30 matches
-
intelectuală și existențială. Idealul post-creștinismului este căutarea și exaltarea experiențelor subiective „oceanice”, emoționale și mistice de vârf, a stărilor psihologice extatice, încercarea de a dizolva „carapacea” transparentă a sinelui însă nu prin har ori sinergie ci prin efort strict omenesc, pelagian. Experiențe supranormale, de înalt voltaj emoțional, sunt astfel dobândite nu prin har, prin epifanii, teofanii, revelații, viziuni biblice, nu sunt descoperire și dar divin, ci sunt obținute prin participarea cu toate simțurile și percepția de care suntem omenește în stare
ISPITELE NOULUI EON POST-CREŞTIN de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2256 din 05 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/382930_a_384259]
-
bambini..., introd. și note de A. Trapè, trad. de I. Volpi); 17, 2, 1981 (Natura e grazia: Gli atti Pelagio; La grazia di Cristo e il peccato originale..., introd. și note de A. Trapè, trad. de I. Volpi). 13. Criza pelagiană: a doua fază Astfel, în circa trei-patru ani, mai multe opere ce s-au succedat în ritm rapid păreau să fi potolit erezia. Dar nu s-a întâmplat așa, pentru că Pelagius, după ce se refugiase în Palestina, obținuse un succes notabil
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
violențele și jafurile pe care le îndurau catolicii. Pentru a-l pedepsi, Genseric îl îmbarcă împreună cu alți oameni ai Bisericii pe o corabie deteriorată care este dusă în largul mării. Dar navigând cu noroc, aceasta ajunge în Campania. Aici, erezia pelagiană era foarte răspândită și Quodvultdeus îl avertizează pe episcopul de Napoli, Nostrianus, de pericolul reprezentat de Florus, care era prietenul lui Iulian din Eclano și căruia marele eretic îi dedicase o operă (cf. p. ???). Aceasta se întâmplă în timpul pontificatului lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pe o atitudine de separare de viața trupului, nu este încredințată exclusiv intelectului. Cu siguranță, viața contemplativă e mai presus decât viața activă, înțeleasă ca mortificare a pasiunilor. Dar viața contemplativă este și rezultatul modului în care Cassian corectează doctrina pelagiană, răspândită în vremea sa și combătută de Augustin cu alte mijloace și dintr-o perspectivă complet diferită. Cassian refuză în mod explicit doctrina augustiniană a harului, dar, în același timp, refuză și desăvârșirea propusă de Pelagius. De aceea, și doctrinele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și ca un imn închinat Providenței, de aceea Courcelle și Fontaine au vorbit despre niște „Confesiuni” în miniatură. Într-adevăr, și Paulin din Pella, la fel ca Augustin, vorbește despre propriile rătăciri: după ce a căzut în greșeală (poate a fost pelagian, după alții, priscilian) în tinerețe, s-ar fi întors pe calea cea dreaptă la vârsta de patruzeci și cinci de ani. Resimte și el ca și alții dorința de a se desprinde de-acum de lume după ce aceasta, care îl
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care precedă harul lui Dumnezeu; în esență este apărat punctul de vedere al pelagienilor, adică acela al lui Iulian din Eclano. De aceea, acel tratat eretic, al cărui autor ar fi fost Augustin, s-ar părea că este o invenție pelagiană sau chiar a autorului însuși al cărții care și-ar fi apărat propria teză fie acuzându-l pe Augustin (prin respingerea acelui tratat despre care lăsa să se înțeleagă că ar fi fost compus de acesta), fie argumentându-și propriile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
papal din toate cele compuse până atunci (sunt în total 173 de epistole, din care 143 scrise chiar de papă iar celelalte de corespondenții săi, între 442 și 460). Epistolele cele mai vechi se ocupă mai ales de ereziile priscilianistă, pelagiană și maniheană (mulți manihei se refugiaseră în Italia în urma invaziei vandalilor în Africa); altele se referă la data sărbătorii de Paște în privința calculării căreia apăruse o divergență între Biserica din Roma și cea din Alexandria; unele sunt trimise conducătorului Imperiului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
1-3, 1978 (intr. A. Trapé și alții, trad. D. Gentili); L. Alici (Rusconi, Milano, 1984). Studii: G. Lettieri, Il senso della storia in Agostino d’Ippona, Borla, Roma, 1988; J. van Oost, Jerusalem and Babylon..., Leiden, Brill, 1991. 12. Criza pelagiană: prima fază Printre transfugii care părăsiseră Italia răvășită de invazia lui Alaric se găsea și Pelagius, împreună cu cîțiva dintre protectorii săi aristocrați pentru care Augustin, imediat ce i-a cunoscut, a nutrit puțină simpatie. Pelagius, care pînă atunci trăise la Roma
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
