1,092 matches
-
înrudit și cu ,suciții" prozei românești din anii '60, își compune un personaj inconformist, cu o expresie extravagant-bonomă, ca și cum ar conta mai presus de toate efervescența emancipativă, sfidarea bunelor maniere ale poetului între poeți. O gesticulație a impertinenței e mereu perceptibilă în producția sa, deopotrivă în agresivitatea naturalistă a decojirii obiectului de conveniențe, cît și, în definitiv, în cea a fantasmelor arbitrare, țîșnite rar, e drept, dintr-o meridională învăpăiere.
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
Ioan Cuciurcă, au creat un discurs vizual cu o epică subiacentă de-a dreptul spectaculoasă. Premisa acestui scenariu, adică zestrea, deși aparent o simplă abstracțiune pentru că ea desemnează mai mult un ceremonial și o lume dispersă decît o realitate ușor perceptibilă, a fost transformată insesizabil într-o fascinantă demonstrație de bogăție și de vitalitate a vieții individuale și a organismului social. Amestec de precepte morale, de filosofii practice, de instinct al continuității și de obiecte concrete, de substanțe și de forme
Zestrea, între document și mitologie by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14703_a_16028]
-
crengile care în floare/ intrau printre gratii odinioară�" Tonul e pillatian, atmosfera tradițională, totul pînă la un punct. Iar acel punct nu e nicidecum o surpriză brutală, nu e o rupere de ritm adolescentina și contestatara, ci o alunecare abia perceptibila spre altceva, spre o sonoritate proprie și spre o atitudine singulară: "Alături stă arcul cu care la țintă/ am tras într-o floare curată și sfânta." Un trup ucis concret camuflat într-o metaforă cu aer vetust. Și muzica se
Poezia perena a lui Mihai Ursachii by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14767_a_16092]
-
Cantacuzino-Enescu, locul comun își găsește manifestări care au fost evidențiate de prea puține ori de critica noastră. Este vorba despre o categorie aparte de memorialistică: memorii, jurnale ale unor aristocrați. Spre exemplu ironia multor pasaje din cartea Marucăi este greu perceptibilă, este o construcție complexă. Metafizica în exces temperează unele "libertăți", justifică anumite gesturi - există aici un efect terapeutic. Reacția cititorului ar putea fi de respingere. Pe coperta a patra găsim citate cîteva rînduri din Jurnalul lui Eliade: "Vorbește în majuscule
Poveștile Marucăi by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15447_a_16772]
-
geamuri, dulapuri magice ș.a. Ideea privea, în fond, și sper că s-a observat acest lucru la momentul potrivit, desființarea planului. De altminteri, eu n-am fost niciodată de acord cu prezența fizică, subliniez, fizică, a tabloului ca ultim plan perceptibil, un fel de substitut al peretelui. Poate fi și o reacție claustrofobă aici, dacă ne-am propune să glumim puțin. Cu obiectele acestea, împreună cu Paul Neagu, sau în paralel cu Paul Neagu, dar, oricum, împreună (pentru că am semnat împreună un
François Pamfil "Mă consider scamator" by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15481_a_16806]
-
dispariției realului așa cum îl știm noi, a cetății și a fațadelor sale într-o lume în care viteza distruge limitele și le transparentizează: "de la palisadă la ecran, trecînd prin incinta de piatră a întăriturii, suprafața-limită nu încetează să înregistreze transformări, perceptibile sau imperceptibile, ultima dintre ele fiind probabil cea a interfeței". "Reprezentarea orașului contemporan nu mai este deci determinată de ceremonialul deschiderii porților, de ritualul procesiunilor, defilărilor", accesul în oraș este marcat de sisteme electronice de audiență (camere video cu circuit
Despre Cetate și timpurile ei by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15533_a_16858]
-
