68 matches
-
a secolului al XVIII-lea, de pildă, domnitorul Grigore II Ghica ieșea cu suita la iarbă verde la întreceri de tir cu arcul și cu sîneața (flinta). Evenimentul se transforma într-o adevărată serbare cîmpenească, boierii fiind însoțiți de "mulți pehlivani și măscărici", "zăbovindu-se cu naiuri și nagarale" și desfătîndu-se cu "cîntece hagimești ș= orientaleț".5 În 1806, fiind în călătorie de nuntă la Viena, hatmanul Răducanu Rosetti "a uimit pe austriaci, șeiț înșiși destul de meșteri de pușcă și de
DUELUL LA ROMÂNI de la Dimitrie Cantemir la Lucian Blaga by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/11679_a_13004]
-
6 Când cumperi basamacuri de un ban, Iar chipu-ți palid se smolește foarte, Tu tragi de bucățica ta de moarte Ca un dulău flămând de un ciolan, Căci doar prin cârciumi, nu în altă parte, Te simți ferice, diavol pehlivan, Iar dragostea la tine-i un chiolhan Posomorât, sfârșit cu oale sparte, Făcându-mă defel să nu mă mir că îmi cauți ochii ca un drac sadea, Uitându-te în ei ca-ntr-o butilcă în care spirturi crunte fac
Cartea sonetelor by Octavian Soviany () [Corola-journal/Imaginative/12735_a_14060]
-
cel dintâi ca demon al pustiei, cel de-al doilea ca demon-paj. Figura lui Koroviev e în schimb ocultată în continuare, căci dându-și jos masca ludică, rămâne cu o altă mască, gravă. După ce și-a scos "hainele zdrențăroase de pehlivan", se preschimbă într-un "cavaler violet, sumbru, cu chipul mohorât care nu zâmbea niciodată". Violetul, ne atrage atenția dl Vartic, e culoarea cristică din timpul Patimilor și, concomitent, semnifică misterul nevăzut al reîncarnării. Așadar "paiața", "arlechinul", "Cadrilatul Coroviev" rămâne un
Bulgakov, magie, absurd by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10254_a_11579]
-
angajat încă de acum cinci decenii în slujirea literaturii clarinetistice, rămânând un restitutor ideal pentru care merită cu adevărat să compui: fie și numai pentru că, recurgând uneori la "combinații" de o înduioșătoare abilitate, nu poate fi în nici un caz un pehlivan al stilurilor muzicale ci, dimpotrivă, un povestitor distins, autentic, gata oricând să strecoare câte un paragraf original. În recitalul de la Palatul Cantacuzino, la întrebarea "Vă place Brahms ?", Popicu' a răspuns fără doar și poate afirmativ, probând că cel mai mult
Parafraze la un festival by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8386_a_9711]
-
alte explicații istorice ale marilor fapte de azi. Avem o înfloritoare industrie textilă în județul nostru? Dar au existat antecedente cu două-trei secole în urmă! Ne povestește cronicarul că la o nuntă domnească, la Curtea din Iași, văzând că un pehlivan scotea din nas lungi fâșii de mătase, voievodul a mișcat repede din barbă și a ordonat logofătului să-l tocmească pe „artist” în slujba sa. Nu era aceasta o prefigurare a marii dezvoltări ce a luat-o industria textilă în
Jucătorul by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1257_a_1933]
-
totul un fel de cadril: încercam să mă strecor sub o tejghea: acolo se afla deja Gineto; o ștergeam prin spatele unui cărucior: Licas mi-o luase înainte; mă furișam între două grămezi de legume, adăpostul era deja plin de pehlivani. Și acum, pe unde să fug? Intrasem la mare buculc. Să fiu la mic buculc ar fi însemnat să dorm într-un pat frumos și toate astea să nu fi fost decât un vis. Dar nu, eram chiar la mare
Avanpremieră editorială - Rui Zink - Cititorul din peșteră by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/8795_a_10120]
-
