47,342 matches
-
Ascuns după cortina cam jerpelită dintr-o parte a scenei, m-am uitat la balcoane, la loji, la galerie. Toată chestia avea aspectul unei întruniri politice. În picioare pe coridoare, printre șirurile de scaune din stal și de-a lungul pereților, se aliniau polițiști, în uniforma lor verde și cenușie. Deodată memoria, uneori mare șugubeață, mi-a readus în minte chipuri de polițiști din Lisabona așa cum îi arătau caricatural revistele muzicale puse pe timpuri în scenă de către ansambluri teatrale portugheze la
Centenar Erico Verissimo - Solo de clarinet by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11241_a_12566]
-
cititor își poate trasa panglica colorată a propriei tăceri. Nici nu vă dați seama cît ar putea fi de frumos! ,Frumos, frumos, dar nu se înțelege", spune cititorul nostru, prietenul, vai, și mai ales criticul, și dă cu cartea de perete și o uită în spatele fotoliului. în definitiv un asemenea text nici nu poate fi definit, clasificat, încadrat într-o categorie. ,Ce-o fi", se întreabă factorul de decizie captiv în tabelele mendeleieviene, ,poezie sau proză?". în cazul ăsta neputîndu-se stabili
Dacă inspiri numai ce expiri, mori by Nora Iuga () [Corola-journal/Journalistic/11268_a_12593]
-
un vînt sticlos de toamnă, nevasta/ și copilul plecaseră la circ./ Am tot dat tîrcoale în jurul plitei, am tot fumat/ țigară de la țigară,/ plita se înfierbîntase între timp, scăfîrlia animalului/ plutea agitată în oală, nori de aburi se prelingeau/ pe pereți" (Piftii și pompieri ș2ț). Uneori se produce chiar joncțiunea cu suprarealismul ce pare atît de îndepărtat de această mîzgă a concreteții sordide, în care se încheagă totuși frînturi de viziune intrinsecă. De pildă, o sugestie a dalinienelor ceasuri lichide: ,Cadrane
Lirism extravertit by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11253_a_12578]
-
ochii lumii. Mircea Berindei și-a ascuns viciul scrisului și aproape l-a condamnat la anonimat. Iar atunci cînd totuși a publicat - debutînd la 56 de ani, în 1970 -, ecoul publicului și al criticii a fost minim. Pesemne că numai pereții garsonierei lui din Strada Sfinții Apostoli știu cîte manuscrise a distrus dintre cele pe care le-a dus totuși pînă la capăt. E cazul tipic de intelectual a cărui exigență, ridicată prea sus, ajunge să se întoarcă împotriva lui, retezîndu-i
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
să fie ea însăși un paravan. Să fiu mai limpede: paravanul era pe vremuri o piesă de mobilier, alcătuită din mai multe părți rabatabile, pe care o puteai împături sau despături după voie, atunci cînd aveai nevoie să ridici un perete despărțitor într-o cameră. Paravanul ascundea ochiului gesturile sau goliciunea persoanei aflate în spatele lui. Cu toate acestea, ciudățenia paravanului stătea într-un detaliu de alcătuire: pînza sau hîrtia care acopereau panourile paravanului erau suficient de opace spre a nu lăsa
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]
-
cu susul în jos. Totuși, până foarte aproape de sfârșitul filmului, am avut senzația că asist la nașterea copilului ilegitim ai cărui părinți greu compatibili erau documentarul gen Discovery și "Memorialul durerii". Din ultimul, sunt luate cadrele apropiate, în mers, pe lângă pereții închisorilor. Din primul, genul de testimonial și vocea naratoare. Din nefericire, nu este luată de acolo și "democrația" în tratarea personajelor, unele fiind mai iluminate decât altele, în timp ce unul este neglijat aproape complet. Slavă domnului, la sfârșit a existat o
Șase personaje în căutarea unui jaf by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11287_a_12612]
-
