21 matches
-
teorie privind metodele de instruire. El susținea că metoda cea mai potrivită pentru învățare este exercițiul. Profesorul trebuie să-și dozeze efortul astfel încât activitatea sa să nu determine pasivitatea elevilor. În deceniile trei și patru, în SUA, apar orientările antiprogresiste: perenialismul (Robert Maynard Hutchins, Mortmer Jerome Adler), esențialismul (Isaac Kandel, William Bagley) și reconstrucționismul (George Sylvester Counts, Theodore Brameld). Pledoarie pentru educația în conformitate cu natura, perenialismul susține că școala trebuie să ofere acel conținut care permite dezvoltarea minții. Negând necesitatea orientării practic
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3060]
-
sa să nu determine pasivitatea elevilor. În deceniile trei și patru, în SUA, apar orientările antiprogresiste: perenialismul (Robert Maynard Hutchins, Mortmer Jerome Adler), esențialismul (Isaac Kandel, William Bagley) și reconstrucționismul (George Sylvester Counts, Theodore Brameld). Pledoarie pentru educația în conformitate cu natura, perenialismul susține că școala trebuie să ofere acel conținut care permite dezvoltarea minții. Negând necesitatea orientării practic - utilitariste, noul curent consideră că nu există nici un motiv pentru diversificarea metodelor de instruire. Învățământul trebuie să ofere o educație nediferențiată în cadrul căreia elevii
Metode moderne de comunicare didactică by Molnár Zsuzsa () [Corola-publishinghouse/Science/1633_a_3060]
-
modernității, cel care generează cultură înaltă a elitei și permite stabilirea unor canale eficiente de comunicare între indivizi. Aceste elemente și nu numai, vor închega comunitatea, iar comunitățiile astfel constituite vor întări statul-națiune. Modernismul aici descris, va fi contestat de perenialism, concept ce plasează națiunea ca fiind un fenomen social cu origini în vechimea istoriei, o versiune actualizată a comunităților entice imemoriale, situație ce induce existența unei continuități între grupurile entice premoderne și națiunile actuale, iar etnicitatea va fi înțeleasă aici
[Corola-publishinghouse/Science/84978_a_85763]
-
de pelerinaj creștin-ortodoxe din România, pentru a coborî pe harta țării, din văzduhul nebulos al unei tradiții prea legate de oralitate (un fapt normal pentru „creștinismul cosmic”, pentru a relua formula clasică a lui Mircea Eliade, un mare indecis între perenialism și istorism - ca orice antimodern -, dar problematic pentru o istorie propriu-zisă a creștinismului românesc), o geografie simbolică indisociabilă de construcția continuă a identității naționale, în special de ceea ce eu am numit ontologie etnică. Nu ar fi simplu, fiindcă ar trebui
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
orice grup uman destul de numeros ai cărui membri se consideră o "națiune" va fi tratat în consecință". Analizând preocupările apărute în deceniul opt al secolului trecut, Smith 13 identifica două mari curente ce au disputat pe această temă: modernismul și perenialismul. Modernismul susține că: națiunile sunt în totalitate moderne (apărute după Revoluția Franceză) și în mod necesar doar moderne, "consecințe inevitabile ale revoluțiilor care constituiau modernitatea" și, de aceea, pe cale de a dispărea odată cu condițiile modernității. Națiunea este "o comunitate politică
[Corola-publishinghouse/Science/84980_a_85765]
-
resurse și capacitatea de a face ceva. Cât despre naționalism, acesta a fost văzut că o ideologie a modernizării, fiind, împreună cu națiunile, "construct social și creații culturale ale modernității, planificate pentru o epocă a revoluțiilor și a mobilizării de masă". Perenialismul consideră că națiunea este "o comunitate politică etnoculturala", de descendentă comună, persistentă și imemoriala, înrădăcinată în spațiu și timp, într-o patrie istorică, o comunitate a poporului, oglindind nevoile și aspirațiile acestuia, un tot unitar, cu caracter și voință unică
[Corola-publishinghouse/Science/84980_a_85765]
-
rezolva problema loialității...". Postmodernii nu mai vor să explice naționalismul printr-un model unic, ci construiesc modele limitate și abordări ale unor aspecte particulare. Smith 30 identifica două paradigme ce s-au vrut a fi alternative la modernism: primordialismul și perenialismul. Un reprezentant al primordialismului în varianta să biologistă, sociobiologul Pierre van den Berghe 31, consideră că națiunile trebuie tratate că grupuri de descendentă la fel ca grupurile etnice. Sociabilitatea umană s-ar baza pe trei principii: selecție de înrudire, reciprocitate
