18 matches
-
va aborda apoi mult mai aprofundat în Epistola 166, trimisă lui Ieronim, un adevărat tratat Despre originea sufletului omenesc. Augustin a încredințat această epistolă lui Orosius, ca s-o ducă la Betleem și să continue acolo să-i combată pe pelagieni, care fuseseră primiți în mod favorabil în Orient. în acest tratat, intenția lui Augustin este de a găsi o explicație pentru problema originii sufletului care să se poată încadra în concepția sa antipelagiană și în doctrina sa privitoare la transmiterea
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pe aceea conform căreia copilul mort nebotezat nu poate fi osîndit, iar cei bogați, dacă nu renunță la averile lor, nu pot obține mîntuirea (am spus mai sus, vol. II, t. 1, pp. 350-352, că printre operele din corpus-ul pelagian se găsesc și unele preocupate de instanțele sociale), Augustin răspunde în același an cu Perfecțiunea dreptății omenești (De perfectione iustitiae hominis). Bibliografie. CSEL 60, 1913 (De peccatorum meritis et remissione et de baptismo parvulorum; De spiritu et littera; De natura
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
de poezii: epigrame împotriva unui critic al lui Augustin, pe care nu-l cunoaștem; un lung poem în patru cărți în hexametri, cu un titlu grecesc (poate în stilul lui Prudentius), Nerecunoscătorii (Acharistoi), adică „dușmanii harului”. Titlul se referă la pelagieni și la faptul că ei refuză harul ce vine de la Dumnezeu; Prosper povestește istoria pelagianismului și condamnarea acestuia de către papi și sinoade, apoi atacă semipelagianismul; poemul respectă cu strictețe normele de prozodie și metrică, ce nu mai corespundeau de-acum
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
ale lui Augustin). De aceea, declarația autorului, care îl glorifică pe Augustin ca maestru al vremurilor sale, ar trebui să fie considerată o invenție ambiguă. Dar dacă autorul Predestinatului este Arnobiu, atunci lucrurile se schimbă: autorul n-ar fi un pelagian, ci ar fi sincer în aprecierea sa pozitivă referitoare la episcopul de Hippona, deși respinge consecințele extreme ale augustinismului. în sfîrșit, trebuie să amintim printre operele lui Arnobiu și Cartea către Gregoria (Liber ad Gregoriam), o doamnă de la curtea imperială
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
la epistola trimisă de el episcopilor din Gallia pentru a apăra prestigiul lui Augustin, a cărui autoritate era contestată de călugării din Provence. în 439, Leon l-a convins pe papa Sixt al III-lea (432-440) să refuze comuniunea cu pelagianul Iulian de Eclanum și să împiedice revenirea acestuia pe scaunul episcopal. în timpul unei misiuni politice în Gallia, el a fost ales, în 440, ca succesor al lui Sixt al III-lea. în această perioadă intră în vigoare legea promulgată de
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
La drept vorbind, episcopul de Ruspe nu dovedește că a aprofundat în mod special tematica augustiniană pe care o propune însă cu multă insistență; pentru el, Augustin este maestrul prin excelență. Nu numai că i-a redus la tăcere pe pelagieni, dar n-a mai lăsat ereziei nici o posibilitate de a renaște. Operele care abordează această tematică datează în cea mai mare parte din perioada 518-523. Putem menționa: Lui Monimus, în trei cărți (Ad Monimum libri tres) în care scriitorul se
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a-și ataca direct adversarul) și făcuse apoi să-i parvină a doua epistolă către Nestorie cu o traducere latină. Patriarhul de Constantinopol i-a scris și el lui Celestin, care însă, indignat de calda primire făcută de Nestorie unor pelagieni, l-a condamnat în cadrul unui sinod roman din august 430, scriindu-i apoi lui Chiril pentru a-l numi reprezentant al papalității în controversa cu Nestorie; acesta trebuia să-și retracteze public erorile în cel mult zece zile, altfel urma
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
a treia epistolă către Celestin și una către patriarhul Ioan de Antiohia, aliat al lui Nestorie. Greu de datat, dar nu posterioară anului 430, este o scrisoare (ce s-a păstrat doar în versiunea latină a lui M. Mercator) adresată pelagianului Celestius, prin care acesta e îndemnat să se supună măsurilor luate împotriva lui. în traducere siriacă s-a păstrat o scrisoare a lui Nestorie către locuitorii orașului Constantinopol, scrisă către sfîrșitul vieții sale, în care acesta declară că e de
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
n. n.): «Lăsați copiii să vină la Mine și nu-i oprițiă”<footnote Așezămintele apostolice, VI, 15 apud Pr. Ioan Mihălcescu, Pr. Matei Pîslaru și Pr. G. Nițu, în Scrierile Părinților Apostolici, vol. II, 1928, p. 162. footnote>. Așa cum amintea și pelagianul Iulian din Eclanum, Sfântul Ioan Hrisostom predica: ,,De aceea Și botezăm copiii, deși nu au păcate (personale - n. n.): ca să li se adauge sfințenia, dreptatea, înfierea, moștenirea, înfrățirea, să fie mădulare ale lui Hristos, să devină sălaș al Duhului”<footnote Sf.
