658 matches
-
în amor nu izbutește să împace năzuința de a ieși din convenție cu inaptitudinea de a se împotrivi la presiunea mediului. Diagnoza lui T.M. e exactă, necruțătoare, dar și după decenii se observă că el e năpădit și de durere. Pendularea între observația albă, care reprimă parțialitatea și zvâcnirea de seismograf suprasensibil caracterizează arta lui T.M. Dreptul la ambivalență psihologică și estetică îl apără neobosit. Nu lipsesc notele stridente. Carlei îi reproșează că a lovit poate fără să vrea în legământul
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
de roman ieftin/ dacă limba n-ar fi o râmă ieșită în ploaie să urle/ dacă n-ar fi o țață la pândă o codoașă cu bici/ sub patul unde am făcut amor mic cu literatura" (Amor mic cu literatura). Pendularea aceasta între adevărul crud, dar palpabil al vieții și literatura care, încercând să-l exprime, îl falsifică este un mod de a face poezie deplângând, totodată, limitele ei. Un exercițiu retoric, fără îndoială, însă și o autenticitate mai adâncă, smulsă
Vremea ratării by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11254_a_12579]
-
economia acestui opus pe parcursul căruia relația dintre libertate și maxima economie a mijloacelor se manifestă drept un principiu de consecventă gândire componistică. Scrisă în urmă cu mai puțin de două decenii, Simfonia a III-a "Semne" etalează tentația ludică a pendulării între rigoare și libertate, între sunet determinat și cel nedeterminat. Structura mare a întregii deveniri simfonice este aceea a clasicei forme de sonată; o anume filieră enesciană este revelată dată fiind predilecția pentru evoluțiile polifonice cărora li se alătură tehnica
Clasicism muzical by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/14830_a_16155]
-
de lucru atît pe perioada festivalului, cît și după. Spectacole pînă și după miezul nopții, colocvii și dezbateri, lansări de carte, întîlniri, șuete, secții și secțiuni, off-uri și ofuri, oameni dragi pe care i-am revăzut cu acest prilej, pendulări între un teatru și altul, ploaie, regizori, stiluri variate, măzăriche, montări cu idei și altele doar cu ifose, autori - Shakespeare, Caragiale, Gogol, Ionescu, Kirițescu, frig, Lorca, Mishima, Naum - vînzoleală, optimism, zăpadă, public numeros, mulți tineri, tristeți, speranțe. Am pornit în
Spectacole și spectacole by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14476_a_15801]
-
vie și forme bine definite - valori ce o apropie de pictură și de sculptură. În concluzie, dacă Valer Neag aduce Sacrul în spațiul fragil al umanului, Mihai Țopescu esențializează individualul în caractere și tipuri sociale ușor recognoscibile, iar în această pendulare între Mărturisire și Atitudine expoziția celor doi artiști sticlari ne convinge că, măcar accidental, nu toți românii sunt "sub vremi".