e decât coaja, este doar primul strat, iar dincolo de el, se află un poet contemporan cu Nichita Stănescu, se află perspectiva lui intimă asupra unui anumit spațiu și asupra unor anumite clipe. Văd această perspectivă ca pe o nuanță nouă, perceptibilă la o lectură atentă (În centrul orașului/ O formă bizară/ Din oțel inoxidabil.// Țăranii se uită,/ Se uită...// Ce poate să fie?// Floare?/ Nici vorbă./ Femeie? Pasăre?/ Moară de vânt?/ Și neînțelegând/ Își scot pălăria,/ Ca la biserică.). Aceste versuri
Melodia întâmplărilor by Iulia Argint () [Corola-journal/Journalistic/14537_a_15862]
-
unghiile pe care le va îngropa adînc/ pe cînd credea că nu e văzut cineva l-a văzut făcînd asta / mari ca niște seceri cu care poți secera focul rece al morții" ( ibidem). Plimbîndu-se prin moarte ca printr-un mediu perceptibil, autorul proiectează asupra teribilului gol natura sa neliniștit-materialistă, incredul-telurică: "nici dacă aș fi dumnezeul orb n-aș putea vedea atît/ de puțin în plină zi/ nu e lumină aici nici cît să-mi acopăr fața/ bîjbîi în interiorul unui animal sedus
Șansa "biografismului" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14037_a_15362]
-
îi acreditează necesitatea și îl justifică în absolut, nu mai sunt secvențe diferite ale unui proces inaparent, ci componente simultane și egal îndreptățite. Tabloul ca structură premeditată și imaginea ca vehicul al unui mesaj și al unei trăiri încorporate sunt perceptibile în același plan în creația lui Ion Stendl, după cum materia textilă, convențiile picturii, vitalitatea sentimenteleor și percepția aproape senzorială a spațiului culturii constituie substanța nemijlocită a creației Teodorei Stendl. Iar împreună, cei doi artiști construiesc o lume unică și fascinantă
Radiografii la minut by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/14148_a_15473]
-
și orchestre care s-au dezvoltat din rădăcinile plantate de unii dirijori. Nu doar ca emanații a personalității șefului de orchestră ori ca peceți ale voinței persistente de a imprima un stil, o manieră, ci și ca instituții cu organigrame perceptibile și perfectibile, necontenit șanjabile, itinerante. Trupul unei orchestre se cade a fi întreținut aidoma corpului unui atlet, prin exerciții, dietă și tenacitate, fie și numai pentru că, nu-i așa, trupul este primul discipol al sufletului. Nimic nu poate suplini, de
Alchimistul by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/14180_a_15505]
-
literaturii "de cunoaștere". Dar revanșa entuziastului public, mai "puțin literar", căruia umorul lui T. Mușatescu reușise să-i activeze acea zonă sufletească unde se mai păstrau doze variabile de naivitate neînțărcată, vine, cumva paradoxal, de la E. Lovinescu. Cu o abia perceptibilă notă de reproș referitoare la cantitate în detrimentul calității, Sfinxul din Cîmpineanu compune, în Istoria literaturii contemporane - tom de referință! - un mic elogiu: În literatura umoristică menționăm schițele atît de vioaie, de o vervă atît de spontană, dar de o fecunditate
Februarie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/14230_a_15555]
-
mai verzi/ decît jucăria unui copil de pe Marte// acum degeaba răsfoiești paginile/ unei oglinzi/ acolo/ sub apă" (ibidem). Absurdul își pierde astfel atributul de teroare, transformîndu-se într-un joc, într-o feerie a gratuității prin transparența căreia tragedia e abia perceptibilă: "acolo/ departe/ la marginea orașului/ oamenii rîd în hohote uitîndu-se la o umbrelă/ sub care țopăie trei picioare goale/ pînă la noapte/ cine o să ajute umbrela/ să-și găsească piciorul pierdut/ cine o să numere/ pînă la patru/ cîștigă de obicei
O lacrimă a lucidității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15023_a_16348]
-
micile reguli, puteai să le calci pe cele mari." "Ei... proletarii nu se vor revolta, decât când vor deveni conștienți, și nu vor putea deveni conștienți, decât dacă se vor revolta..." Nu există nici o posibilitate să aibă loc vreo schimbare perceptibilă de-a lungul existenței noastre. Suntem ca și morți. Singura noastră viață reală se află undeva în viitor. Vom lua parte la acest viitor sub forma unor pumni de țărână și de așchii de oase..." Pesemne că oamenii numai când