în locul bunicului Vasile? Și încă ce datorie! Cum ți-a venit o idee ca asta, băiete?” „Stai că îți arăt îndată cum stau lucrurile”. Și nu i-a trebuit decât o clipită până să scoată catastiful... Îl ținea la îndemână pehlivanul, fiindcă știa că Toader va veni să-i ceară socoteală. „Uite aici! Vezi? Aista-i scrisul bunicului Ion... Ce scrie aici? Vasile Căpitanu. Și mai departe, uite ce șir de socoteli. Am adunat și o ieșit vreo patruzeci și ceva
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
fă orice, Iordanco. Io tot am să mor cu botul pe pragul de-acasă. E dispus să dea un dog-show. Jur! Jur cu toată sfințenia care mă caracterizează că am să mor pe pragul tău. Hai să bem o cafea, pehlivane! Reiau pagina rămasă necorectată (deși am semnalat de șase ori greșelile), nu fără să mă gîndesc la odiseea unei antologii Mircea Eliade. Mi-a povestit-o Magda U., în efervescență verbală: "Am predat-o editurii "Junimea" înainte. Uite și consensul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
într-un meci amical disputat pe stadionul Tivoli din Innsbruck. La partida de pe stadionul Tivoli din Innsbruck au asitat 12.500 de spectatori. Austria: Gratzei - Garics, Scharner, Dragovici, Suttner - Klavak, Alaba (Baumgartlinger '88) - Burgstaller (Sabitzer '65), Junuzovici (Ivanschitz '71), Arnautovici (Pehlivan '85) - Janko (Burger '46). Selecționer: Marcel Koller. România: Tătărușanu - Papp, Goian, Găman, Raț - Florescu (C. Lazăr '59), Chiricheș (Bourceanu '71) - Torje (Maxim '85), Grozav (Alexe '62), Tănase (Chipciu '78) - D. Niculae (Gardoș '90+2). Selecționer: Victor Pițurcă. Partida a fost
Austria - România 0 - 0, într-un meci amical la Innsbruck () [Corola-journal/Journalistic/75937_a_77262]
-
Aladina din Al Ain. Însăși autoarea devine o Iraidă și poveștile ei nu sunt deloc de neglijat. Au preludii, miez, deznodământ și... șarm. Povestea emirului mă duce la Macedonski, al cărui emir mergând spre Mecca e depășit de Pocitan Ben Pehlivan -„Frumos e emirul și toate le are”. Aici însă, e pus sub semnul uni blestem, aș zice purificator, care-l menține tânăr dar, din păcate, ca o povară pentru urmași. O poveste a la Doamna și imprevizibila Mariana Vicky Vârtosu
O FEREASTRĂ CE SE DESCHIDE ÎNTRE REAL ŞI IMAGINAR. CĂLĂTORIE ŞI EXTAZ de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1790 din 25 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382921_a_384250]
-
să Își recupereze ceva din siguranță. Se ridică, scoțând pieptul În față. — De aceea am venit să te anunț, că vinovatul pentru uciderea spițerului a fost arestat acum o oră. — Ce? exclamă Dante. Și cine... — Oamenii mei au surprins un pehlivan cunoscut, unul pe nume Giannetto, care cerșește de obicei la Santa Maria Novella, În timp ce Încerca să vândă În piața de pe Lungarno câteva recipiente din sticlă care au fost recunoscute ca provenind din prăvălia meșterului Teofilo. Acum e la Stinche, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
trebui să mă alătur, Cecco? Celălalt făcu un gest vag. - Credincioșii sunt pe punctul de a realiza ceva colosal, care va schimba fața veacului. - Cine e Brandan? Și unde e? El e creierul Înșelăciunii, nu-i așa? - E doar un pehlivan, unul din zdrențăroșii care Îi vrăjesc pe țărănoi pe la bâlciuri. Dar e bun, nu ți se pare? Și credibil, sub zdrențele alea de călugăr. Credeam că Îl găsesc aici. - Cine i-a dat lui Brandan oglinzile pentru iluzie? Și cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