battesimo dei bambini..., intr. și note A. Trapè, trad. it. I. Volpi); 17, 2, 1981 (Natura e grazia: Gli atti Pelagio; La grazia di Cristo e il peccato originale..., intr. și note A. Trapè, trad. it. I. Volpi). 13. Criza pelagiană: a doua fază Astfel, în circa trei-patru ani, mai multe opere ce s-au succedat în ritm rapid păreau să fi potolit erezia. Dar nu s-a întîmplat așa, fiindcă Pelagius, după ce se refugiase în Palestina, obținuse un succes notabil
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
violențele și jafurile pe care le îndurau catolicii. Pentru a-l pedepsi, Genseric îl îmbarcă împreună cu alți oameni ai Bisericii pe o corabie deteriorată care este dusă în largul mării. Dar, navigînd cu noroc, aceasta ajunge în Campania. Aici erezia pelagiană era foarte răspîndită și Quodvultdeus îl avertizează pe episcopul de Napoli, Nostrianus, de pericolul reprezentat de Florus, care era prietenul lui Iulian de Eclanum și căruia marele eretic îi dedicase o operă (cf. p. 000). Aceasta se întîmplă în timpul pontificatului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pe o atitudine de separare de viața trupului, nu este încredințată exclusiv intelectului. Cu siguranță, viața contemplativă e mai presus decît viața activă, înțeleasă ca mortificare a pasiunilor. Dar viața contemplativă este și rezultatul modului în care Cassian corectează doctrina pelagiană, răspîndită în vremea sa și combătută de Augustin cu alte mijloace și dintr-o perspectivă complet diferită. Cassian refuză în mod explicit doctrina augustiniană a harului, dar, în același timp, respinge și desăvîrșirea propusă de Pelagius. De aceea, și doctrinele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ca un imn închinat Providenței, de aceea Courcelle și Fontaine au vorbit despre niște „Confesiuni în miniatură”. într-adevăr, și Paulinus din Pella, la fel ca Augustin, vorbește despre propriile-i rătăciri: după ce a căzut în greșeală (poate a fost pelagian sau, după alții, priscilian) în tinerețe, s-a întors pe calea cea dreaptă la vîrsta de patruzeci și cinci de ani. Resimte și el, ca și alții, dorința de a se desprinde de lume după ce aceasta, care îl atrăgea înainte
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
arbitru, care precedă harul lui Dumnezeu; în esență, este apărat punctul de vedere al pelagienilor, adică acela al lui Iulian de Eclanum. De aceea, tratatul eretic, al cărui autor ar fi fost Augustin, s-ar părea că este o invenție pelagiană sau chiar a autorului cărții, care și-ar fi apărat propria teză fie acuzîndu-l pe Augustin (prin respingerea acelui tratat, despre care lăsa să se înțeleagă că ar fi fost compus de acesta), fie argumentîndu-și propriile idei, contrare celor ale
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
papal din toate cele compuse pînă atunci (sînt în total 173 de epistole, din care 143 scrise chiar de papă, iar celelalte de corespondenții săi, între 442 și 460). Epistolele cele mai vechi se ocupă mai ales de ereziile priscilianistă, pelagiană și maniheistă (mulți manihei se refugiaseră în Italia în urma invaziei vandalilor în Africa); altele se referă la data sărbătorii de Paști, în privința calculării căreia apăruse o divergență între Biserica din Roma și cea din Alexandria; unele îi sînt trimise conducătorului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ajutat de Salvian și Vicențiu, l-au inițiat in spiritualium rerum disciplinae 18. Vicențiu era însă semipelagian. El s-a confruntat cu cealaltă mare personalitate a mănăstirii, augustinianul Faustus, devenit mai apoi episcop de Riez19. Gândirea lériniană nu era vehement pelagiană. În secolul al VI-lea a intervenit în cearta antiaugustiniană, de partea Sfântului Augustin, lérinianul Caesarius din Arles 20; ceea ce dovedește că la Lérins nu a existat o școală teologică „modernă”, ci o școală de asceză. Caesarius se refugiase acolo
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Councils of the Holy Catholic Church, John Grant, Edinburgh, 1903; H. Musurillo, The Acts of the Christian Martyrs, Oxford University Press, Oxford, 1972; H. Delehaye, Les passions des martyrs et les genres littéraires, Société des Bollandistes, Bruxelles, 1966. Despre criza pelagiană: „De peccatorum meritis et remisione”; „De baptismo parvulorum”; „De spiritu et littera”; „Contra duas epistulas Pelagiorum” (în Corpus scriptorum ecclesiasticorum latinorum, ed. cit.); A. Trapé, S. Agostino. Introduzione alla dottrina della grazia, Città Nuova, Roma, 1987-1990. Despre invaziile barbare și
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Caesarii” (în S. Caesarii opera omnia, vol. II, ed. G. Morin, Maredsous, 1937, p. 299; cf. Riché, op. cit., p. 340). Este semnificativă însă mărturia lui Eucher, singura care relatează despre viața monastică; dar Eucher nu amintește nimic despre studii profane, pelagiene la Lérins, fie că acestea existau sau nu: Clari apud veteres saceuli huius viri defatigati laboribus negotiatorum suorum, in philosophiam se tamquam in domum suam recipiebant. Quanto pulchirius ad haec manifestissimae sapientia studia divertunt, manificentiusque ad solitudinum libertatem et desertorum
