1,388 matches
-
al doilea comentând, în tradiția Annalelor, statutul cuplului erotic, cu miză pe imaginarul feminin. Tema iubirii medievale - căreia cele două lucrări îi oferă noi oportunități de analiză - se atașează unei caracteristici esențiale a ,omului medieval": penitenta. , Chiar dacă nu este călugăr, penitent prin excelență, chiar dacă nu este obsedat de ideea că munca este o pedeapsă, omul medieval, condiționat de concepția asupra păcatului ce i-a fost insuflata, caută în penitenta mijlocul de a-și asigura mântuirea" spune Jacques Le Goff. Omul Evului
Moderna Héloise by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/11243_a_12568]
-
surprinzătoare: ,,Un grup mare de oameni se afla în mijlocul drumului care conduce în paradis. Puritanul întreabă: "De ce păcătoșii?" Iar moralistul urlă: "Prostituata vrea să vină la ospăț!" Păstrătorul valorilor sociale strigă: "Cum s-o ierți pe adulteră dac-a păcătuit?" Penitentul își sfâșie veșmintele: "De ce să vindeci un orb care se gândește numai la boala lui și nici măcar nu mulțumește?" Ascetul se oțărește: "O lași pe femeie să-mprăștie pe capul tău un ulei scump! De ce să nu-l vinzi ca să
Paulo Coelho, "maestru de viață și speranță" by Smaranda Bratu Elian () [Corola-journal/Journalistic/14886_a_16211]
-
răsfrîngere a Unului generator: "Simțeam cum în mine se-amestecă lutul și apa/ piatra și izvorul ce curge tihnit peste piatră/ răul și binele, bețivul și ascetul, Totul e Unul." (ibidem) E corectată astfel acea tendință a unui creștinism excesiv penitent, mutilant, care tinde a devaloriza făptura umană, prin repunerea în drepturile ei naturale. Dumnezeu se află pretutindeni, în tot făcutul Său. Asumînd acel făcut, ni-L asumăm pe Creator: "Căci în El trăim și ne mișcăm și sîntem precum au
Despre un Dumnezeu estet by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15000_a_16325]
-
începi să semeni cu el, dar numai dacă pornește de la un adevăr interior". Indecis cu o sumbră candoare care seamănă cu vinovăția, Livius Ciocârlie îngrămădește în calea d-sale scriptică dificultăți peste dificultăți. D-sa face parte din rîndul acelor penitenți disimulați care nu se simt bine decît autoacuzîndu-se în maniera indirectă a examenului ce se vrea obiectiv, a raționalizării "neutre" (și, evident, sancționării de rigoare) aplicate stărilor tulburi (de regulă nu și tulburătoare, întrucît aducerea lor la nivelul explicației le
Pornind de la un jurnal by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15132_a_16457]
-
-se despre războiul cărților în rafturi". Pe linia acelei firi "participative", fidele "valorilor existenței", exegetul nu pregetă a se manifesta ca un impresionist (imaginea se îmbată de imagine), dar nu ca unul divagant, ci sintetic. Departe de-a se disocia penitent, fulgurantele însemnări se adună în mici, dar sugestive tablouri de grup: "Poate că mai mult decît lecția lui Sainte-Beuve și opțiunea structurală la raționalism ceea ce i-a reunit ideatic pe criticii de la G.C.L.R., iar de aici la strînse relații de
"Sub cortul lucidității (I)" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12675_a_14000]
-
scriu fără să-mi dau seama. Această surpriză neplăcută mi-a adîncit remușcările de a fi trezit un prieten cu puțin înainte de miezul nopții pentru a-mi scrie articolul în mai puțin de trei ceasuri. Cu această stare sufletească de penitent am scris povestirea exact în acest timp, iar luni am ridicat din nou în fața consiliului editorial problema urgenței de a ieși pe teren ca să putem scoate revista din marasmul în care se afla, cu reportaje de șoc. Însă ideea - care
Gabriel García Márquez A trăi pentru a-ți povesti viața by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/12964_a_14289]
-