relaxa, lăsându-l epuizat. Acea priveliște de ruine era bilanțul tuturor eforturilor sale, se gândi cu disperare. Forța rațiunii sale nu fusese În stare să facă nimic pentru dezlegarea enigmei. Ca un prost rămas cu gura căscată la scamatoriile unui pehlivan, asistase la desfășurarea fatală a Întregului șir de Întâmplări, fără să poată interveni În nici un fel. Poate că Marcello avea dreptate În privința predestinării totale și orbești a vieții omenești. Printr-o ironie de nepătruns a destinului, doi bărbați băuseră moartea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
în pahar.” Și din câți vedem că merg legănându-se pe drum... Sunt puțini care-mi regretă precum face el acum. Dacă unu-ar renunța în fiecare zi...dintr-un an, Cârciumarul n-ar fi gras și cu nas de pehlivan. Dacă-n clipa când te vede, liniștit, ți-ar putea spune: „Stai în cumpănă, fârtate, ai băut și nu e bine!” Mulți ar renunța să beie, fără ca să se gândească, Rareori s-ar găsi vreunul care să se cherchelească. I
NONECUMPĂNA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360821_a_362150]
-
Să merg pe jos ... mi-a rămas, Ah!... că-mi vine să și plâng. - Ca să vezi! ... te-ntârziară? - Nene, sunt niște orbeți! Trebuia s-ajung de-aseară. - Mă juvete, fură beți? Cum de te lăsară-n gară?! Muica lor! ... de pehlivani. I-aș fi făcut de ocară, Că nu mă uitau trei ani. - Dracu' știe cum mai fură! ... Cine crezi că-i cunoscu? De-i spusei..., pe muica-njură, Ba un pumn îmi și dădu. - Uite-ai dracu, derbedei! Nu putuși
PARODII de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351998_a_353327]
-
douăzeci de ani e-același bal,/Cu-aceiași oameni, în aceleași găști,/ Ce urmăresc același ideal/ Și în acelai chip, dar ... cu-alte măști...” (Ștefan Cornel Rodean, Politica la noi, p.85). Oamenii se simt jucați de o clică de pehlivani, observă Ștefan Cornel Rodean în epigrama Ca la jocul de cărți (p.80): „O mână de conducători,/ Ce au în mâini a țării soartă,/Sunt mână-n mână-adeseori,/ Iar noi suntem doar ... mână moartă...”. Ridicolul candidatului pus pe îmbogățire nu
CÂTEVA CONSIDERAŢII PE MARGINEA ANTOLOGIEI DE CATRENE ŞI EPIGRAME DE LA AGONIE LA EXT(H)AZ , EDITURA EDO, BUCUREŞTI, 2012 de SORIN OLARIU în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359681_a_361010]
-
Mă' Fane, de aici de unde stau eu, se aude un fâșâit, cum se auzeau paraziții la Vocea Americii altădată, că era bruiat de mama focului. Dar asta numai când te miști. Dacă stai locului, nu se mai aude nimic. - Mare pehlivan ești dom'le. Dacă te-ai prins, hai să-ți spun că nu-mi e rușine. Ziua îmi îngheață picioarele chiar dacă țin focul aprins. Și atunci ce am făcut? Am tăiat o fășie de polietilenă cam de un metru juma
NE-AM ÎNTÂLNIT PE INTERNET 7 de ION UNTARU în ediţia nr. 262 din 19 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340846_a_342175]
-
ce spun, nimic nu iese. - Proverbul, cum glăsuiește Nu-l ști?! Ia fârtate și citește: „Hoțul... tot făgăduiuește, Iar prostul trage nădejde.” - Ce să fac? Am scăpătat: Din sărac sunt mai sărac... În „Povestea vorbii” am zis: „De privești la pehlivan, Care e zgârcit la ban... Cum adună... și-l dosește, Și punga mereu îi crește. N-ai să-l vezi nicicând sărac; Tot ce-adună, bagă-n sac!” - Nu-nțeleg, cum să-l adun Banul nu-l văzui nicicum... Zice
ASCULTÂND PE ANTON PANN ŞI-A LUI VORBĂ ÎNŢELEAPTĂ de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 727 din 27 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341492_a_342821]
-