Ne relaxăm văzând burice goale, fustițe croite cu respectarea prevederilor austerității anunțate de toate guvernele post-decembriste, verigi în nas, urechi și limbă, blugi flenduriți, decolorați, rupți în... și în genunchi, celulare, lănțișoare, brățări... Mazde, Logane, Mercedesuri etc., parcând majestuos-copleșitor lângă pereții școlilor cu tencuiala zdrențuită. Și mulți dascăli prelingându-se spre școală printre autoturisme luxoase, și-apoi de la ușă spre catedră, rușinați de modesta lor îmbrăcăminte, însoțiți de privirile-ghilotine ale elevilor... -|știa-s elevi ?, mă întreabă prietenul privind reportajul. Înțeleg că
Nepremiantul nostru președinte by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11311_a_12636]
-
latul sângelui meu/ și păsări mici țopăind peste oasele mele/ și eu cu cleme de carne înțepenindu-le tuturor gâturile./ sunt un cuib galben și sunt o suculentă hrană galbenă./ dar mai întâi să mă liniștesc./ să-mi susțin cu ajutorul pereților bucata de plastic din mijlocul inimii./ o dată pe lună. de trei ori pe săptămână. absolut în fiecare zi/ cu un mare pleoscăit de urs mari bucăți din trupul meu/ picură dintr-o venă într-alta." (Somnul de după-amiază); ,privesc în
Poeme de noapte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11299_a_12624]
-
identificat- sunt tot din natură, insă terra rossa(2:10) nu ai să găsești în RO, de exemplu. Ca să fiu totuși constructiv o să propun o altă poveste: gospodine care atârnă cearșafuri la uscat, bărbați care curăță grătare, mașini și văruiesc pereți, tineri care curăță de deșeuri râuri și păduri, lacuri și munți, totul pe un fragment din Rapsodia Română de George Enescu. Iar la sfârșit explicația: We are preparing for your arrival. http://www.romaniatourism.com Pentru cei ce nu pot
The end of choice by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82744_a_84069]
-
Dragoș Bucurenci Ieri seară m-am trezit în dormitor cu un greiere. Stătea nemișcat pe perete și nu părea să știe încotro s-o ia. Am vrut să-l iau cu mâna, dar părea foarte fragil, până la urmă l-am transportat cu blenderul (da, știu, dar n-aveam alt recipient transparent). Evident, după ce i-am dat
Vizitatorii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82839_a_84164]
-
scris. Era ceva și pe Intercontinental. Șters în grabă. Nu rețineam nimic, muream de frică. Cînd am ajuns în dreptul cinematografului Patria - a fost Aro și iar Aro - am văzut un tip notînd de zor într-un carnet cuvinte scrise pe pereți. În elanul de comunicare cu care rămăsesem din dimineața lui 22, l-am întrebat de ce le copiază. Mi-a raspuns că este scriitor și că intenționează să facă o carte despre ce se întîmplă sub ochii noștri. Domnule dragă, i-
Dor by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82892_a_84217]
-
nu satisfăcea funcțional nevoile unei tinere familii cu un copil mic și o bunica bolnavă. Sobe de teracota, foc din lemne și cărbuni, pivnițele cu igrasie și mansarda lu’ Madame Alexe (săracă femeie nebună...mirosul de urină animală impregnat în pereții de cărămidă și planșeele din lemn)... Vecinii tuciunii și amestecul de mici “burghezi”, dramele intelectualilor adunați să asculte Europa Liberă, învățătoarea severă și “pusă pe căpătuiala”, matematica învățată cu sila sub privirile Doamnei Mateescu (remarcabil pedagog), limba română și țocurile
Bucurenci + Bucureşti = LOVE by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82902_a_84227]
-
România într-o imensă pușcărie. Spre deosebire de francezi la 1789, noi n-am avut privilegiul căderii Bastiliei, pentru că asta ar fi însemnat să dinamitam jumătate din orașele țării. Așa că am continuat să ne trăim destinele la conserva, încercând să regăsim între pereții prefabricați obiectele personale pe care fiecare deținut le predase la intrarea în totalitarism: individualitatea și libertatea. În anii care au urmat, betoanele care desenează hartă României urbane au devenit pentru mulți români doar o extensie multiramificata și convenabil de concretă
