1,203 matches
-
concepția lui Șerban Cioculescu despre poezie ni se înfățișează eseul său intitulat O privire asupra poeziei noastre ermetice, cu care se deschide volumul Aspecte lirice contemporane (Casa Școalelor, 1942). Avem a face cu un conspect de bun simț și deopotrivă penetrant asupra fenomenului liric modern, care, pe de o parte, înregistrează o înaltă cotă de înțelegere datată, iar pe de alta - de ce să nu recunoaștem? - se deschide actualității cu semnificații cvasiintegral nealterate. Exegetul pornește de la constatarea disjuncției expresiei lirice de "limbajul
Despre poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14848_a_16173]
-
plecat, e bun plecat". Din păcate! Lumile au între ele un hotar postideologic ce nu are de gînd a se "spiritualiza" precum hotarele Europei. În pofida unei astfel de circumstanțe, Virgil Nemoianu rămîne un observator atent al fenomenului românesc, un analist penetrant al acestuia, cu mobiluri simpatetice care presupunem că-i dictează disocieri tranșante, cîteodată dureros caustice, totdeauna la antipodul indiferenței. Ele n-au deloc aerul unor propoziții venite "de departe", ci pe acela al intimității cu subiectele avute în vedere, abordate
Un româno-american (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14873_a_16198]
-
cucoane înșelate în amor, de comercianți neîncrezători în partenerii de afaceri, de bătrîni înstăriți care voiau să evalueze seriozitatea moștenitorilor prezumtivi. Randamentul epistolelor pe care le întocmea Sadim era neașteptat, și nu grație conținutului sau stilului adoptat, ci grație mirosului penetrant degajat, un parfum care adormea voința. Alcătuitor de misive, cocoșatul era capricios, refuza de multe ori pe solicitanți, deși nu se înțelegea de ce. Stîrnea în jur atîta ură că a sfîrșit într-o zi delapidat. Dar știrea nu e perfect
Șalul, pălăria de paie, pasărea cu penaj colorat by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/15520_a_16845]
-
autenticitate, slujite de o excelentă portretistică. Iată-l pe profesorul Călinescu, "...un bărbat potrivit de statură, cu un abdomen destul de proeminent, ce-l făcea parcă mai scund, cu un păr bogat și rebel și doi ochi extrem de vii și de penetranți", încât "privindu-l câteva secunde, te lua în stăpânire." Fraza pare simplă, dar e cu capcane: cel de o înălțime potrivită e în realitate scund, "destul de" citește în tradiționalul sens, foarte! Dar Al. Piru? "Cu figura lui de tânăr antropoid
Act de confesiune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14064_a_15389]
-
Sonia Cuciureanu Salutăm analiza penetrantă a sufletului și intensitatea artistică cu care el a interpretat, în forma romanului, viața umană". (Juriul de la Stockholm, - decembrie 1952) Cine nu-și amintește de articolul lui Sartre publicat în N.R.F. în 1939, care era citit cu fervoare de studenții
Cum a asasinat Sartre romanul francez by Sonia Cuciureanu () [Corola-journal/Journalistic/14183_a_15508]
-
dandy-ul presupune așadar public spectator, iar existența și-o regăsește în chipul celorlalți, care sînt oglinda". Iată încă o dovadă a întîlnirii autorului Florilor Răului cu discursul naturalist! Să relevăm, în final, și un fapt cu deosebire interesant. Examenul penetrant, cu tendință demoniacă, dezvăluind o poziție misogină, la care Hortensia Papadat-Bengescu își supune personajele de sex feminin, conține și un sîmbure autoscopic. Id est o negare de sine a autoarei ca personaj damnat în ipostază feminină, o ilustrare, pentru a
Despre Hortensia Papadat-Bengescu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15195_a_16520]
-