păcatelor, după originea lor din rațiune, din pofte sau din mânie, apoi le prescrie leacurile de vindecare”<footnote Pr. Ilarion Felea, Pocăința, Editura Scara, București, 2000, p. 122-123. footnote>. De aceea canoanele lui sunt puse În funcție de cugetele și de sentimentele penitentului. Duhovnicul - priceput și Înțelept - are libertatea să le prescurteze sau să le aplice cu asprime, apreciind natura păcatelor, consecințele lor mai mici sau mai mari și intensitatea pocăinței celui căzut În diverse păcate sau patimi ucigătoare de suflet. Cu iubire
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
le prescurteze sau să le aplice cu asprime, apreciind natura păcatelor, consecințele lor mai mici sau mai mari și intensitatea pocăinței celui căzut În diverse păcate sau patimi ucigătoare de suflet. Cu iubire și duioșie părintească se adresează Sfântul Grigorie penitenților, lansându-le afabile exortații la mărturisire verbală și chemându-i sub tratamentul său duhovnicesc: „Vărsați Înaintea mea lacrimi amare și multe și voi vărsa și eu cu voi. Alipiți-vă cu tristețe de un slujitor al Bisericii și Încredeți-vă
Sfântul Grigorie al Nyssei despre Taina Pocăinței și a Euharistiei ca trepte spre Îndumnezeire. In: Teologie și viață by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/152_a_190]
-
bătrânului căruțaș ca flăcărui țâșnind din cărțile negre ale vecinului nostru diacul lalele roșii limbi de câini biciuiți de arșița anotimpului ori de dulăi îngropați mai demult în fundul grădinii. Le tai cu un cuțit de bucătărie. Foșnesc inutile ca vaietele penitenților. Cui să le mai dăruiești acum când toți ai casei s-au mutat sub pământ? Pe masa de piatră din curte se odihnesc în borcan roșii ca inima mielului de Paște. Albina se-nvârte în jurul corolelor sângerii, ocolindu- le. Să
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/12232_a_13557]
-
simbolicului și a denotativului, a figurativismului și a abstracției, a opacității retiniene și a transparenței spiritualiste. Intervalul, oricum ar fi el cuantificat și indiferent dacă privește fenomenul artistic în ansamblu sau doar destinul unui singur artist, poate oferi surpriza voiajului penitent de la naturalism la Bizanț sau, invers, acela al coborîrii în lume după o acerbă probă a austerității. Ceea ce în zorii modernității românești era o încercare naivă, nu lipsită de un anumit patetism, de ieșire din constricția unor forțe adverse, a
"Te făcuși vornic, mișele" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10545_a_11870]
-
din care execută 12 (șapte ani petrecîndu-i în singurătatea absolută a celulei). Același chin atroce, și tot nevinovată, l-a suportat și Lena Constante, pictorița. Peripețiile înfricoșătoare ale lui Brauner din perioada anchetei și a detenției, relatate sumar chiar de către penitent, sînt efectiv răscolitoare. În 1962 e eliberat din închisoare și capătă statut de domiciliu obligatoriu într-un sat de pe lîngă Slobozia, locuind într-o căscioara, cu lut pe jos și acoperiș cu stuf. E reprodusa, în cartea pe care o
Din viata lui Harry Brauner by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17537_a_18862]
-
regulii, a individualului, nu a generalului. Și totuși Le Goff și colaboratorii săi demonstrează contrariul. Există un om medieval. Chiar dacă, evident, e un om complex, un prototip caracterizat mai curînd prin deviații decît prin norme. este, înainte de orice, pelerin și penitent. El cutreiera lumea, în căutarea propriilor sale himere (între care se numără Dumnezeu) și e obsedat, în tot acest răstimp al călătoriei sale, de un copleșitor sentiment de vinovăție. Cele mai interesante capitole din carte sînt, după părerea mea, cele
Omul medieval by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17594_a_18919]
-
află. Pentru a menține un asemenea dificil echilibru, uneori sînt necesare chiar atitudini aparent contradictorii: conferințele ecleziastice ale Diocezei asupra penitentei din 1695, de pildă, îi cer confesorului în același timp "că nu cumva să facă vreun gest din care penitentul să presupună că se plictisește sau că este scandalizat și uimit de păcatele auzite", dar și să treacă anumite mărturisiri, probabil pe cele mai grave, sub tăcere, "că și cum n-ar auzi nimic". Sarcina confesorului e incredibil de dificilă