Bach la tot cartierul! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82976_a_84301]
-
au urmat, betoanele care desenează hartă României urbane au devenit pentru mulți români doar o extensie multiramificata și convenabil de concretă a unui Zid al Plângerii pe care fiecare îl poartă cu sine. Mai multe generații își plâng între patru pereți tinerețea pierdută, destinele franțe, carierele ratate. Lipsită de gardieni, dar populată în continuare cu deținuți, pușcăria de ieri s-a transformat într-un imens ghetou. Din fericire, între cei care n-au reușit să evadeze s-au găsit destui care
Bach la tot cartierul! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82976_a_84301]
-
că primea o groaza de cadouri, dar părinții care i le aduceau zăboveau numai cinci minute ca să nu întârzie la restaurant, iar el rămânea singur cu noile jucării, speriat de umbrele pe care luminițele multicolore din brad le făceau pe perete. Poate că el n-a avut o copilărie fericită. Și poate că n-are chef să vorbească despre asta. Iar tu, cu elanul tău sărbătoresc, cu goana ta după brad, decorațiuni și sarmale, cu urările tale care se cer mereu
Craciun de Sade by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83021_a_84346]
-
au improvizat o bucătărie în fostul altar și două chilii în exonartex. Noaptea beznă se întinde pe mai mulți kilometri. Și, cu toate ca întunericul pare nesfârșit, noaptea la Colelia nu te-apuca groază. Când pășești în Biserică, în nopțile fără nor, pereții se continuă cu un tavan de stele. E atâta măreție în felul în care Dumnezeu și-a pictat singur lăcașul părăsit de oameni, încât aproape că-ți vine să le crezi pe maici când îți vorbesc despre minunile care li
Unde Dumnezeu si-a pictat singur biserica by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83053_a_84378]
-
buricul” târgului... Rămâne de văzut cine se solidarizează cu mine! Florin ok guys bravo (va aștept răspunsurile la scornelius și vă mulțumesc de pe acum). acum încă un pas: următorul monument să fie comandat graffito-stenciliștilor. revoluționarii și-au scris strigătele pe pereți, graffititul e o formă de exprimare apărută atunci, în mod spontan. prin urmare... http://blog.hotnews.ro/noul-monument-al-revolutiei-va-fi-comandat-artistilor-urbani.html http://textier.blogspot.com/2006/11/mzgleala-i-nuiaua.html
Cum vad eu tzeapa by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83040_a_84365]
-
în care Ovidiu S. Crohmalniceanu deplângea starea vocabularului erotic autohton. Între altele, făcea observația că limba literară accepta cu greu cuvinte pe care, de altfel, le auzi la tot pasul. Foto: Mirelamiada Într-adevăr, în formă scrisă (altfel decât pe pereți), limba română afișează un puritanism de față mare. Nu doar că vocabularul spurcat al limbii mele e mai mult sărac decât bogat, dar cuvintele care încep cu «f», cu «p» și cu «c» au fost ostracizate cu totul din lumea
Obscenitati absorbante by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83064_a_84389]
-
în Dilemă Veche, nr 127) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . «Să-ți povestesc un vis pe care l-am avut odată și care m-a cutremurat foarte tare. Se făcea că sînt într-o cameră foarte mare, drept în centrul ei, si ca unul din pereții camerei, de culoare verde, arată ca un televizor în care nu există imagine. Și ecranul acela era Dumnezeu. Eu stăteam în mijlocul camerei și, cu fața spre acel perete, îi povesteam lui Dumnezeu toate eșecurile mele. Îi spuneam, Doamne, am incercat
