând cu eleganță analitică și stilistică, dar fără pedantism belferesc, prin toate etapele ei. Ajunge, astfel, la împlinirea unei sinteze a opiniilor critice exprimate până acum și a propriilor concluzii asupra operei lui Sorin Titel.” (Radu Ciobanu, "Reabilitarea provinciei", în "Opinii culturale", nr. 2 (1996) „Un astfel de text
Adrian Dinu Rachieru () [Corola-website/Science/310721_a_312050]
-
Ce au făcut și ce fac, în adevăr, acești confrați în sânul nostru ca să lupte contra cotropirii maghiare? Nimic. Generațiunea de azi venită de peste munți nu s-a însemnat decât prin Maiorești și Lauriani, cari ne-a scălimbat limba prin pedantismul lor și au încurajat năpădirea în țară a compatrioților lor, cari, cum am zis, uitară interesele patriei mume pentru satisfacerea nevoilor lor private. Pericolul cel mai mare amenință esistența națională a Transilvaniei prin aplicarea noii legi a instrucțiunei, și confrații
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de a convorbi cu bărbați eminenți din Transilvania și a auzi plângerile lor fundate contra confraților lor de aici. Ne facem organul lor, espuindu-le în aceste coloane, și sperăm că adversarii noștri de la " Timpul" le vor înțelege și vor părăsi pedantismul lor ca să se apuce serios de muncă și să răspundă la așteptarea patriei! "Presa" ar pierde prinsoarea, pentru că scriitorul revistei din "Timpul" nici e avocat, nici a dorit vreodată să fie. Dar ce ridicole devin toate declamațiile acestea ale "Presei
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
cursul zilei de joi (...), de mii de ori" ("România liberă" = RL 2174, 1997, 1). ". 18 Vezi Zafiu (1999) și Doca (1996: 256-257): "Dintre adverbele derivate cu sufixul -mente (de care se face abuz în ultimii ani), completamente și totalmente sunt pedantisme, deși, în ultimul timp ele sunt asociate emfazei", Doca (1996: 256). 19 Vezi și Zafiu (1999). 20 DEX 1975, apud Ciompec (1985: 104), înregistrează 23 de adverbe derivate cu -iș (-îș). 21 Dintre adverbele în -iș (-îș) din DI 1957
[Corola-publishinghouse/Science/85011_a_85797]
-
să și le impună; pacientul este câteodată omul care luptă pentru „drepturile” sale (de exemplu, o pensie pentru o pretinsă invaliditate). 4.Firea nestăpânită este dominată de către impulsurile momentane, ceea ce contrastează aparent cu gândirea greoaie de o exagerată amănunțire, până la pedantism. Actele impulsive pot fi violente. Firea nestăpânită este frecvent întâlnită în copilărie, se agravează la pubertate. Pacientul este irascibil, explorările și chiar întrebările medicului îl indispun; pe de altă parte, îi este greu să respecte un regim de viață ori
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
ne reamintim, abia pe la 1860, iar la acea dată un singur procent din industria românească folosea energia aburilor... Hasdeu fusese precedat de Alecsandri, care ironiza, Într-un Dicționar grotesc publicat În Convorbiri literare (1869), trecerea de la „Întunericul barbarismului” la „ghearele pedantismului”. „Un bătrân onorat, care au fost de față la multe Întâmplări În Îndelungata lui viață, au făcut observarea aceasta: «că românul e ca ceara și că priimește foarte lesne toate Întipăririle ce-i lasă vremea». - Românii, zicea el, se fac
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
aparținînd unui nivel de limbă "familiar" și care desemnează "un tînăr care pleacă la întîmplare", care "bate drumurile". Un asemenea nume de produs incită la producerea unor texte care să etaleze semnele unei enunțări "tinere" și nomade, deci lipsite de pedantism. Dar constrîngerea impusă de numele de categorie, "ghid", impune în același timp respectarea contractului generic, prin elaborarea unor texte informative. De aici, un compromis instabil. Alegerea lui on din "on insiste un peu" pare legată de diferite tipuri de constrîngeri
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