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
să iși exerseze o anumita funcțiune, un organ ar spune biologii moderni, al iertării. Înțeleg cît de absurdă pare o asemenea ipoteza din perspectiva religioasă: confesînd, cu alte cuvinte, preoții se ajutau în primul rînd pe ei înșiși, nu pe penitenți. Iertînd, ei erau cei ce profitau, pentru că își cultivau, chiar dacă în scop retoric, un rezervor interior de afecțiune și înțelegere. Aceasta este înțelegerea iertării, în chip esențial, la Jankelevitch: cel ce iartă se deschide pe șine spre celălalt, nu acela
De la lupi la îngeri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18173_a_19498]
-
vizionar marcat de peisajul de la Florica și cel al Miorcanilor. Sub semnul acestui conflict dintre doctrină și imaginație este așezat comentariul la volumul Satul meu (1925), în care primează, evident, programul tradiționalist ce privilegiază emfatic discursul "statorniciei", în contrast cu "discreția" acvaticului "penitent". Solidar cu interpretările celei mai mari părți a criticii românești precedente, Al. Cistelecan reargumentează concluziile nu foarte favorabile privind acest volum conformist, în care, rămas la "cartografierea suprafeței", poetul construiește stereotip portrete alegorice ale lumii rurale, îndatorat unei viziuni sămănătoriste
O lectură nouă a operei lui Ion Pillat by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/16509_a_17834]
-
de ani. Exact opusul lui Eustațiu Stoenescu în ceea ce privește percepția lumii, stilistica și filosofia, el are în comun cu acesta puterea de muncă, profesionalismul și racordarea lucidă la o realitate care, în mod curent, stîrnește frisoane firilor excesiv de romantice. Un senzual penitent, coborît direct din marele discurs antropocentrist al lui Corneliu Baba și din contrastele unui Levant în care bufoneria și grotescul tremură metafizic și respiră mistic, Ilfoveanu a parcurs, în cei peste treizeci de ani de activitate prodigioasă, întregul traseu de la
Un pictor aproape uitat: Eustațiu Stoenescu (IV) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16134_a_17459]
-
Simona Vasilache La prima vedere, Decor penitent, volumul de debut al lui Mihail Crama, premiat de Fundația pentru Literatură și Artă (Comitetul pentru premierea scriitorilor tineri) în '46 și publicat de aceeași Fundație un an mai tîrziu, pare cartea unui autor cuminte, ascultător. Dintr-un motiv care
Marile iluzii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8223_a_9548]
-
surpriză. Ca o amenințare cu moartea niciodată convertibilă în act, lucru știut de amîndouă părțile. Jocul, însă, face toți banii. Cîtuși de puțin solid, încă și mai puțin drept, neputincios să stea în picioare, decorul e-o figură din ape. Penitent, cum îl arată numele, rabdă lacrimi și ploi, și amintirea chinuitoare a călătoriilor pe toate mările veacurilor: "Trei vraci din Nord cu-ocheane și cărți cât nebunia/ îmi dezlegau istoria destinului acesta - / navigator pe-oceane din zori și până-n noapte
Marile iluzii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8223_a_9548]
-
și-o paletă,/ și crunt mă ruga: ŤTe invit - / peste-un milion de ani plecăm cu turneul în altă planetăť.//... Tu, Doamne, să mă ierți dacă n-am venit nici acum." Iată vina! Ispășirea ei, țărmul exilului, e-acest Decor penitent. Lumea altor popoare moarte, a căror viță de luptători e îndoită de-o istorică oboseală. Peste puțină vreme, călătoriile în timp, fără nimic romantic, vor deveni una din rețetele de supraviețuire literară. Contestată și iluzorie. Cum ilozorie va fi și
Marile iluzii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8223_a_9548]
-
Crama făcea figură de debutant promițător. Pînă la următorul volum de versuri vor trece, însă, 20 de ani. Și fiecare din cele două dedicații, omagii cuminți ale unui rebel deghizat în ucenic, e, în lumea care vine, plumb de picioarele penitentului...