pe bună dreptate prefațatorul, aceasta nu constituia decât o simplă fațadă, o mască "pentru adevărata ofensivă de cea mai mare anvergură: cea dusă împotriva întregii culturi naționale." Și lista de nume ne-o va confirma. Antifascismul ei este dubios, notează penetrant mai departe Victor Frunză, pentru că ea include nume care n-aveau nimic în comun cu fascismul, ca Winston Churchill ( bun prieten și aliat al lui Stalin în timpul războiului) sau generalul De Gaulle, cunoscut inamic al hitlerismului. Trecând la români, de
Cum se distruge o cultură by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13762_a_15087]
-
Cărtărescu ia distanțe față de poezia lui Nichita Stănescu, declarînd decepționat că nu e postmodernistă, ca și cum acest element și nu altele ar constitui scăderea sa intrinsecă Într-o astfel de conjunctură, o interogație a lui Mircea A. Diaconu ni se pare penetrantă: "Ce cîștigă o operă precum Don Quijote de la Mancha dacă spunem despre ea că aparține structural postmodernismului? Ce pierde ea dacă o astfel de asociere, posibilă, nu este făcută?". Să revenim însă la componența falangei postmoderniste. Cu toate că o ilustrează exclusiv cu
Subistorie și supraistorie (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13981_a_15306]
-
uimire, într-o direcție financiară, spune totul despre cine și cum conduce societatea românească a anului 2004. Așteptam răbdător o informație, când mi-a fost dat să aud monologul unei funcționare (cunoașteți genul: femeie cu coc, planturoasă, posesoarea unei voci penetrante ca pumnalul de Toledo, autoritară, scoțând cuvintele năvalnic pe sub mustăcioara transpirată de propria elocință): "Vă știu eu, credeți că dacă vine la putere liberalii și țărăniștii o să vă meargă mai bine? Nu face ei ce-am făcut noi! |știa nu
Libertatea de-a alege lanțul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12823_a_14148]
-
populare" (Titu Maiorescu), întrupare, după cum se exprima N. Iorga, a unei "popularități care se bazează înainte de toate pe stilul popular", Ion Creangă a fost insistent situat în perspectiva opusă, a unei culturi "înalte". Nu o dată cu șocul implicat în paradox. Pentru penetrantul B. Fundoianu, autorul Amintirilor din copilărie era nu mai puțin decît "un artist - și un artist al cuvintelor - în același sens în care poate avea o semnificație arta lui Mallarmé". Cu aceeași aparență a extravaganței, G. Călinescu îl aprecia pe
Ion Creangă între natură și cultură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12326_a_13651]
-
nu au abdicat de la misiunea lor esențială, aceea de a selecta reușitele literare și a le impune atenției“. Dar perimetrul în care polemismul lui G. Dimisianu se desfășoară cu maximă eficiență generalizatoare este cel al revizuirilor. Ochiul d-sale vede penetrant și limpede, sesizînd notele esențiale care, dacă sînt neglijate, pot arunca întreaga chestiune în confuzie. Căci nu e un secret că există falsuri în domeniu, revizuiri-surogat pe tarabele unor conștiințe oportuniste, care n-au curajul a respinge frontal conceptul, preferînd
Autoportret de critic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12928_a_14253]
-
familie bună, student care se distrează, tînăr jurist, jurnalist începător și anti-nazist în chip instinctiv; dar el nu e deloc insignifiant în ceea ce privește talentul. Ca simplu maror ocular, aruncă asupra Germaniei din jurul său, transformată în punct incandescent al istoriei, cea mai penetrantă și mai necruțătoare privire, anticipînd tragedia ce avea să urmeze. La 1930, imensa majoritate a concetățenilor săi plutea încă în ceața ignoranței, a iluziilor, a speranței; Sebastian Haffner a intuit însă perfect tot ceea ce urma să se întîmple. La apariția
Istoria unui german by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/13053_a_14378]
-
se fac aproape trei) la ce am scris mai sus. Credeam că am un subiect cu un pix. Dar sincer, un pix doar banal nu e. Bila din vârful său, de exemplu, e făcută din același material ca miezul obuzelor penetrante, carbură de wolfram. Am mai avut o tentativă cu pantofii cu toc. Din nou, nu tocmai banal. La Început erau rezervați barbatilor. Doar biomecanica ce Îi vizează ar speria orice purtătoare de astfel de pantofi. Și uite așa am trecut