de profesie, vocația înseamnă deopotrivă aptitudine hermeneutică și talentul de a o exercita și de a o transmite, oarecum disimulat, cu nonșalanța pe care însuși o numea, la Sainte-Beuve, causerie. Călinescu a fost un spirit cu desăvîrșire liber: liber de pedantismul profesoral și de constrîngerile vreunei "metode". Creator și nonconformist, într-o relație de profundă empatie cu lumea "personajelor" înfățișate, care pentru el "există realiter", cum observa Adrian Marino: "Pentru critic, literatura, eroii, lumea lor există realiter. Este vie, și analiza
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
loc În revistă unor traduceri de nu vele franțuzești preacunoscute, cât și unui singur scriitor autoh ton, și Încă din acea speță primară a scrisului care alimenta, pe acea vreme, necesitățile maniei clasificatoare, atât de nefastă prin dogmatismul feroce și pedantismul terorizant al unui critic universitar și director de revistă, rămas, cu a sa știință a lite raturii, fără nici o urmă În metodele curente de cercetare a feno menului literar - numai mouvance et insaisissable flot. Dar nici cu asta nu avea
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
a dreptul eronată: „Despre pedanți sau copilăroși“; Anton Pann își închipuia de bună seamă că vorba pedant ar deriva din grecescul pai~j, paidÒj „copil“. Cine ar putea spune că această etimologie fantezistă nu cuprinde totuși o fărâmă de adevăr? Pedantismul, mai totdeauna, are și o latură puerilă, tradusă într-un consum deviat al energiei: „Povestea ăluia: Zile înșirate, fire încurcate, Pânză rău țesută și vreme pierdută.“ 86 1 „Prin procedeul glosării, care poate furniza cercetătorului lexicului românesc un material imens
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
un jurnal popular -, de îndată am și adopta aceste litere, care fiind ale vechilor noștri strămoși, curând sau târziu vor fi și ale noastre. Însă, precum în politică nu sântem pentru utopii, așa și în literatură nu sântem nici pentru pedantism, nici pentru șarlatanism; sântem pentru adevăratul progres.“ Condițiile, care va să zică, încă nu erau coapte... În Transilvania, alfabetul de tranziție a fost promovat de publicațiile lui Gh. Bariț, Gazeta de Transilvania și Foaia pentru minte, inimă și literatură, pasul următor fiind efectuat
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
lucru? Vorbește! Hai s-o botezăm <<Junimea>>... Foarte bine! strigarăm cu toții. Atunci Pogor, ridicându-se de pe canapeaua pe care se aruncase, începu să cânte ca un preot pe nas, și întrebă de trei ori: S-a lepădat copilul de Satana pedantismului? De trei ori răspunserăm cu toții: S-a lepădat. În numele Domnului, boteze-se dar <<Junimea>>! Exclamă Pogor, și Junimea a rămas până în ziua de azi”. Fondatorii Junimii - după cum ne informează Z. Ornea - „Proveneau - cu excepția lui Titu Maiorescu - din societatea înaltă a
Junimiștii la ei acasă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1686_a_2905]
-
viu combătut în "Junimea". Dar, fiindcă în materie de filologie și etimologie toți cedam pasul lui Maiorescu, am îngăduit, deși cu îndoială și neplăcere, să ni se schimonosască numele strămoșesc. Nu târziu după aceea, însuși Maiorescu a revenit asupra acestui pedantism și ne-a redat numele legitim înscris în cartea veacurilor. Tout est bien qui finit bien106. Dealtfel, articolul său a făcut mult vuiet și a fost prima provocare la adresa școalei literare din București, reprezintată mai târziu prin Revista contimporană. În
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
să-l introducă. La această îndrumare spre bunul-simț nu puțin au contribuit pe lângă majoritatea membrilor vechi și membrii noi-veniți, precum: Conta, Panu, Lambrior, Tasu, Creangă etc., capete solide, care gândeau clar, se exprimau clar și nu admiteau forma greoaie a pedantismului german. Aniversările "Junimei" se făceau regulat în fiecare an aproape după același tipic. De multe ori erau prezidate de Vasile Alecsandri, iar a douăzecea a fost sărbătorită cu o deosebită pompă. Iată convocarea făcută pentru acea aniversară: "SOCIETATEA "JUNIMEA" Intră
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