Sticla în muzeu by Cătălin Davi () [Corola-journal/Journalistic/14071_a_15396]
-
destine să fie omenește semnificative. Blana de focă îi plăcuse lui Mircea Eliade, se poate presupune, și pentru că literar se înscria pe o linie pe care el însuși o ilustrase, în nuvele mai ales. Acele decolări în supranatural, acele continue pendulări între istorie și mit, între realitate și legendă, din nuvelele fantastice ale lui Eliade le întâlnim, într-adevăr, și în cartea de care vorbim a Mayei Belciu. Le întâlnim de altfel, în alt registru, și în Iarna bărbaților a lui
La o reeditare by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/14281_a_15606]
-
traducerile sînt excelente (mai ales cele de poezie, aparținîndu-i lui Paul Drumaru, cu un aer extraordinar de proaspăt). Proza, incluzînd cîteva pagini din celebra Zona Sinistra a lui Bodor Ádám, trimite foarte precis la universul Europei Centrale, cu acea permanentă pendulare între real și magic într-un spațiu al tuturor posibilităților narative (pentru reminiscențele din Kafka, e de citit Miracolul fără sens al lui Molnár Vilmos, în ciuda finalului un pic prea la îndemînă). E, din păcate, destul de puțin, antologia pare mai
O ușă întredeschisă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15080_a_16405]
-
delimitează însă Europa ca spațiu privilegiat al cercetării sale, ci se poartă ca și cum în afara ei nu ar exista nimic, nici măcar sinucidere. I se mai poate reproșa cărții o oarecare redundanță, nu foarte supărătoare însă, atît timp cît discursul e o pendulare între povestire și tonul obișnuit al istoriilor de acest fel. Literatura, înaltă sau complet uitată, e un domeniu de analiză privilegiat pentru autor, din moment ce aceasta pune în scenă, și încă din belșug, sinucideri. Semnificativ e faptul că Minois alege drept
Răspuns la întrebarea lui Hamlet by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/15263_a_16588]
-
M cît și efortul de adaptabilitate al părinților săi care parcurg toate etapele posibile de la fericirea fără limite (nașterea lui M), primele semne de întrebare legate de sănătatea acestuia (simptomele autismului devin vizibile abia pe la vîrsta de patru ani), veșnica pendulare între teamă și speranță, groaza primelor crize de epilepsie și finalul dramatic din seara de 1 martie 2003. Realmente impresionantă devine în contextul întregii existențe a lui M consemnarea făcută de Matei Călinescu în jurnalul său, la trei zile de la
Lumea lui M by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13380_a_14705]
-
experimentul colegelor ei de generație. Ea descrie avatarurile fiziologice ale condiției umane, dar nu trece sub tăcere nici tribulațiile sufletului. Sensibilitatea, candoarea sufletească, urmele de inocență nu sunt la Livia Roșca un balast care trebuie zvârlit peste bord. Această veșnică pendulare între vulnerabilitate și cruzime, între exihibiționism și depresie melancolică, între exhibarea anatomiei și asumarea unei afectivități foarte... feminine, conferă poeziei sale forța autenticității. Ruj pe icoane, volumul de debut al Liviei Roșca (Premiul de debut al Editurii Cartea Românească) este
Reverii și depresii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10386_a_11711]
-
perioadă vorbește nu numai istoria personală a lui Eugen Ionescu, ci și întreaga noastră istorie (inclusiv culturală) modernă. Românul e "născut" francez. Nimic mai firesc pentru biografia unui român decît un episod mai lung sau mai scurt la Paris, decît pendularea între exilul francez și sentimentul exilului în propria țară. De la generația pașoptistă pînă la contemporanii noștri, de pildă personajul Adrianei Bittel din Întîlnire la Paris, legăturile între București și Paris se fac firesc. E adevărat că fiecare etapă implică nuanțe
A treia identitate by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Imaginative/7958_a_9283]
-
Dan Stanca practică de mulți ani exercițiul de concizie specific presei cotidiene, în calitate de angajat al ziarului „România liberă”. A doua zi după moarte este o carte care respectă întocmai rețeta prozei lui Dan Stanca. Elementele care au făcut specificitatea romancierului (pendularea între textele sacre și realitatea grotescă a tranziției, glisarea din planul real spre fantastic, apariția miracolului în plină banalitate a vieții cotidiene, descrierea acidă a lumii contemporane, tot mai străină de valorile spiritului, care pare a-și fi rătăcit iremediabil
