185 matches
-
glăsuind peste timp despre tăria de caracter și tensiunea spre înalt care-i animă pe locuitorii acestui ținut ce pare de legendă. O civilizație a lemnului, așa cum numai aici găsești, domină regiunea masiv românească din această margine de Țară. Încântă peisagiul natural și mai ales civilizația rurală, arhitectura satelor și portul de aici, obiceiurile prin care românii zonei au apărat și perpetuat o veritabilă cultură populară, autentică icoană a unei vieți curate și cu frică de Dumnezeu. Căci aici, oamenii ce
DUBLU SEMNAL EDITORIAL ŞI PUBLICISTIC – DOUĂ LUCRĂRI DE REFERINŢĂ ÎN ŞI PENTRU ISTORIA BISERICII ORTODOXE ROMÂNE DIN CUPRINSUL EPISCOPIEI MARAMUREŞULUI ŞI SĂTMARULUI... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. by http://confluente.ro/stelian_gombos_1457522006.html [Corola-blog/BlogPost/373231_a_374560]
-
construcțiile de această destinație din Las Vegas. Am intrat în casinoul Mandalay Bay când soarele răsărise mai bine de trei ceasuri și am ieșit pe întuneric, pentru că trecerea dintr-un casino în altul se face aproape insensizabil, ești “furat” de peisagii luxuriante, de o viermuială care departe de a fi sâcâitoare te ia pe sus și te face să uiți pentru ce ai intrat în ăsta, să zicem și n-ai intrat în celălat, de infinite posibilități de a te dărui
LAPORTARI CU FIRETURI ŞI GALOANE CA LA C.C.AL P,C.R. ÎN LAS VEGAS !(IV) de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 198 din 17 iulie 2011 by http://confluente.ro/Laportari_cu_fireturi_si_galoane_ca_la_c_c_al_p_c_r_in_las_vegas_iv_.html [Corola-blog/BlogPost/366725_a_368054]
-
și pentru faptul că elevii au aflat date noi despre programul cotidian al savantului, care își propunea și realiza zilnic scrieri importante, neobosit chiar și când era bolnav, fapt care i se întâmpla totuși destul de rar. BIBLIOGRAFIE 1) Iorga, N,,, Peisagii'', Editura Cartimpex, Cluj, 1998 2) ***,,Premiul Național Nicolae Iorga'', broșură realizată de Asociația Culturală ,,Nicolae Iorga'' din Botoșani 3) G.h. Tănasă,,, Metodica predării-învățării istoriei în școală'', Editura Spiru Haret, Iași, 1996 4) Doru Vilhem,,, Din corespondența lui Nicolae Iorga cu
ACTIVITATE INSTRUCTIV –EDUCATIVĂ EXTRAŞCOLARĂ VIZITĂ LA CASA MEMORIALĂ ,,NICOLAE IORGA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1383 din 14 octombrie 2014 by http://confluente.ro/gigi_stanciu_1413274960.html [Corola-blog/BlogPost/383542_a_384871]
-
cu tot cu picioare, că s-a descălțat de pantofi (se umflă la drum). Doamnele i-au dat târcoale, au tușit, doar doar, dar omul n-a văzut, n-a auzit: avea căștile pe urechi și în plus, era furat totalmente de peisagiu. Ah, vara la țară. Foto: George Moise Nu, n-am uitat călătoriile cu tramvaiul 21 și nu fac mofturi. Acolo ziceam merci dacă stătea cineva pe patru locuri cu papornițele, mai grav era când prindeam vreo nuntă sau înmormântare de
Ce face un japonez când îi curge nasul în public. Cum am înțeles politețea pe ruta Tokio by https://republica.ro/ce-face-un-japonez-cand-ii-curge-nasul-in-public-cum-am-inteles-politetea-pe-ruta-tokio-bucuresti [Corola-blog/BlogPost/337786_a_339115]
-
1963), Dialoguri (1964), Dialogos (Salamancha, 1971), Kairós (Paris, Caetele Inorogului, 1974), Jurnal (Salamancha, Asociacion Cultural Hispano-Rumana, 1976), Imperiul (Paris, Ioan Cușa Ethos, 1981). Multe dintre poemele publicate mai apăruseră, în timp, și sub forma unor broșuri sau în reviste: Trei peisagii, alte poeme și parapoezie sunt publicate în Revista Scriitorilor Români din Germania (1970), precum și în diverse antologii cum a fost Poezia românească (editor Vintilă Horia, Salamancha, 1956). Un loc important în preocupările lui Horia Stamatu îl ocupă cronicile literare și
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/poetul-horia-stamatu/ [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