[Corola-publishinghouse/Science/84980_a_85765]
-
Neotomismul dezvoltarea omului ca expresie a unei voințe transcendente 182 14.2. Personalismul educația ca operă de caritate 186 14.3. Existențialismul educația ca proces de "trezire" 189 14.4. Critici aduse filosofiei pragmatice a educației 196 14.4.1. Perenialismul 196 14.4.2. Esențialismul 197 14.4.3. Reconstrucționismul 199 15. CERCETĂRILE PSIHOLOGICE ȘI INOVAREA PROCESULUI INSTRUCTIV-EDUCATIV 202 15.1. Învățarea ca proces de elaborare a unor structuri operaționale 203 15.2. Învățarea ca proces de formare a "acțiunilor
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
practică, răspunzînd astfel unor foarte puternice cerințe ale economiei Statelor Unite. A stimulat activitatea creatoare a profesorilor, tendința spre inovare în învățămînt. Cum vom vedea însă, reacțiile față de progresivism nu au întîrziat să se manifeste sub forma unor noi curente pedagogice: perenialismul, esențialismul, reconstrucționismul. A ne opri acum asupra obiecțiilor ce s-au adus și se pot aduce concepției pedagogice a lui J. Dewey înseamnă să anticipăm unele critici formulate chiar de curentele antiprogresiviste apărute în S.U.A. 4.2. Libertatea de manifestare
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
și social), pentru a se obține tot ceea ce contribuie la făurirea unor experiențe de valoare. Vom vedea că învățămîntul organizat pe baza acestor teze, ca și tezele înseși, au fost supuse unor critici severe de către adepții unor tendințe pedagogice antiprogresiviste: perenialismul, esențialismul, reconstrucționismul. 7.4. Reacții față de "educația nouă" Într-o vreme în care, în Franța, ca și în multe alte țări, "educația nouă" cîștiga numeroase adeziuni, creîndu-se chiar o mișcare în favoarea adoptării principiilor formulate la Calais (1921) și Nisa (1932
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ființei umane. 14.4. Critici aduse filosofiei pragmatice a educației Deși larg răspîndit, devenind curentul pedagogic dominant în S.U.A., în deceniile trei și patru, progresivismul a fost supus unor severe critici din partea unor orientări care, prin esența lor, sînt anti-progresiviste (perenialismul, esențialismul și reconstrucționismul). 14.4.1. Perenialismul Dacă progresivismul își întemeia cea mai mare parte a tezelor sale pedagogice pe ideea de schimbare a societății, precum și pe aceea de diversitate a naturii umane, perenialismul adopta ca punct de sprijin al
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
pragmatice a educației Deși larg răspîndit, devenind curentul pedagogic dominant în S.U.A., în deceniile trei și patru, progresivismul a fost supus unor severe critici din partea unor orientări care, prin esența lor, sînt anti-progresiviste (perenialismul, esențialismul și reconstrucționismul). 14.4.1. Perenialismul Dacă progresivismul își întemeia cea mai mare parte a tezelor sale pedagogice pe ideea de schimbare a societății, precum și pe aceea de diversitate a naturii umane, perenialismul adopta ca punct de sprijin al construcției sale teoretice principii fundamental opuse. Progresiviștii
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
care, prin esența lor, sînt anti-progresiviste (perenialismul, esențialismul și reconstrucționismul). 14.4.1. Perenialismul Dacă progresivismul își întemeia cea mai mare parte a tezelor sale pedagogice pe ideea de schimbare a societății, precum și pe aceea de diversitate a naturii umane, perenialismul adopta ca punct de sprijin al construcției sale teoretice principii fundamental opuse. Progresiviștii, spun adepții perenialismului (ROBERT MAYNARD HUTCHINS, MORTIMER JEROME ADLER, STRINGFELLOW BARR ș.a.), se înșeală atunci cînd apreciază că trăsătura caracteristică a lumii este schimbarea. În realitate, lumea
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
își întemeia cea mai mare parte a tezelor sale pedagogice pe ideea de schimbare a societății, precum și pe aceea de diversitate a naturii umane, perenialismul adopta ca punct de sprijin al construcției sale teoretice principii fundamental opuse. Progresiviștii, spun adepții perenialismului (ROBERT MAYNARD HUTCHINS, MORTIMER JEROME ADLER, STRINGFELLOW BARR ș.a.), se înșeală atunci cînd apreciază că trăsătura caracteristică a lumii este schimbarea. În realitate, lumea este dominată de permanență (de aici și denumirea de perenialism, peren permanent); permanența este explicată prin
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
