76 matches
-
cenzurat, strict laic, în timp ce ceilalți, femeile simple mai ales, suspină cu batistele la nas). * Fundal lucru: Fantezia în re minor de Mozart... Rasti-Rousti! Forța este lege, formula lui Ghinghis-Han. Aeternitas - lumea spirituală. Saeculum - lumea temporală... Secularizarea conștiințelor, laicizarea, trecerea de la pelagianismul apusean (secte... jacherii...) la formule raționale. ... Vreți să înțelegeți ce este Rusia modernă, tovarăși?... Vă spun eu. Contați pe mine. Întâi și întâi, trei milioane de cadavre; sute de mii de chiaburi îndopați cu pământ, pro-prie-tari, niște spectatori țepeni având
Caleidoscop by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16118_a_17443]
-
și peste cei păcătoși va odihni mânia Lui.” (Ecclesiasticul 5, 4-7). Când încrederea peste măsură se referă la sine, individul considera că poate dobândi mântuirea prin puterile proprii, fără ajutorul lui Dumnezeu. Ne aflăm în prezența a ceea ce teologia numește pelagianism. Tipul acesta de nădejde peste măsură își are izvorul în mândrie. Există cazuri când nădejdea dispare cu totul din ființa omului. Aceasta este deznădejdea. Deznădejdea poate avea mai multe cauze: 1. Conștientizarea propriei stări de păcat combinată, în mod nefast
Decalogul şi Codul Penal Românesc by Răzvan Badac () [Corola-publishinghouse/Law/100965_a_102257]
-
spiritualist, care avea la bază concepția neoplatonică despre divinitatea naturală a ntelectului (nous) uman (cf. J. Meyendorff, op. cit., p.29-30). Pentru mesalieni unicul mijloc de luptă împotriva diavolului este rugăciunea, adică un efort specific uman, care atrage după el iertarea. Pelagianismul, de asemenea minimaliza rolul harului și exalta eficacitatea decisivă a efortului uman în practicarea virtuților (condamnați la Efes în 431). Mesalianismul și neoplatonismul formează cele două ispite extreme și opuse ale tradiției spirituale a Răsăritului creștin potrivit lui Meyendorff (ibid., p.
CA HRANA DUHOVNICEASCA A CRESTINULUI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 86 din 27 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350510_a_351839]
-
el o formă explicită de anulare a liberului arbitru. Deși sosirea lui Pelagius în Africa avusese loc prin anii 410-411 și el își făcuse cunoscute ideile și la Cartagina, Augustin nu s-a hotărât să le respingă imediat. La problema pelagianismului în general ne-am referit în paginile ???-???. Doctrinele lui Pelagius au fost însă răspândite imediat de Celestius, prietenul și discipolul său, care a început fără nici o ezitare să repună în discuție semnificația botezului și, mai ales, să nege necesitatea acestuia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
să intervină într-o nouă dispută doctrinală și, cu toate că trecuse de șaizeci de ani, a dus-o la bun sfârșit cu aceeași energie și hotărâre cu care îi învinsese pe manihei și pe donatiști, obținând până la urmă condamnarea oficială a pelagianismului. Oricum, această condamnare nu a marcat și stingerea ereziei și el a trebuit să continue să polemizeze cu pelagienii până la sfârșitul vieții sale: moartea a întrerupt scrierea ultimei sale opere care era îndreptată tocmai împotriva lor; înainte de 430, în fiecare
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
la Roma și în alte locuri. Și a recurs din nou la condamnarea oficială în cadrul unui conciliu: acesta a fost convocat la 1 mai în anul 418 și a reafirmat cu mai mare claritate, sub forma a nouă anateme, condamnarea pelagianismului, a doctrinei harului și a doctrinei păcatului originar; totodată, a confirmat validitatea sentinței papei Inocențiu și a trimis o copie a hotărârilor sale lui Zosimus. Apoi, bizuindu-se pe propria autoritate, și ajutat de Aureliu, Augustin a intervenit pe lângă împărat
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și printre oamenii Bisericii; printre aceștia, poate și Paulinus din Nola: prietenul acestuia, cel care îi scrisese și epitalamul pentru nuntă, așa cum am văzut mai sus, era Iulian, episcopul din Eclano, lângă Benevento. Acesta, tânăr, inteligent și cultivat, reluă apărarea pelagianismului considerându-l adevărata doctrină a Bisericii, denigrată de opiniile episcopilor africani influențați de maniheism. Giulian observă că artizanul condamnării lui Pelagius fusese în esență Augustin, motiv pentru care împotriva acestuia sunt îndreptate operele sale care constituie ultimul răspuns al pelagianismului
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pelagianismului considerându-l adevărata doctrină a Bisericii, denigrată de opiniile episcopilor africani influențați de maniheism. Giulian observă că artizanul condamnării lui Pelagius fusese în esență Augustin, motiv pentru care împotriva acestuia sunt îndreptate operele sale care constituie ultimul răspuns al pelagianismului. Întâi de toate, Iulian a contestat prin două epistole decizia lui Zosimus, iar pentru acest lucru a fost destituit și trimis în exil; nici adresându-se curții n-a obținut un rezultat mai bun pentru că acolo era influent un prieten