gândul la acel heideggerian Zeit der Dürftigkeit. Efectiv, poetul captează o stare a unei lumi traversate de prăbușirea esențelor și a valorilor ei fundamentale: „oamenii/.../mântuiți în haine de gheață caută zadarnic / îngerii în ziua ce n-a mai apus” (Peisagiu epifanie). Este vizibilă acuitatea percepției acestui tip de situații. Sensibilitatea poetică se dezvăluie aici ca aparținătoare acelei umanități ce se resimte de pe urma unei irepresibile și insațiabile nevoi de Sens (the will of meaning), Sensul capabil să o definească și să
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/poetul-horia-stamatu/ [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
doar un val/ mereu din el începător/ Vai ce adâncă-i noaptea lui/ și fără margini e de clară/ temeiul ne-temei oricui/ cu mine-apune să răsară”. Iată, spicuite și ele, aproape la întâmplare, versurile dintr-un alt poem intitulat Peisagiu poetul-în-cușcă: „Vorbele nu mai au ce spune poeții/ în lucruri fără ecou mor vorbele/ aduse de suflu atman în cușcă/.../ mor fără ecou poeții în lucruri/..../ ultima piedică nici viață/ nici moarte..” Nu numai că imprecațiile față de răul lumesc capătă
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/poetul-horia-stamatu/ [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
într-un șuvoi dar inexplicabil / lumină a tot ceea ce subiectul/ dislocă din indiferența atoate/ puternică prejudecata veșniciei/ ad hoc /..../ materialiter în carne/ nu e decât atâta lumină a incidențelor/ necalculate cuprind începutul și/ sfârșitul ochii nu pot razele/ mirarea Sunt/”(Peisagiu grație). Iată și versuri din Bucolica I: „Eram păstorul/ părerilor prinse în horă albe și negre/ succesive și simultane a toată omenirea/ necunoscută aidoma orelor/ pe care doar ceasornicul le desparte.” Discursul poetic intersectează simboluri cu o densă încărcătură metafizică
Uniunea Ziariştilor Profesionişti by http://uzp.org.ro/poetul-horia-stamatu/ [Corola-blog/BlogPost/93420_a_94712]
-
vrăjmași! cu mult sânge de-al lor vom spurca pământul!”", pentru ca dialogul să continue o perioadă în acest ton până când autorul intervine și-și notează impresiile în limba lui cultă: "„Cai și oameni coborau obosiți prin întinsa melancolie a acestui peisagiu auriu de primăvară”". Recenziile critice contemporane la adresa romanului au fost în general favorabile (precum cele ale lui Gheorghe Bogdan-Duică Ion Scurtu și Garabet Ibrăileanu), dar au existat și opinii contrare (precum cea a lui H. Sanielevici). Majoritatea criticilor literari au
Șoimii (roman) () [Corola-website/Science/333819_a_335148]
-
liric al scrierii provine, potrivit criticului Pompiliu Constantinescu, din evadarea permanentă din constrângerea socială, din exaltarea forțelor primare ale naturii și din simplificarea psihologiei la vizualitate. Cartea este descrisă ca „un manual poetic de vânătoare, cu o serie de cuceritoare peisagii, câteva amintiri, povești eroice sau fantastice”. „Țara de dincolo de negură a d-sale este într'adevăr o regiune feerică, o lume de basm, cu o natură luxuriantă, bogată în plante minunate, în păsări exotice, în pești nemai văzuți, în vietăți
Țara de dincolo de negură () [Corola-website/Science/334710_a_336039]
-
vara și toamna, dând spectacole care te înfioară. Ambele lucrări ale lui Ion erau inspirate din zona apelor, dar aveau ceva din mișcarea cosmosului în desfășurarea lor, erau încărcate cu vraja locurilor, dar și cu emanația sufletului său contopit cu peisagiile colorate în nuanțe diluate, întrepătrunse unele cu altele. Totul părea în mișcare, desenele, icoanele, chipul pictorului, erau mici licăriri de flăcări într-un dans gravi ta țional. O tehnică neobișnuită de lucru, foarte sugestivă, de aceea le-am vrut imediat
Editura Destine Literare by Monica-Ligia Corleanca () [Corola-journal/Journalistic/97_a_207]
-