Familia în societatea contemporană by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/130_a_148]
-
apoi mult mai aprofundat în Epistola 166, trimisă lui Ieronim, care este un adevărat tratat Despre originea sufletului omenesc. Augustin a încredințat această epistolă lui Orosius ca s-o ducă la Betleem și să continue acolo să-i combată pe pelagieni care fuseseră primiți în mod favorabil în Orient. În acest tratat, intenția lui Augustin este aceea de a găsi o explicație pentru problema originii sufletului care să se poată încadra în concepția sa antipelagiană și în doctrina sa privitoare la
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
acolo, printre alte doctrine, și pe aceea conform căreia copilul mort nebotezat nu poate fi osândit, iar cei bogați, dacă nu renunță la averile lor, nu pot obține mântuirea (am spus mai sus, pp. ???-???, că printre operele din corpus-ul pelagian se găsesc și unele preocupate de instanțele sociale), Augustin răspunde în același an cu Perfecțiunea justiției omenești (De perfectione iustitiae hominis). Bibliografie: CSEL 60, 1913 (De peccatorum meritis et remissione et de baptismo parvulorum. De spiritu et littera. De natura
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
feluri de poezii: epigrame împotriva unui critic al lui Augustin care ne rămâne necunoscut; un lung poem în patru cărți în hexametri, cu un titlu grecesc (poate în stilul lui Prudențiu), Nerecunoscătorii (Acharistoi), adică „dușmanii harului”. Titlul se referă la pelagieni și la faptul că ei refuză harul ce vine de la Dumnezeu; este narată apoi istoria pelagianismului și condamnarea acestuia de către papi și sinoade; apoi Prosperus atacă semipelagianismul; poemul respectă cu strictețe normele de prozodie și metrică ce nu mai corespundeau
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
De aceea, o invenție ambiguă ar trebui să fie considerată declarația autorului care îl glorifică pe Augustin ca maestru al vremurilor sale. Dar dacă autorul Predestinatului ar trebui să fie Arnobiu, atunci lucrurile se schimbă: autorul n-ar fi un pelagian, ci, deși respinge consecințele extreme ale augustinismului, ar fi sincer în aprecierea sa pozitivă referitoare la episcopul de Hippona. În sfârșit, trebuie să amintim printre operele lui Arnobiu și Cartea către Gregoria (Liber ad Gregoriam), o doamnă de la curtea imperială
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
epistola trimisă de el episcopilor din Galia pentru a apăra prestigiul lui Augustin, a cărui autoritate era contestată de călugării din Provence. În 439, Leon l-a convins pe papa Sixtus al III-lea (432-440) să nu-i acorde împărtășania pelagianului Iulian din Eclano și să împiedice revenirea acestuia pe scaunul episcopal. În timpul unei misiuni politice în Galia, el a fost ales, în 440, ca succesor al lui Sixtus al III-lea. În această perioadă intră în vigoare legea promulgată de
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
vorbind, episcopul de Ruspe nu dovedește că a aprofundat în mod special tematica augustiniană pe care o propune însă din nou cu multă insistență; pentru el, Augustin este maestrul prin excelență. Nu numai că i-a redus la tăcere pe pelagieni; mai mult, n-a mai lăsat ereziei nici o posibilitate de a mai renaște. Operele care abordează această tematică datează în cea mai mare parte din perioada 518-523. Așadar, putem menționa: Lui Monimus, în trei cărți (Ad Monimum libri tres) prin
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ataca direct adversarul), și la care făcuse apoi să ajungă a doua epistolă către Nestorios cu o traducere latină. Patriarhul din Constantinopol i-a scris și el lui Celestinus care, însă, deja indignat de calda primire făcută de Nestorios unor pelagieni, l-a condamnat în cadrul unui sinod roman din august 430, scriindu-i apoi lui Chiril pentru a-l numi reprezentant al papalității în controversa cu Nestorios; acesta trebuia să-și retracteze public erorile în cel mult zece zile, altfel urma
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
a treia epistolă către Celestinus și una către patriarhul Ioan de Antiohia, aliat al lui Nestorios. Greu de datat, dar nu posterioară anului 430, este o scrisoare (ce s-a păstrat doar în versiunea latină a lui M. Mercator) adresată pelagianului Celestius, prin care e îndemnat să se supună măsurilor luate împotriva lui. Totodată, în traducere siriană, s-a păstrat o scrisoare a lui Nestorios către locuitorii orașului Constantinopol, scrisă către sfârșitul vieții sale, în care acesta declară că e de
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în legea morală. Problema rămasă nerezolvată pe de-a-ntregul este modul în care trăia omul, legătura cu Dumnezeu: printr-un act de hotărâre a vrerii lui Dumnezeu sau printr-un act de voință omenească. Disputele provocate în epoca patristică de pelagieni și semipelagieni dar și cele din Evul Mediu stârnite de protestantism s-au ocupat aproape exclusiv de acest aspect al problemei. Problema predestinației nu apare însă, abordată în mod direct de către Cassian și, cu argumente, se poate concluziona că el
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]