Tranziție fără Dumnezeu by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/13156_a_14481]
-
-am greșit și Dialog - Katha Upanișad). Cel de-al doilea leitmotiv, al translatării dintre lumi (artistul „traduce” experiența sa interioară într-una exoterică, simbolic-pictorială), aduce și obsesia hotarului dintre cele două lumi (Chiparos), a curgerii heracliteene ( Vechea cărare), a permanentei pendulări între vizibile și invizibile, oscilare, de altfel, favorizată de lumina Greciei (o hesiodică atmosferă a câmpurilor cu ierburi aromind în soare, între dangătul clopotelor de înmormântare și sărutările îndrăgostiților - Toate laolaltă de-a-valma - între senzualitatea sublimată - Amurg - și atingerea de istorie
Vassilis Vitsaxis și echilibrul lumilor poeziei by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/13176_a_14501]
-
Cosînzeana, totul pare să se petreacă și azi. Într-un sat de prin apropiere, unde fantasticul din basme se adună laolaltă cu folclorul băștinaș, plin de taine, de spaime, de lucruri mai degrabă închipuite și nerostite. Este un fel de pendulare, de purtare a istoriilor prin mentalități urbane și, apoi, prin cele rurale, de tratare a unui tip de limbaj și de mentalitate în coduri diferite. Cu un farmec nebun, aiuritor. Lumea lui Făt Frumos se amestecă cu cea a lui
Ce zic bobii? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13309_a_14634]
-
zis intrauterină, în Pianissimo avem rememorarea unui moment din copilărie, când sexualitatea infantilă, candidă și misterioasă (memorabilă scena din baie cu îmbrățișarea erotică a rochițelor!) este ușor incertă, atracția pentru același gen fiind foarte puternică, iar Fortissimo și Achtung! surprind pendularea între doi bărbați: unul care o iubește, celălalt pe care îl iubește. Cam forțată și, mai degrabă, simplistă, banală cheia de interpretare! În acest caz, așa-zisul fracturism face figura unui postmodernism rebel, dus la extrem. Nu fragment, dar fractură
Prima tentativa de roman fracturist by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12806_a_14131]
-
căpșorul și ochii deschiși... Aș vrea să-ți ții în pălmițe uimirea. Să nu-ți dorești să mă vezi prea devreme. Căci nu-s mai mult de o casă în mers." (În luna a patra) Graviditatea asigură, așadar, o continuă pendulare a stărilor și a gîndurilor din interior în exterior, fluidizînd granițele mentale și corporale. Imaginea ,comunității" gravidelor, din poemul Cotitură, așteptînd în anticamera cabinetului medical are forța stranie, absurdul și candoarea unui tablou suprarealist: , Afară așteaptă multe gravide... Subțiri sau
Întîmplări în miraculosul imediat by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11556_a_12881]
-
ficțiune și document, literatură și viață, amestecând totul și toate pentru a le distila după o rețetă proprie. Un spirit totalizant, cu apetit realist și metafizic, care însumează pe un același plan realul și imaginarul, dar care, printr-o similară pendulare, se exprimă ,plenar" tocmai în fragment și fragmentarism. Cunoscutele fracturi editoriale (simulacrul de carte Familia Popescu din 1987, volumul drastic cenzurat Cuvânt înainte din 1988) intră cu o tristă ironie în acest relief scriitoricesc accidentat, contextul neprielnic întâlnindu-se cu
Școala de morți frumoase by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11583_a_12908]
-
nu-i fi frică de moarte sînt două motive recurente. În ambele cazuri e vorba de teama de excepție, de integrarea în firesc, în normalitatea anonimă, grija cea mare fiind conștientizarea: scrierea la temă asigură obișnuința, singura care îi permite pendularea, contradictorie și asumată, între apatie și lejeritate. Conștiința că decazi nu implică o superioritate asupra decăderii?" citează el din Cioran. Bătrînețea și frivolitatea de a scrie despre moarte îi plac, așadar, fără a fi obsesii: Pentru mine sînt teme și
Un Sancho Panza al bătrîneții by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11601_a_12926]
-