oboi, clarinet și fagot, opus 104 (1963); MUZICĂ INSTRUMENTALĂ • Sonată pentru pian și vioară, opus 32 (1944), București, 1947; Două piese pentru clarinet și pian, opus 39 (1946), calme, vif et joyeux; • Pastorală pentru oboi și pian, opus 67 (1952); • Peisagiu pentru clarinet și pian opus 74 (1953); • Nocturnă pentru corn și pian (1953); Trei piese pentru violă și pian, opus 95 (1961), pastorale, moto perpetuo, coral; Trei piese pentru vioară și pian, opus 96 (1961); Două piese pentru violoncel și
Mihail Andricu () [Corola-website/Science/307068_a_308397]
-
Haarlem activează numeroși pictori inovatori, care se consacră peisagisticii și naturilor moarte. Ei dezvolta stilul realist al narațiunii, care va caracteriza și portretele de grup. Franș Hals, de pildă, în prezentarea ofițerilor gărzilor civile sau evenimentelor familiale, le încadrează în peisagii și așază pe mesele de banchet minunate naturi moarte. Obiectul principal al interesului lui Hals l-au reprezentat întotdeauna oamenii, iar granița dintre portret și scenele de viață în pictură lui este destul de mobilă. Pe de o parte, personajele din
Frans Hals () [Corola-website/Science/303147_a_304476]
-
de pictură religioasă. În cadrul „Expozițiunii etnografice și istorice-culturale aranjate în Sibiu la 19 august — 14 septembrie n. 1905 cu ocaziunea inaugurării Muzeului Asociațiunii pentru literatura română si cultura poporului român”, au fost expuse și 11 tablouri pictate de Alexandru Henția (peisagii, vederi, portrete și studii). A pictat împreună cu tatăl său biserica din Alexandria. În perioada 1915 - 1920 a pictat biserica cu hramul „Sfinții apostoli Petru și Pavel” din Călimănești, în stil neobizantin, cu predominanța culorii galbene, și a refăcut pictura murală
Alexandru Henția () [Corola-website/Science/337507_a_338836]
-
examinate în nuvele"). Cu excepția cîtorva capitole de romane publicate în avanpremieră în periodice, nuvelele care alcătuiesc ciclul Irinei, de pildă, (Icoane la mormîntul Irinei, Halucinații, Marcel, Obsesia unei moarte, Conversații cu o moartă, Colonelul Iarca și Două fețe ale aceluiași peisagiu) toate au fost publicate începînd cu anul 1932. Or, romanul O moarte care nu dovedește nimic apăruse un an mai devreme. Nuvelele sînt, de fapt, fragmentele unui proiect scriptural unitar și de durată, continuînd obsesiile din romane. Apoi, Jocurile Daniei
Merge și așa? by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11156_a_12481]
-
am știut întotdeauna. Partea cea mai interesantă și mai originală a grupului îl forma însă Arcul, atât prin propria-i arhitectură, de bună, sănătoasă și nobilă inspirație, cât și prin perspectiva pe care o oferea ochiului care ar fi privit peisagiul prin curba elegantă a boltei interioare. La zile mari și cu deosebire când orașul se împodobea, luând aspecte de sărbătoare, pentru a primi pe un oaspe înalt, pe suveranii țării, sau pe cineva din casa regală, Arcul liceului forma unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
și alte multe lucruri în care se reflectă fatala decadență a acestui oraș nefericit. Un singur lucru a rămas neschimbat până azi și va rămâne încă: înfățișarea totală, panoramică, a orașului, frumusețea poziției sale, a naturii care îl înconjoară, a peisagiului său, a luminei sale; frumusețe caldă, vie, inalterabilă, pe care n-o prezintă nici un alt centru din țară. La Iași, oriunde ne-am găsi și oriunde ne-am îndrepta privirea, trebuie să întâlnim lucruri și perspective încântătoare, uneori neașteptate, întotdeauna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
fine ale vechilor citadele și mănăstiri, astăzi închisori și spitale, Galata, Cetățuia, Frumoasa, formează un spectacol de o întindere, de o varietate, de o armonie fără egal. Mai ales dimineața, când aburii ușori ai nopții acoperă încă formele și liniile peisagiului ca o pânză diafană sau la ora când amurgul își încearcă, pe cerul palid, paleta încărcată de aur, de galben, de purpură, de carmin, de violet... Din Păcurari, din Toma-Cozma, din diverse puncte înalte ale cetății, același tablou apare în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