principii fundamental opuse. Progresiviștii, spun adepții perenialismului (ROBERT MAYNARD HUTCHINS, MORTIMER JEROME ADLER, STRINGFELLOW BARR ș.a.), se înșeală atunci cînd apreciază că trăsătura caracteristică a lumii este schimbarea. În realitate, lumea este dominată de permanență (de aici și denumirea de perenialism, peren permanent); permanența este explicată prin faptul că oamenii înșiși au aceeași natura specifică natura umană, care, în esența ei rămîne întotdeauna aceeași. Ceea ce se schimbă sînt funcțiile indivizilor ca și cetățeni, în consecință, nu există nici un motiv pentru o
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
umană fiind complet desprinsă de relațiile ei cu societatea. De fapt, ampla pledoarie a perenialiștilor pentru o educație în conformitate cu natura se constituie într-o reacție față de practica educațională de tip progresivist, care urmărea adaptarea tinerei generații la realitățile societății nord-americane. Perenialismul nu neagă influența socială asupra indivizilor, dar consideră că educația nu trebuie să-și propună așa cum face progresivismul ajustarea omului la mediu (32). Iată cum, teoria educației ca creștere a fost criticată pentru un fapt pe care Dewey însuși îl
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
se confruntă prin prisma valorilor "permanente" ale umanității. Dacă progresivismul absolutizează schimbarea, perenialiștii se situează la polul opus, absolutizînd permanența. Dacă progresivismul vrea să aducă școala cît mai mult în miezul problemelor lumii contemporane și s-o lege de viitor, perenialismul tinde spre ancorarea ei cît mai puternică în trecut. Se ajunge astfel la o teorie pedagogică anacronică, care propune o revenire la școala din prima jumătate a secolului al XIX-lea, cînd nivelul de dezvoltare al științelor permitea încă educația
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
teorie pedagogică anacronică, care propune o revenire la școala din prima jumătate a secolului al XIX-lea, cînd nivelul de dezvoltare al științelor permitea încă educația liberală dominant filologică și filosofică. Dacă progresivismul cultivă adaptarea tinerei generații la mediul social, perenialismul educă oameni care departe de a domina schimbarea, de a judeca cu luciditate lumea în care trăiesc nu sînt pregătiți nici pentru adaptare, nici pentru a imprima vieții sociale o altă orientare. Ei vor rămîne, cel mult, niște spirite critice
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
spirituale fundamentale, cu ceea ce este comun și esențial pentru toți oamenii; pe această bază se vor putea asimila ulterior și alte cunoștințe, unele dintre ele permițînd formarea deprinderilor necesare unor activități practice (aluzie la caracterul practic-utilitar al școlilor progresiviste). Spre deosebire de perenialism, esențialismul nu vede în valorile trecutului o expresie a permanenței, ci o sursă de cunoaștere care poate căpăta forme noi prin raportarea la problemele contemporane (31, p. 44). Dacă progresiviștii apreciau avantajele unei instrucții întemeiate pe contactul elevilor cu situații
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
face o amplă analiză a concepției existențialiste cu privire la educație în volumul Existențialismul și problematica educativă contemporană. Un an mai tîrziu apare Antologia pedagogiei americane contemporane, în care se analizează teoriile pedagogice promovate de filosofia pragmatistă, precum și orientările opuse acestei filosofii perenialismul, esențialismul, reconstrucționismul și existențialismul (4). Chiar dacă analizele întreprinse cuprindeau și obiecții ce își aveau originea în ideologia marxistă, important era că se oferea cititorilor români posibilitatea de a cunoaște și alte moduri de a gîndi educația decît cel recunoscut oficial
by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
dedicate culturii, în dezbaterea Ratzel Bastian: temelia culturii se află în afara conștiinței, în relația cu mediul geografic versus spiritul omenesc produce cultura prin caracterul funcționării sale. 10 De exemplu, aici tind să fie incluse teorii cunoscute sub denumiri precum: primordialism, perenialism, sociobiologism și autori precum: Shils, van den Berghe, Geertz, Isaac, Grosby, Connor ș.a. 11 Aici tind să fie incluse de exemplu teorii cunoscute sub denumiri precum: instrumentalism, situaționalism, cognitivism, modernism, invenționism și chiar postmodernism și autori precum: Barth, Mitchell, Brass
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]