Din ce spun, nimic nu iese. - Proverbul, cum glăsuiește... Nu-l ști?! Ia fârtate și citește: „Hoțul... tot făgăduiuește, Iar prosul trage nădejde.” ...................................... - Ce să fac? Am scăpătat: Din sărac sunt mai sărac... - În „Povestea vorbii” ziceam: „De privești la pehlivan, Care e zgârcit la ban... Că-l adună, -l chibziește, Și punga mereu îi crește.” N-ai să-l vezi nicicând sărac; Tot ce-adună, bagă-n sac. ........................................... - Nu-nțeleg, cum să-l adun?!... Banul nu-l văzui nicicum: Zice
ANTON PANN, „FINUL PEPELEI CEL ISTEŢ CA UN PROVERB,” de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341997_a_343326]
-
vântului. Într-un luminiș nu departe de malul râului unde începe desimea pădurii, se zărește bătrânul care tot răscolește cu bastonul covorul cafeniu așternut peste pământul negru și reavăn, în jurul unor buturi înnegrite de vreme. Dar ce o fi pierdut pehlivanul acesta bătrân de moș Gheorghe așa până-n ziuă? El de obicei la ora aceasta își ia micul dejun, pită cu șuncă și ouă prăjite și-și savurează țoiul cu țuica lui de prună zicându-i muierii de fiecare dată când
ÎN PĂDURE DUPĂ GHEBE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373953_a_375282]
-
pentru că numai ei merg, în meșteșugul lor, în sens invers cu ceilalți oameni. Când ajunseră într-un oraș mare li se trezi luarea aminte prin zgomot. Priviră de jur împrejur și zăriră pe o scenă comună de scânduri pe un pehlivan înconjurat de-o roată mare de norod, pe care el o măcina și o lucra în acest moment. El îi ținea împrejur ca pe niște prizonieri. Acest pehlivan [î]și arăta minunățiile cu gura lui cea largă, care se cere
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
jur împrejur și zăriră pe o scenă comună de scânduri pe un pehlivan înconjurat de-o roată mare de norod, pe care el o măcina și o lucra în acest moment. El îi ținea împrejur ca pe niște prizonieri. Acest pehlivan [î]și arăta minunățiile cu gura lui cea largă, care se cere neapărat în asemenea împrejurări. Acuma, domnii mei - strigă el - am să v-arăt o minune înaripată care e totodată o minune în privirea istețimei. Îmi pare bine că
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
altul și unul de altul. Asta-i chestia. Critil era revoltat să vază de o parte o purtare așa de ordinară, de alta atâta șiretlic. Cum poate să se lege nerozia de capetele oamenilor până la așa hal, gândi în sine. Pehlivanul râdea însă de toți în umbra nasului lui celui mare și zise aparte și triumfător ca intriganții din comedii. - Ei trasu-ți-i-am pe sfoară pe toți? Ce mai poftești? Care cutră ar fi putut să facă mai mult? - și din nou
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
să-ndrăznească a crâcni Ba au adus pe Phoenix nainte zicând că e gândac. Și toți ziseră;" Da gândac e" și de gândac a trebuit să treacă. [ÎNVĂȚĂTURA] Dacă sub scena de scânduri am înțelege scena vieții publice și sub pehlivanul cu nasul lung pe cei ce dau tonul în ea, câte capete de rând n-am fi constatat că au fost apoteozate ca talente mari ori ca oameni de merit, câți pitici n-au fost numiți eroi glorioși, câți oameni
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
maniera declamatorie, ura este simțământul ce se descătușează, precum și o neînduplecată dorință de răzbunare. Mai izbutită la R.-R. se dovedește satira, scriitorul fiind un observator malițios și inteligent. În Satira jocului („Flacăra”, 1913), el realizează câteva tipuri - cămătarul, senatorul pehlivan, „un poețel simbolic”, „o văduvă trezită”, un gazetar vândut, un cartofor ș.a.m.d. -, care îi prilejuiesc ironii crude pe seama acestei „lumi nalte”, cu „spoiala ei de moravuri”. Broșura polemică Două măsuri (1898) conține o luare de poziție pătimașă într-
RONETTI-ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289366_a_290695]