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și era un om cultivat, intră în contact cu teologii orientali pentru a obține sprijinul lor; a devenit prietenul marelui comentator din școala antiohiană, adică al lui Teodor din Mopsuestia (cf. p. ???), la care a trebuit să se refugieze pentru că pelagianismul fusese interzis în Italia, așa cum am spus, și el însuși fusese condamnat în acei ani. După ce s-a stabilit în preajma lui Teodor, Iulian a ajuns să cunoască a doua carte din tratatul despre Nuntă al lui Augustin căruia îi răspunde
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
concepții, chiar dacă trebuie să admitem că afirmațiile lui nu coincid în întregime cu acelea făcute înainte de a se pune problema lui Pelagius. Dar, până la urmă, trebuie să admitem că Augustin era antipelagian chiar înainte de a cunoaște doctrina lui Pelagius pentru că pelagianismul era, în esență, negarea experienței personale a lui Augustin însuși: așa cum am spus, Pelagius susținea că harul nu intervine înainte de păcat pentru a-l preveni, ci doar după aceea, pentru a-l șterge. Augustin, dimpotrivă, înainte de convertirea sa înțelesese legea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
per il Medioevo 174177, Roma 1987. 2. Marius Mercator Îl întâlnim pentru prima dată într-o scrisoare a lui Augustin trimisă chiar lui Mercator în 418 (nr. 193), în care se spune că acesta compusese un studiu în care combătea pelagianismul și îl supusese atenției lui Augustin; totodată, într-o altă carte, bogată în dovezi culese din Scripturi, îi propusese dezbaterea unor chestiuni referitoare la acea erezie. După unii, această a doua carte ar putea fi identificată cu Memoriul contra adepților
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
anumit timp, chiar dacă și el era originar din Africa. Așadar, s-au păstrat câteva opere scrise de acest Mercator din care aflăm că avea și un praenomen, Marius. Mercator se găsea în 429 la Constantinopol, unde încerca să blocheze drumul pelagianismului punându-i în gardă pe ortodocși și chiar pe împăratul Theodosius al II-lea în privința erorilor lui Celestius. Aici a scris, redactându-l întâi în greacă și traducându-l apoi în latină, Memoriul cu privire la Celestius (Commonitorium super nomine Caelestii). Mercator
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
cu privire la Celestius (Commonitorium super nomine Caelestii). Mercator fusese trimis probabil la Constantinopol din însărcinarea papei Celestinus I (422-432); în acest fel a reușit să obțină expulzarea din Constantinopol, unde se refugiaseră, Celestius și Iulian din Eclano, ca și reconfirmarea condamnării pelagianismului la conciliul din Efes din 431. Ceva mai târziu (430-431), redactează Memoriul contra ereziei lui Pelagius și Celestius și împotriva scrierilor lui Iulian (Commonitorium adversum haeresim Pelagii et Caelestii vel etiam scripta Iuliani), în care, sprijinindu-se pe lucrarea lui
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
poem în patru cărți în hexametri, cu un titlu grecesc (poate în stilul lui Prudențiu), Nerecunoscătorii (Acharistoi), adică „dușmanii harului”. Titlul se referă la pelagieni și la faptul că ei refuză harul ce vine de la Dumnezeu; este narată apoi istoria pelagianismului și condamnarea acestuia de către papi și sinoade; apoi Prosperus atacă semipelagianismul; poemul respectă cu strictețe normele de prozodie și metrică ce nu mai corespundeau de-acum deloc celor din limba vorbită. E interesant că augustinistul Prosperus a scris și poemul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
greșeala ereziei. Epitaful ereziei nestoriene și al celei pelagiene (Epitaphium Nestorianae et Pelagianae haereseos) dovedește că Prosperus a acceptat condamnările formulate în cadrul conciliului din Efes din 431 în care, cu siguranță fără nici o îndreptățire, nestorianismul era descris ca părinte al pelagianismului. O tematică analoagă are poemul atribuit lui Prosperus și dedicat Soției sale (Poema coniugis ad uxorem). Aici, poetul, după ce descrie în hexametri un tablou apocaliptic al nenorocirilor care loviseră Galia răvășită de invaziile barbarilor, trece la exortația propriu-zisă și, folosind
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
lucrări similare din epocă prin interesul acordat istoriei ereziilor și dogmei creștine. Prosperus încearcă să pună la un loc materialul preluat de la Ieronim cu informațiile extrase din micul tratat al lui Augustin Despre erezii și se ocupă pe larg de pelagianism și semipelagianism. După trei redactări, Cronica lui Prosperus a fost publicată în 455; judecând după atenția pe care o acordă evenimentelor din acei ani (mai cu seamă invaziilor barbare din Galia), cercetătorii au presupus că prima parte a fost scrisă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