Orwell de-a valma by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15048_a_16373]
-
lui Caragiale ascunde, în fond, o misterioasă continuare a confruntării și șantajului. Piesa se încheie, conflictul nu. Alte alegeri, aceeași piesă. Tot în revista clujeană, dna Dorli Blaga are un interviu cu unele date noi despre tatăl d-sale. E perceptibilă o frustrare: poetul a murit înainte de a i se fi tipărit vreo carte sub regimul comunist. Fiica poetului accentuează acest aspect în introducerea la una dintre întrebări. Totuși! Traducerea lui Faust vede lumina tiparului în 1955 iar în 1957 poetului
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15143_a_16468]
-
se complace, autoarea organizează mondene întîlniri între puritate și bestialitate. În calitatea sa de homo duplex, ea încearcă astfel a le neutraliza, a reduce impactul ce-l resimte atît din partea celor înalte cît și a celor decăzute. Dacă bestialitatea e perceptibilă chiar în maniera manifestă a prezentării sale, puritatea rezidă în subtextul înverșunării cu care e montată cea dintîi, aidoma unui vis paradiziac întors pe dos. S-a spus pe bună dreptate că antipodul credinței e indiferența, nu ateismul care nu
O Veneție "monstruoasă" by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15268_a_16593]
-
a părut modificat întru totul, marcat profund de singurătatea personajului său, de chinul lui de a fi, de experiențe, de continua confruntare cu sine și cu trecutul încărcat. Mi s-a părut că metamorfoza uluitoare cuprinde trei chipuri, trei contururi perceptibile, amestecate unele în celelalte: Iureș, Krapp, Beckett. Intrat parcă la apă, împuținat la trup, cu obrajii supți de băutură și de mestecarea singurătății între aceleași fălci osoase, aproape inert și inexpresiv, Krapp face cam aceleași lucruri, aceleași gesturi, aceiași pași
Krapp versus Krapp by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13441_a_14766]
-
chiar opusul lor”; bănuiala că opțiunea metodologică care a dominat decenii întregi cercetarea celaniană ar avea un substrat ideologic durează pînă astăzi. Bilanțul bibliografiei critice asupra operei lui Paul Celan indică deja de la sfîrșitul anilor ’90 o modificare lentă, dar perceptibilă, a acestei ambianțe. În afara biografiei anilor de tinerețe, datorată lui Israel Chalfen, și a cărții lui Petre Solomon, încă insuficient utilizată în Germania, despre anii bucureșteni ai lui Celan, dispunem de două biografii „complete” ale poetului, semnate de John Felistiner
Marfă de contrabandă by Andrei Cornea () [Corola-journal/Journalistic/13579_a_14904]
-
recuperare a eșecului artei, fiind reontologizată însăși veriga tragică a "dispariției" acesteia. Sau cu vorbele lui Gianni Vattimo, o transformare a catastrofei creației în însăși "sursa vitalității și supraviețurii" plăsmuirilor sale. Subistoria în care descinde compensator ființa autorului postmodern e perceptibilă în chip izbitor în "reumanizarea ființei concrete". Ea dobîndește "o identitate socială, psihologică și estetică", relevînd "resorturile recuperatoare ale unui tip de autenticism, care pune în complementaritate, dincolo de orice miză mai înaltă, fixarea detaliului și înregistrarea derizoriului, a anodinului, a
Subistorie și supraistorie (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14008_a_15333]
-
Dumitraș, acela în care intră temele Adam și Eva, Treceri, Pasărea, Arcul, Melcul, este, prin esențializarea maximă, prin disoluția materiei, prin substituția substanței cu lumina, prin negarea materialului și tranformarea lui în conturul grafic al unui spațiu gol, în ipostaza perceptibilă a spațiului în sine, echivalentul păsării în văzduh a lui Constantin Brâncuși. Numai că în vreme ce Brâncuși desubstanțializează obiectul spre a-i păstra calitatea absolută și a-i afirma esența, suprimînd, în speță, morfologia particulară a păsării pentru a detașa axiomatic