ALECART, nr. 11 by Argument () [Corola-journal/Science/91729_a_92897]
-
zile este, de altfel, numele eufemistic dat unei istorii frămîntate, pentru că este istoria creșterii și a intrării în viață a unei fete, spusă de ea însăși, cu un deficit inevitabil (și tocmai de aceea credibil) de înțelegere și cu o penetrantă forță autoscopică. Cine este Letiția Branea?" e întrebarea care se repetă de trei ori de-a lungul romanului, rostită de personaje episodice în circumstanțe hotărîtoare. La această interogație majoră încearcă să dea un răspuns eroina însăși într-un roman care
Un roman fără vîrstă by Sanda Cordoș () [Corola-journal/Imaginative/11978_a_13303]
-
voi avea mîinile goale apoi firește voi merge la bal voi dansa ciuleandra cu inima taurului ucis elegant mă voi îmbăia în sîngele lui mă voi masturba în vîrtejul splinei lui lăsînd-o gravidă cu intuiția mea genuină cu vocea mea penetrant colosală scurt pe doi nu vă hliziți la mine cu ochii reci și goi urangutani vicleni ai vremii mele calc pe voi ca plopii și mestecenii pe dealuri păguboase ca vulturul pe stîrvurile argintoase scurt pe doi puterile ce trebuiau
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/12775_a_14100]
-
ferestrele: sparte. și bărcile dizolvându-se-n lumina lunii. întrebări pregătitoare și întrebări luptându-se cu răspunsul la alte întrebări, și aceeași iarbă crescută-n dezordine. Printre referințele critice de la sfârșitul Opere-lor (totate demne de atenție), Al. Cistelecan oferă o penetrantă ,concluzie" asupra întregii creații: ,Poemele lui Mazilescu vorbesc, cu afectată plictiseală și dezinteres, cu lehamite și oboseală, despre angoase și spaime, ascunzându-și încărcătura existențială sub ostentația nesemnificativității și derizoriului. Dar nucleul lor germinativ este, de fapt, unul spasmatic, iar
Frumosul greu explicabil by Ilie Constantin () [Corola-journal/Imaginative/11075_a_12400]
-
trăiască pentru a lucra, pentru a crea". Evident, Stalin rămâne pasiv. Jocul său e cel al unei perverse alternanțe de vagă încurajare și refuz, cu un efect torturant. Nu mai puțin se cuvine consemnată iluzia lui Bulgakov (o abdicare de la penetranta-i luciditate, dar și un factor tulburător al distorsiunilor epocii ce-și propuneau intempestive remedii) cum că ar putea avea o relație "privilegiată" cu vicleanul despot. Imaginația sa înfierbântată proiecta o repetiție a raporturilor dintre Ludovic al XIV-lea și
Bulgakov, magie, absurd by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/10254_a_11579]
-
partea a 2-a, Doamne miluiește, "corespunzătoare catolicului Kyrie eleison și Christe eleison", unisonul nu mai e "fracturat" de neliniștea disperată a vocilor, ci înaintează imperturbabil, ca un flux concentrat de energie, pentru a face ruga mai eficace și mai penetrantă: "Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-ne!" Simțul proporției și al echilibrului îl determină pe maestrul Niculescu să destindă (suspende) tensiunea extremă a implorărilor anterioare, prin introducerea - ca parte a 3-a - a Cântecului zorilor, extras din culegerea "Ale mortului", alcătuită de
Un recviem românesc by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/10625_a_11950]
-
un briceag, a băut o sticlă de vin, după care a mers pe strada Culturii, la domiciliul victimei, pe care a ucis-o cu o singura lovitură. Autopsia a relevat că moartea s-a datorat „insuficienței cardio-vasculare consecutive unei plăgi penetrante care a secționat o arteră, provocând o hemoragie masivă”, precizează Biroul de Presă al I.P.J. Timiș. După ce a ucis-o pe fată, severineanul s-a predat Poliției l Polițiștii specializați în lupta antidrog de la Centrul Zonal Timișoara și colegii lor