a unei fete căreia îi vin bine și rochița cu dantelă și volănașe și rochia crăpată și cu decolteu "bine conturat". Nu e vorba de o "trecere" dureroasă de la copilărie la adolescență și de la adolescență mai departe, dar de o pendulare nici măcar nehotărâtă între două vârste, între chestiuni care fie nu s-au lămurit pe de-a-ntregul, fie abia acum încep să neliniștească. Două cărți vin imediat ca referință: Exuviile Simonei Popescu și Din amintirile unui Chelbasan de Ana-Maria Sandu. Deși
Vindecarea nu aparține cuvintelor... by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11668_a_12993]
-
zbenguiala gamelor și arpegiilor. Dar poate că absența unor genuri și forme tipice vine și din eludarea acelui soi de bipolaritate (coincidentia oppositorum) ce asigură unitatea contrariilor, indeterminarea, rezolvarea acestora, precum și dreptul la existență al contrastului în planul ethosului prin pendularea continuă între termenii aceluiași binom. Fie că s-au numit diatonic și cromatic (în sistemul modal), fie major și minor (în sistemul tonal), cei doi poli nu pot fi localizați, oricît ne-am strădui, în organizările spațiale propuse de sistemele
"Potrivirea formei înțelegerii cearcă" by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11682_a_13007]
-
trăirea intensă, extatică a artei: "Pe când alunec, m-avânt, zbor, deci/ Mor, și gem, și pier/ Mă agăț de catrafuse, regurgitate acolo, / Curs inversat, sfâșiat mă topesc un DO/ Extaz de sculptor în lemn, /Răzleață pasăre pe un cer străin". Pendulările tensionate, salturile metafizice, scăpărările hermeneutice, relaxările sporadice în paradoxale spații care amintesc de Alice în }ara Minunilor, configurează "temele" poeziei lui Neagu din anii optzeci, de departe cea mai fecundă perioadă a artistului. Trecînd de faza aventurii în detaliile profunzimii
Artistul lumilor multiple by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11708_a_13033]
-
savoarea versurilor vin din schimbarea permanentă a ipostazelor vocii lirice. Conița Lena performează, când cu gravitate, când cu nostalgie sau cu umor, atitudinile unei femei evlavioase, smerite, tânguitoare sau, dimpotrivă, ale uneia cochete, mucalite, frivole, chiar perverse. Există o continuă pendulare între seducție și cucernicie a femeii coapte, supus-bisericoase dar, în același timp, și tânjind nostalgic la instinctele cărnii. De o parte poemele trupești: Trup, Bordel, Lilith etc., de cealaltă parte cele spirituale: Sfânt, Bunăvestire, Denie etc. În general poemele din
Femeia la 30 de ani by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11785_a_13110]
-
o nostalgie domptată a originilor ce adoptă cu naturalețe solemnitatea metrului și rigoarea rimei ca un antidot geometrizant al dezagregării. într-un registru înrudit cu cele ale lui Ion Pillat și Ștefan Aug. Doinaș, poetul se arată urmărit de fenomenul pendulării între mișcare și fixare, între ordine și dezordine, între "neștire" și conștiință: "împletire, despletire/ din liane de nisip,/ viscole de amăgire/ troienesc pe arhetip.// Te rup gînduri în neștire,/ visuri iar te înfirip,/ împletire, despletire/ din liane de nisip.// O
C. D. Zeletin - 70 by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11836_a_13161]
-
îndreptățire Cronica sarcasmului. Melancolia și sarcasmul coabitau în acele texte, ca elemente ale unei formule de aliaj sufletesc întâlnită rar, fața și reversul unei personalități duale. În Recursul la memorie, cartea de Convorbiri cu Daniel Cristea-Enache, luăm act de aceeași pendulare între polul melancoliei și polul sarcasmului, petrecută pe fondul unei vaste retrospecții provocate. Poetei i se pun întrebări și ea le răspunde scrupulos, punct cu punct, cu grija de a lămuri tot ce i se cere și chiar și ceva
Memorie „rea“ și memorie „bună“ by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/13004_a_14329]
-
ambiția sa de a fi vechi se putea desfăta în însăși savoarea populară și arhaică a materialului, în înțelepciunea bătrânească a povestirilor". Mai toți criticii care s-au referit la aceste proze caragialiene au vorbit despre "satanism", despre "duh balcanic", pendulare între tragic și comic, arta echivocului, ironie (Pompiliu Constantinescu, G. Ibrăileanu, Paul Zarifopol, Șerban Cioculescu). Desigur, conținutul celor două volume de proze scurte, cel din 1908 (Novele, povestiri) și cel din 1910, Schițe nouă este unul eteroclit, ele reunind "bucăți
Caragiale și franzela exilului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12813_a_14138]