intermediare), confundarea severității științifice cu prețiozitatea terminologiei". Și, în genere, osîndind abstragerea excesivă, fetișizarea doctrinelor și a sistemelor: "Prea mult devotament față de o anumită școală ori o anumită modalitate de receptare și exegeză a faptelor poate oricînd lua înfățișare de pedantism, automatizare, încremenire". Lanțurile doctrinei sînt comparate cu cele metalice, reducînd sensibilitatea, mărginind cîmpul vizual, atentînd la agerimea spiritului. Împotriva acestor nefaste efecte se recomandă "antidotul poeziei". Desigur, eseistul nostru n-a rămas mereu "în condiția poetului", tratîndu-i produsele lejer-sentimental, divagant
Reumanizarea criticii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16311_a_17636]
-
17 februarie Moličre Cu 330 de ani în urmă a murit dramaturgul francez Moličre (pseudonimul lui Jean Baptiste Poquelin). A făcut din teatru o școală a moravurilor și o tribună de dezbatere a problemelor actualității, ridiculizând în comediile sale corupția, pedantismul nobilimii și intransigența excesivă („Don Juan“, „Mizantropul“), ipocrizia religioasă („Tartuffe“), lăcomia de bani a burgheziei („Avarul“), parvenitismul („Burghezul gentilom“), concepțiile despre căsătorie și familie („Școala nevestelor“) sau ignoranța medicilor („Bolnavul închipuit“). Marți, 18 februarie Ernst Mach Acum 165 de ani
Agenda2003-7-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280695_a_282024]
-
îi cerea aceleiași bărmănițe aceeași cinzeacă, indicîndu-i doar gestic măsura, aplecîndu-se peste bar și îndoindu-și feminin reverențios piciorul în spate, cum Thisbea din „Visul unei nopți de vară”, memorabil travestită de el. Nu mă pot sustrage, la rîndu-mi, unui pedantism sistematic. Justificat, cred. Urmărind, cu asiduitate bine temperată, topul englezesc (și american, francez, spaniol încă) al romanului actual. Excepțional, oricum. Motivația (oferită mie mai întîi, apoi altora, în dialog) ar sta în reflexul de respingere a tot ce vine dinspre
Rezervația pedanților by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13349_a_14674]
-
se pricepe). Romanul occidental reflectă exact starea de spirit a omului esențialmente liber, priceput doar în a-și administra maximal propria-i viață, propria-i intimitate. De unde și acest tip de roman excepțional. Necondiționat. Liber inspirat. De unde și propriu-mi... pedantism, ca tînjind după un model ce pare, vai, de neatins. În țara Chiriței. În țara lui Iliescu. Veneratul profesor Ciopraga a impus/ mi-a impus prin ținuta sa impecabilă. Intimidîndu-mă, în anii filologiei, prin distanța ce o așeza, pedant-politicos, între
Rezervația pedanților by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13349_a_14674]
-
gustul cărturarului, pliindu-mi-se însă, grav/ destins, atunci cînd, în cîteva rînduri, mi-a onorat vernisajele cu alocuțiuni dintre cele mai aplicat-măgulitoare. Și ca scenariul să capete rotunjime, situîndu-mă într-un paradox oricum plin de precauție, am juxstapus nobilului pedantism al magistrului reversul medaliei, publicînd recent o însemnare pictural-pigmentată. Rîsul profesorului. Exclusivitatea revelației, cred, îm aparține, Primind, de altfel, în replică, rîsul amuzat al celui portretizat. Zdravănul Sava, de la același Național, la fereastra vagonului de turneu, extaziat în fața Bucegilor, remarca
Rezervația pedanților by Val Gheorghiu () [Corola-journal/Imaginative/13349_a_14674]
-
ianuarie 1878, conducătorii partidului numesc pe I.A. Zizin Cantacuzino redactor șef. Junimiștii au găsit în creația lui Slavici o expresie a literaturii poporale dorită și cultivată de ei. Fata de birău (care mai avea și meritul de a ironiza pedantismul cărturăresc și etimologismul latinizant), și, apoi, masiv, basmele și poveștile folclorice, le verifica, desigur, aprecierea dintîi. Cînd Convorbirile sau Timpul încep să-i publice și nuvelele (în 1875 Popa Tanda, extraordinara Scormon, Ac și ață, în 1876 și 1877 La
Integrala Slavici (I) by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15871_a_17196]