Irina Nicolau: o incredintare de tipul “bessa-bessa” by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83066_a_84391]
-
o cameră foarte mare, drept în centrul ei, si ca unul din pereții camerei, de culoare verde, arată ca un televizor în care nu există imagine. Și ecranul acela era Dumnezeu. Eu stăteam în mijlocul camerei și, cu fața spre acel perete, îi povesteam lui Dumnezeu toate eșecurile mele. Îi spuneam, Doamne, am incercat și aia și uite n-a ieșit, și-am încercat și ailalta și uite n-a ieșit... Și după ce mi-am înșirat eu o parte din eșecuri, am
Irina Nicolau: o incredintare de tipul “bessa-bessa” by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83066_a_84391]
-
cei care fac dragoste cu lumina stinsa, de cei care n-au cumpărat în viața lor tampoane intime pentru iubitele lor, de cei pentru care “perioada aceea a lunii” poartă același mister că în vremurile când jucau lapte gros la peretele școlii. În felul acesta, unii bărbați nu vor afla niciodată ce asemănare grafică amutitoare există între buze, vagin, desenul unei inimi și planul aproape oricărei biserici în care au pășit vreodată. (Academia Cațavencu, nr 21) * Eve Ensler, Monologurile vaginului, Editura
Un monolog de scoala noua by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83069_a_84394]
-
intitulat : “Între doi habotnici, votează intelectualul susținut de un habotnic!”. Da meshtere, măi habotnic decât SCM și RW ești tu, ăla care face zilnic temenele posterului cu Che Guevara pe care probabil îl ai la loc de cinste pe vreun perete din camera ta... E amuzant că Bucurenci care ‘se închină’ la ‘zei’ precum Da-Cu-Ciocanul-Fara-Sa-Te-Uiti-Unde-Dai și Deny-Everything-That-You’re-Too-Dumb-To-Understand folosește termeni că ‘habotnic’.
Intre doi habotnici, voteaza intelectualul! by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83043_a_84368]
-
bine, că ai decăzut la nivelul lui. Dacă pleci, nu-i bine, că te-ai lăsat călcat în picioare. Doamne ce logică avem noi românii din câmpie (presupun). În Ardeal s-ar fi încheiat de la “ Nu mă interesează. Vorbește cu peretele.”, tăia rapid micu, se continuă sau chiar se lua cu cămașă afară. Punct. La noi... ajunge Mihaiu să se plângă la Realitatea că el nu-l vroia pe Vadim, că așa i-a fost băgat pe gât, că nu pricepe
De ce-am plecat din studioul 2 al TVR by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82851_a_84176]
-
trist a fost faptul că oamenii au râs la invectivul Vadimului. urăsc televizorul din principiu, așa se face că despre emisiunea respectivă știu doar textul: jigodie ordinară, lichea securista... se ia el de bucurenci...? pe care il auzeam prin câțiva pereți de-ai casei, tatăl vorbind cu mama. doar acum am făcut legătura și consider gestul tău cât se poate de matur și potrivit pentru această situație. cât despre vadim, nu merită nici cea mai mica atenție. o confruntare cu el
De ce-am plecat din studioul 2 al TVR by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82851_a_84176]
-
nici o crispare, nici o tensiune alta decît aceea a căutării pasionate a formelor purtătoare de sens. A trăit toată viața printre rafturi de bibliotecă - în apartamentul său genevez din "orașul vechi" se pătrundea printre șiruri de volume așezate de-a lungul pereților, în biroul său erau pretutindeni cărți așteptând prietenoase să se deschidă. Criticul și profesorul au rămas fideli acestei comunicări generoase în calmul ei suveran, întemeiat pe o mare încredere în ceea ce lumea imaginației creatoare poate oferi ca garanție a duratei
Amintirea lui Jean Rousset by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/14683_a_16008]