Marile iluzii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8223_a_9548]
-
întrucîtva, făptura "duhnind a soare și a tabac de vers" (Columb) a poetului-martor. Care se-ndeamnă să scrie, ca să se cruțe de tăcerile stăpîne lui, maștere lumii: Toate drumurile duc jos/ toate tăcerile costă:/ și clipa asta anostă/ și visul penitent și frumos." (Aritmetică) Doi începe cu Scleroză. O presimțire a unor secătuiri viitoare, întîmplate cu cruzimea cu care, întotdeauna, muzele i-au cerut pe poeți: "Odată o să-mi ceri mai mult: să-ți vând versul,/ să te las să-mi
Linia de pornire by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8155_a_9480]
-
capul devin spații de claustrare: Și boiul meu pământiu și elixirul ochilor mei și aceste coaste-garduri cu parii smulși ( Umbra) Era un cap omenesc, însângerat, cu orbite grele de gol, două vacante lucarne oribile (Un vis) Emil Botta este un penitent al propriului său onirism. De aici, poate, impresia de claustrofobie incurabilă (care nu poate fi înșelată decât augmentând reverberațiile imaginilor din oglindă). El este obsedat de figurile geometrice perfect închise: sfera, cercul etc.: Zadarnic, zadarnic încerc Numele meu e un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
minuțioasă a personajului, cu fine accente felliniene în cazul Agustinei. Cu o "urîțenie" de o expresivitate extraordinară, dar fără ambiguitățile pe care le focalizează cu asiduitate Almodóvar în alte filme, Blanca Portillo face un rol extraordinar. Capul ei ras de penitent ca și angulația feței, profilul de călugăr iezuit ies imediat în evidență. Privirea ei are o tulburătoare intensitate, rămîne luminescentă și după ce ea dispare din cadru, imagine chinuită, austeră și caldă fără sicitatea consacrării monahale. Pedro Almodóvar nu urmărește doar
Mame și fiice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9387_a_10712]
-
pentru un moment și Începu să vorbească repede: Nu sunt un dogmatic În privința asta. Cred că se pot spune foarte multe despre atitudinea bisericii romano-catolice. Psihologia modernă lucrează pe coordonate paralele. Există o anume similaritate Între relația dintre confesor și penitent și cea dintre psihanalist și pacient. Există, desigur, și diferența că omul vrea să i se ierte păcatele. Dar, la urma urmelor, continuă domnul Opie precipitat, văzând că doctorul Czinner Încearcă să spună ceva, diferența nu e foarte mare. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
că omul vrea să i se ierte păcatele. Dar, la urma urmelor, continuă domnul Opie precipitat, văzând că doctorul Czinner Încearcă să spună ceva, diferența nu e foarte mare. Într-un caz se spune despre păcate că sunt iertate, iar penitentul părăsește confesionalul cu mintea ușurată și intenția de-a o lua de la Început; În celălalt se consideră că simpla declarare a viciilor pacientului și scoaterea la lumină a motivelor subconștiente pentru care le practică Îndepărtează puterea lor de atracție. Pacientul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]