Maxim Dumitraș by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/10442_a_11767]
-
are serioase probleme și cu controlul lingvistic al textului, cu sesizarea și utilizarea diferitelor registre ale limbii. Aceasta se observă în poeziile sale "de atmosferă", în care apar, din loc în loc, termeni dintr-un alt decor verbal. Stridențele sunt imediat perceptibile: Abia gust vinul. Nu iau din bucate,/ De parc-aș bănui c-ai pus otravă./ Vorbim de moarte. Cu intimitate." (Zburător); De la-nceputul lumii-ascunde/ O taină-n veci ținută,/ În care nimeni nu pătrunde./ Precum o surdo-mută." (Luna); "plopi foarte
Degradarea poeziei by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10431_a_11756]
-
de la figurarea unui acord de septimă micșorată, Grisey oficiază un adevărat ceremonial al intersecțiilor posibile dintre trei vectori spectrali, particularizați prin prezența diferențiată a armonicelor, inarmonicelor dilatate, precum și a celor comprimate. însuși timpul muzical se conjugă în trei moduri distinct perceptibile: ordinar, augmentat și condensat. Ca orice opus ce presupune un oarece impact spectral, Vortex Temporum acroșează un anume tip de gândire muzicală arhetipală, dar și o sumă de sugestii ori de trimiteri cu adresabilități lesne recognoscibile: Ravel, Boulez, Lachenmann, Sciarrino
Mitul ca realitate by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10461_a_11786]
-
treizeci de femei necunoscute. Privirea copilului alternează cu cea a omului matur care, pe de o parte, încearcă să-și reamintească senzațiile de atunci, dar, pe de altă parte, privește sinistrele întâmplări cu o anumită detașare, cu o ironie abia perceptibilă și cu multă delicatețe. "Frățiorul meu nu avea decât trei ani, plângea întruna și nu înțelegea deloc ce se întâmplă cu el. N-aș putea să spun cât am fost eu în stare să înțeleg, îmi amintesc însă că atât
Ivan Klíma și excursiile sale primejdioase by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/10462_a_11787]
-
nechemații reveniți din străinătăți, unde calomniaseră decenii de-a rândul patria socialistă, mândrii ei constructori. Ca să vezi forma palpabilă a norocului nerăbdător să fie cât mai grabnic apucat, trebuia doar să-ți pui pe nas ochelarii speciali care o făceau perceptibilă. Un instrument absolut necesar, de găsit și însușit la o singură sursă. Numele acesteia - nu era un magazin de opticale -, nimeni nu-l cunoștea cu precizie, însă convențional i se spunea Securitate. Semnai de primire, când și când reveneai, pentru
Cui de trecut îți vorbește... by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/10485_a_11810]
-
negre și ude făcute sul. o sută douăzeci și opt de încăperi cu mobile pompeiene prin care bântuie boala. și spaima. le-am numit achilleion. când îmi amintesc privirea lui ațintită spre umărul tatuat pielea gâtului mi se umple de pete abia perceptibile. stigmatele wittelsbach. e din nou amiază în salonul de la possenhofen. copiii și câinii s-au tolănit pe covoare. în dreptul ferestrei arcate mama care mișcă ușor din buze de parcă ar fi greșit o numărătoare ciudată și trebuie s-o ia mereu
Sisi la zander by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/4432_a_5757]
-
apoi un vînt înalt înalt cît un bloc turn încît privindu-l în sus amețești și-un regret încărcat de ceva ce nu se mai poate trăi dar se poate scrie sau o mișcare lentă o adiere de vînt abia perceptibilă care se desface de tîmpla ta oarecum de la sine cum un timbru de pe un plic vechi însă odată făcute toate mișcările rămîn în făptura ta aidoma oaselor. Poetică Palidă resignată stîngace de-acum Ființa mărturisește ceea ce n-a putut fi
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/6688_a_8013]