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Vicente de Lerins” (Mélanges Lebretan, vol. I, Paris, 1951). Despre Faustus aflăm, din aceleași surse, că a devenit episcop de Schanz în 462. Faustus a publicat lucrarea sa De gratia Dei în anul 475, sub influența Sfântului Augustin, chiar dacă ideile pelagiene nu lipsesc. 20. Cf. P. Lejay, Le rôle théologique de Césaire d’Arles, Paris, 1906 (apud Riché, op. cit., p. 341). 21. Pentru detalii despre refugiul lui Caesarius la Lérins, vezi Vita Caesarii, ed. cit., vol. II, p. 298; M.-J
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
lanțul plăcerilor sensibile înrădăcinate în iubirea de sine (philautia) trebuie rupt cu tăișul nevoinței liber asumate (philoponia), arhimandritul Emilianos lămurește sensul ascezei dintr-o perspectivă teandrică. Lucrarea curățitoare a harului divin completează activitatea umană și, prin urmare, exclude orice derivă pelagiană. Asceza nu este un manifest al voinței de putere, ci o necesitate practică, ce corelează dorințele cele mai adânci ale inimii cu incertitudinile corporalității. Ținta finală a omului - unirea cu Dumnezeu - presupune stabilirea unor reguli de apropiere față de Cel „în jurul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
din Areopag nu rimează cu convingerile apostolilor. Numai o concepție atomistă despre lume ne-ar putea face să credem că omul poate cântări la rece, ca într-un imens supermarket, „marfa” diverselor „producători” de mesaje religioase. Această superstiție declină abuzul pelagian de voință. Tipologia acestui subiectivism include toate formele de abuz verbal și agresivitate autopromoțională; știm însă că „cel care vorbește de la sine își caută slava sa” (In. 7,18). Prin urmare, adevărata „convertire” nu este niciodată rezultatul unei decizii de
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
în ultimul rând, trebuie să amintim că era un prieten de mare încredere și nădejde al lui Leon. Cartea I (6 capitole) combate ,,hidra ereziilor“, enumerând ebioniții, sabelienii, arienii, enomienii, macedonienii, forinienii, apolinariștii și pelagienii. Mai apoi insistă asupra ereziei pelagiene arătând că, potrivit acestei concepții, scopul venirii Mântuitorului nu a fost să mântuiască lumea, ci doar de a oferi oamenilor exemplul faptelor bune. Ei susțin că oamenii pot obține mântuirea prin ei înșiși și că Domnul a devenit Hristos după
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
a oferi oamenilor exemplul faptelor bune. Ei susțin că oamenii pot obține mântuirea prin ei înșiși și că Domnul a devenit Hristos după Botez și Dumnezeu după Înviere. Mai apoi, tratează pe larg erezia lui Leporius, care a răspândit erezia pelagiană întâi în Africa, apoi în Galia, iar la insistențele lui Cassian a abjurat, făcând o mărturisire de credință în acest sens. Cartea a II-a, în 7 capitole, cuprinde un atac direct contra lui Nestorie, care refuza să admită că
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
Dialog contra nestorienilor (în 2 cărți), Epistola Papei Hormisdas către Possessor și Răspunsul lui Ioan Maxențiu (la această epistolă). Autorul acestor lucrări se mistuie pentru dreapta credință a Bisericii universale, pe care o vrea la adăpost de înșelăciunile ereziei nestoriene, pelagiene și altele. El nu ezită să critice aspru pe episcopul Romei pentru felul în care acesta a tratat delegația fraților săi călugări, veniți la Roma pentru a-și susține și a-și face aprobată formula lor hristologică în legătură cu frământările doctrinare
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
să credem și să fim convinși că botezul era administrat și nou-născuților și pruncilor. Botezul copiilor în secolele IV-VI În privința botezului nou-născutului, și în această perioadă exista o convingere generală asupra apartenenței Și originii sale apostolice. Nici chiar ereticii pelagieni nu au făcut excepție, deși botezul nou-născutului nu se ajustează bine în sistemul lor; pentru că aceștia negau păcatul originar, iar botezul, ca ritual de purificare, îmbracă întotdeauna referință la iertarea păcatelor, aceștia atribuiau botezului nou-născutului un efect optimizator. Nici alți
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
invadatorilor, saxonii sosind în valuri în Anglia începând cu anii 425-450. Cucerirea insulei de către saxoni a fost lentă și apărarea ei adeseori curajoasă. În 429, sfântul Garmanus, episcop de Auxerre, a sosit la Verulam, pentru a conduce lupta împotriva ereziei pelagiene. În vremea când episcopul se afla acolo, saxonii și picții amenințau orașul; sfântul Germanus, luând comanda trupeler, iesi învingător. În jurul anului 495, britonii au obținut o însemnată victorie la Bătălia de pe Muntele Badon, inspirând probabil legenda regelui Arthur. Deși după
Anglia anglo-saxonă () [Corola-website/Science/303494_a_304823]