în ceea ce rămâne etern; cu alte cuvinte faptului că, la Iași ca și la Florența, fiecare cupolă, fiecare turn, fiecare zid, fiecare din formele proeminente, distinctive și caracteristic, luat în parte, ne apare ca un element necesar și fericit al peisagiului total. Asemănarea aceasta nu merge însă mai departe. Fericită, Florența are parte de o tinerețe eternă. La ceea ce ea ne oferă azi au lucrat, secoli după secoli, generații de-a rândul, cu credință, cu entuziasm, cu geniu. Florența e o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
fostului pe atunci prim președinte al Curții de apel, tatăl marelui artist Petre Liciu. De pe balconul casei din strada Gândului, priveam adesea valea Bahluiului cu palatul gării, cu linia ferată, cu podul de fier, cu linele dealuri verzi care închideau peisagiul. Trenurile care manevrau în apropierea stației, mișcarea din partea de jos a orașului, erau pentru mine lucruri noui și nespus de interesante. Reflectând seninul de sus, Bahluiul îmi apărea, la rândul său, ca o panglică albastră, pierdută sau uitată acolo pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
pentru mine lucruri noui și nespus de interesante. Reflectând seninul de sus, Bahluiul îmi apărea, la rândul său, ca o panglică albastră, pierdută sau uitată acolo pe verdele covor al șesului, de către demiurgul căruia i se datorește delicata construcție a peisagiului. Când am văzut însă de aproape apa lui tulbure și murdară, curgând încet printre malurile mocirloase, am simțit nu numai un fel de repulziune, dar o adevărată indignare, amestecată de revoltă. În mintea mea evocam Bistrița limpede, albastră, neastâmpărată, luptând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
epoca aceasta datează Cetățuia, capodoperă de artă moldovenească, Galata, cu silueta-i zveltă, și mai târziu Frumoasa, cu aspectul său așa de diferit de al celorlalte două, și care, toate trei, au devenit și rămas de mult elemente esențiale ale peisagiului; așa că oricine le-a privit, înțelege că fără ele Iașul n-ar mai fi ce a fost și ce este, adică n-ar mai fi el însuși. Tot de pe atunci datează acea construcție, unică în felul ei, de o stranie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Carco (care ar putea foarte bine fi Carco însuși), reîntors după o lungă lipsă în locurile unde și-a petrecut copilăria, resimte într-o împrejurare analoagă o emoțiune la fel. Pe când se silea să recunoască în umbra serei unul din peisagiile altădată familiare, el auzi, undeva, nu departe, țipătul slab, neașteptat la ora aceea, al unei paseri. Un țipăt discret, plângător. Trei note numai, subțiri și scurte, purtate de vânt, aduse de el. "De ce n-o fi dormind păsărica aceasta?" se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
Umbrele nopței favorizează desigur iluzia aceasta; nu ele au provocat-o însă. Căci Iașul căruia i-aparțin și pe care-l port în mine nu e cel de azi. Pretutindeni deci mă-nvălue trecutul; fiecare stradă, fiecare casă, fiecare turn, fiecare peisagiu îmi vorbește de lucrurile care au fost... Nu mai discern profunzimea timpului trecut. Viața mea și-a pierdut, parcă, elementul substanțial: durata... Adeseori, de când am întreprins să leg între ele diversele mele amintiri despre orașul meu, m-am întrebat dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
a reușit să i-o conserve, fac din fotografia reprodusă aici dacă nu cea mai adevărată și mai reușită, apoi cu siguranță una din cele mai fericite. Căci există fotografii ale Bojdeucei, răspândite în cărți poștale și albumuri, care prezintă peisagiul acesta, nu numai lipsit de farmecul său propriu, dar mai ales cufundat într-o izolare și o tristețe ne mai pomenite. (Foto-Regal) Pag. 67. Gara Iași. Fațada interioară. (Din colecția de vederi din Iași editată de librăria Socec et Comp., Iași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]