Agenda2005-04-05-politia () [Corola-journal/Journalistic/283309_a_284638]
-
plonjînd în atmosferă de aventură cvasiimpersonală a visului, Simona Popescu reflectă o insatisfacție difuza față de prezent, un proiect larvar al viitorului. Fiecare vis, afirmă Adler, tinde să creeze ambianța cea mai favorabilă unui scop îndepărtat". Sau cum spune, atît de penetrant, poeta aci comentată: "Visul e o clipă de aducere aminte din trecut și din viitor". Simona Popescu - Volubilis, Ed. Paralelă 45, Pitești, 1998, 170 pag., preț: 16.000 lei. Simona Popescu - Noapte sau zi, Ed. Paralelă 45, Pitești, 1998, 80
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
un fir călăuzitor, teoria că "astrul nenorocirilor este și cel al geniului", prin aceea că desparte imperios sufletul de aparente, că-i revelează esențele lumii. Melancolice și saturniene geniile au drept calități năzuința spre ideal, spre ceresc, darul contemplației, sensibilitatea penetranta, iar drept defecte condiția de exilat în lume, neînțelegerea societății, mizeria materială. Geniile își înving melancolia, subliniază Cristian Livescu, prin drogul utopiei. În direcția unei psihologii a genialității, se cade consultat Giorgio Văsari. Faimosul biograf folosește noțiunea de "zei muritori
Ideea de geniu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17443_a_18768]
-
atracția trupeasca, nici darul de geneză, nu mai e nimic decât bunătatea inteligenței. Și asta se vede foarte bine mai ales la femeile bătrâne. Și la moșnegi, nici vorbă. Dar este mai pură, mai putin impunătoare, dar mai insidioasa, măi penetranta la femeile bătrâne." Desigur, degradarea fizică, neputințele n-au cum fi un motiv de jubilație: "Eu am fost un barbat foarte frumos. Poate cel mai frumos pe care l-am văzut an viața mea (râde). Dar nu mai sunt. Acum
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17475_a_18800]
-
poate permite unui intelectual autentic să supraviețuiască: un gen de transculturație, prin care civilizația rămasă în urmă și cea de abia cunoscută încep să dialogheze, să se contemple că într-o oglindă. Cartea Irinei Grigorescu Până aruncă o lumină subtilă, penetranta, asupra psihologiei destăratului, aterizat în deceniul nouă, din Sud-Estul european încă acoperit de pâcla ideologică a dictaturii, într-un tărâm antipodal, prin definiție al alterității. Cele o sută de vignete epistolare ce compun volumul sunt adresate unei surori (închipuite, de
Exilul ca rescriere si tălmăcire () [Corola-journal/Journalistic/17515_a_18840]
-
nou creștinism și al revoluției rusești, care, orice culoare ar avea, nu se poate despărți de religie"12) și Nichifor Crainic ("romancierul fără egal" este "un părinte bisericesc modern"13) îi sînt precursori. Totuși, filosoful marxist are o privire mai penetranta decît aceea a lui G. Călinescu: "În Jurnalul unui scriitor Dostoievski invocă de cîteva ori spet Don Quijote, cea mai tristă și mai sublima (sic) dintre cărți, pe care omul nu va uita s-o ia cu sine la Judecata de
O carte diletantă despre Dostoievski by Mihai Floarea () [Corola-journal/Journalistic/17595_a_18920]
-
mai specific și mai interesant". Dacă facem o comparație între Jurnalul lui Radu Petrescu cu acela al lui Mircea Zaciu, constantăm, pe lîngă numitorul comun al unor subiecte și stări de spirit, semnificative deosebiri. Ultimul e o operă de moralist penetrant și malițios, bizuit pe materiale eterogene, nedisprețuind zvonul, știrea neconfirmată, comerajul. Efectul e de "comedie umană" sui generis, spectacol de psihologii și de fapte pe care le străbate sancțiunea etică nedisimulată. În schimb Jurnalul lui Radu Petrescu e o operă
"Spațiul dintre viață și artă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17070_a_18395]