precis regula monastică, este norma desăvârșirii: această normă poate propune unica posibilitate de a-l urma pe Cristos ce-i mai rămâne încă unui creștin din epoca postapostolică sau, oricum, creștinului ce trăiește într-o lume non-creștină. b) Origenism și pelagianism în opera lui Cassian Opera lui Cassian nu este doar o aprofundare și o simplă popularizare a vieții ascetice; pe lângă aceasta descoperim unele elemente doctrinale specifice care o susțin și o justifică. Cassian avea o formație origeniană, dobândită în perioada
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și susține că este pe bună dreptate numită „Maica Domnului”, pentru că în Cristos sunt două naturi și o singură persoană. Cassian vede în erezia lui Nestorius (la fel ca Prosperus din Aquitania mai târziu) o continuare și o imitare a pelagianismului, pentru că pelagianismul susține că omul ar putea obține harul doar prin propriile forțe, iar nestorianismul afirmă că omul Cristos și-ar fi obținut uniunea cu măreția divină grație unei conduite virtuoase. Potrivit lui Cassian, într-adevăr, Nestorius este cel ce îl
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
că este pe bună dreptate numită „Maica Domnului”, pentru că în Cristos sunt două naturi și o singură persoană. Cassian vede în erezia lui Nestorius (la fel ca Prosperus din Aquitania mai târziu) o continuare și o imitare a pelagianismului, pentru că pelagianismul susține că omul ar putea obține harul doar prin propriile forțe, iar nestorianismul afirmă că omul Cristos și-ar fi obținut uniunea cu măreția divină grație unei conduite virtuoase. Potrivit lui Cassian, într-adevăr, Nestorius este cel ce îl separă pe
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Dumnezeu, dacă Cristos, primul, n-ar fi fost Dumnezeu. Din acest motiv, modul cum Cassian analizează nestorianismul a fost considerat - poate cu prea multă asprime - superficial și neconcludent; în orice caz, analiza are semnificația sa în combaterea nestorianismului de către Occident: pelagianismul, pe care îl combate aici Cassian, este înțeles conform tiparelor pe care teologii de la Roma tocmai le elaborau. Desigur, Cassian nu era foarte interesat de motivele teoretice ale controversei, dar și în această operă apără o cristologie care este conformă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de la Arles, din 473 și de cel din Lion, din 474; de aceea opera lui Faustus a fost scrisă la puțină vreme după această ultimă dată. Ca atare, Faustus vrea să combată în egală măsură atât doctrina predestinării cât și pelagianismul. Într-adevăr, nu puține sunt tezele în privința cărora el are aceeași părere ca Augustin: respingerea afirmației pelagienilor conforma căreia natura umană ar fi suficientă pentru mântuire; existența păcatului originar pentru ștergerea căruia a fost necesară venirea Mântuitorului; existența unui nexus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
doua carte prezintă un tratat care, după spusele autorului, ar fi de origine eretică și ar fi fost introdus în mod greșit între operele lui Augustin: greșeala lui ar fi fost aceea de a fi apărat predestinațianismul în polemica împotriva pelagianismului. Conform acestui tratat, Dumnezeu ar fi stabilit ab initio partea de omenire destinată condamnării și pe cea destinată mântuirii. Acest tratat este respins de autorul anonim în a treia carte a operei; hotărârea privitoare la soarta omului, susține el, este
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în mod expres. O importanță particulară în această privință au cele cinci omilii cristologice traduse de Marius Mercator (n. 100-105 din lista de opere ed. Loofs = n. IX. X. XVIII. XIX. XVII din ediția sa). Patru omilii sunt dedicate combaterii pelagianismului (n. 128-131 = n. XX. XXVIII. XXIX. XXX). O omilie cristologică a lui Nestorios care vorbește despre Evrei 3, 1, ne-a parvenit prin corpusul de texte atribuite lui Ioan Hrisostomul (nr. V din ediția Loofs). Trei omilii despre cele trei
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
poruncește ceea ce vrei”), considerată de el o formă explicită de anulare a liberului arbitru. Deși Pelagius ajunsese în Africa în 410-411 și își făcuse cunoscute ideile și la Cartagina, Augustin nu s-a hotărît să le respingă imediat. La problema pelagianismului în general ne-am referit în vol. II, t. 1, pp. 350-352. Doctrinele lui Pelagius au fost însă răspîndite imediat de Celestius, tovarășul și discipolul său, care a început fără nici o ezitare să repună în discuție semnificația botezului și, mai
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
într-o nouă dispută doctrinală și, cu toate că trecuse de șaizeci de ani, a dus-o la bun sfîrșit cu aceeași energie și hotărîre cu care îi învinsese pe manihei și pe donatiști, obținînd în cele din urmă condamnarea oficială a pelagianismului. Această condamnare nu a marcat însă și dispariția ereziei, iar el a trebuit să continue polemica împotriva pelagienilor pînă la sfîrșitul vieții sale: moartea a întrerupt scrierea ultimei sale opere, îndreptată tocmai împotriva lor; înainte de 430, în fiecare an Augustin
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]