58 matches
-
pliscul-rît/ scurmînd/ rădăcinile nopții.// Sînt unele locuri/ unde lutul nu mai respiră /- acolo unde ar vrea să mă arunce/ și să scuipe în semnul cărării/ tot lutul din mine.// Ci eu/ stau pe spinarea ei/ și scriu? pe penele-i pergamentoase./ Astfel îi dau de lucru -/ în timp ce va uita/ se muncește/ să-mi piardă cuvintele/ cu pielea-i ucigașa.// Un cuvînt, un vers, un altul.../ Și primul cuvînt, și primul vers, apoi/ pe rînd,/ dispar.../ Capătul de sus al scrisului meu
Poeti bistriteni by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17811_a_19136]
-
de două sau trei ori. întotdeauna de bărbați însurați și mai mari decât ea, pe care-i speriase cu dorința frenetică de măritiș. Nici chipul ei nu-i inspira prea tare. Mona era o domnișoară ștearsă și sfioasă, pielea ei, pergamentoasă și rece, trupul ei, mirosind a săpunuri ieftine și a lavandă, n-ar fi smuls nimănui declarații înfocate." Florin Sicoie studiază cu atenție și înțelegere omenească, iar de la un moment dat cu duioșie această dramă a urâțeniei unor femei. Ele
DUPĂ DOUĂZECI DE ANI... by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17225_a_18550]
-
Îl citeam mirat și încercam să descifrez intențiile unui autor străin. Iar când mi-aminteam cine este de fapt autorul, mi-l reprezentam ca pe un vid. Cine vorbea prin intermediul acelui text? Un duh al dicționarelor, iscat la răsfoirea filelor pergamentoase? O voce impersonală fabricată de huruitul monoton al rotativelor? Sau vorbea ziarul însuși, ajuns la o autonomie semiologică? Senzația aceasta, odată trăită, nu m-a mai părăsit vreodată. Și o am nu numai la recitirea textelor, ci chiar în momentul
Despre scris by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8157_a_9482]
-
ridicându-i-se până la nări, la început suav, pe urmă din ce în ce mai pregnant, mai definit. Automat și-a dus încheietura mâinii la nas. Nu, nu venea de-acolo. A ridicat din umeri și a plecat mai departe. Alte săli, alți obraji pergamentoși gălbejiți de timp. S-a întors însă a doua zi. Aceeași liniște răcoroasă, aceleași planuri ale lui Juan de Herrera, aceeași Andaluzie întinsă până în Lumea Nouă, aceiași cai care se ridică pe două pici oare și pe țărmul năpădit de
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
retrași pentru o scurtă pauză, fiecare în colțul lui, o întreagă echipă de asistenți se ocupă cu reîmprospătarea forțelor lor, înainte de a-i retrimite în ring. Regizorul marchează aceste pauze, ritmul convulsiv al evenimentelor aduce în prim-plan figuri bizare, pergamentoase, marcate de o oboseală eternă, figuri stoarse, vitrificate, spectrale, damnate. Uși se deschid și se închid, mîinile tremură pe deschizătoarele servietelor diplomat pline cu bani, tensiunea care crește exponențial în timpul jocului nu încetează pe parcursul momentelor de respiro, cinismul este la
Și oamenii se împușcă, nu-i așa? by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9433_a_10758]
-
și uscate, aveam din nou senzația că Iozefina ne păzea de undeva, din spate, privindu-ne când cu admirație, când cu invidie. Într-adevăr, eram convins că uitându-mă mai atent, în spatele Monei, distingeam chipul drăgălaș al Iozefinei, fața ei pergamentoasă, cu coafura unică, cu gâtul prelung, cu bărbia și buzele sănătoase, suprapuse parcă peste ale zeiței Afrodita și invers. În definitiv, în timp ce Mona mi se destăinuia seară de seară-altă metodă de abordare a noastră, a sexului urât, îmbiindu-mă indirect
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
libere pe reverul meu și rămâne așa, împingând ușor. Zice în telefon: — Deci care-i problema? De ce nu stau acolo? Judecând după mână, de la distanța asta, ar trebui să aibă spre patruzeci de ani sau puțin peste. Dar aspectul acela pergamentos care trece drept frumusețe după o anumită vârstă este la ea prea bătrânicios. Are deja pielea exfoliată, jumulită, pătată, hidratată și reconstruită, încât începe să arate ca o mobilă refăcută. Retapisată în roz. Restaurată. Renovată. Țipă în telefonul mobil: — Cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
le! Râdea, cu brațele larg deschise. Își păstrase obiceiul de a-și ascunde pumnii în mâneci, probabil de pe când înghețam la cules păpușoi. - Hai, ce-i cu aiurelile astea? Nu te mai prosti! Dar știam că-i așa, era deja pergamentos și mă strângea în coșul pieptului, între coaste, și trebuia să fac eforturi să scap de câlții din jurul mărului lui Adam. - Tu nu înțelegi? În târgul ăsta, dacă s-a mai auzit cât de cât de tine, n-ai cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Dobrilă dispăruse. Inginerul simte un disconfort de intensitate crescîndă și scena recentă toarnă gaz peste foc. Dobrilă a fost prins de ceafă și împins cu forță. Gîtul omului era ciudat de lung și subțire și contactul inginerului cu pielea acea pergamentoasă îi lăsase imprimat în mînă și chiar în toți porii, o atingere la fel de dezagreabilă ca atunci cînd apuci un șarpe. Ochii lui Dobrilă deveniseră rugători, întreaga sa înfățișare era un strigăt disperat de ajutor. Fesul căzuse jos de pe capul muncitorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
rînd, creatorul de "atmosferă"; în adevăr, Val Gheorghiu este un astfel de creator de culoare a locului evocat sau inventat: ca această petrecere din proza Jusqu'au fond!, din ultima carte, unde vine Picasso însuși "cel de la bătrînețe, cu fața pergamentoasă, cu ochii ficși, hipnotici și cu pomeții febrili", în chip de Sforicică: nici că se putea un loc mai potrivit pentru lovirea iluziei de realitate, a superbiei imaginarului de realul bicisnic: Toată lumea dansează după Los Paraguayos și în marea oglindă
Viețile după Val Gheorghiu by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/6692_a_8017]
-
Undeva, mult mai jos, se află supușii care trăiesc la rândul lor într-un alt regim al anxietății, cel al furnicii lucrătoare, replicată până la confuzie. Însă chipul puterii este cel al lui Jeremy Irons din acest film, un chip emaciat, pergamentos, ars din interior de o flacără rece și vicioasă, un chip animat de o mimică aparte și de privirea ce se fixează ironic asupra tuturor. Deși vorbește în parabole, prelungindu-și aproape filozofic momentul critic, testându-și subordonații, verificându-le
Firma și blazonul by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5044_a_6369]
-
Chamberlain, Die Grundlagen des XIXen Jahrhunderts, o ediție franceză în patru volume a Jurnalului lui Kierkegaard, Presocraticii în ediția Diels-Kranz, Leibniz, Jurnalul fraților Goncourt, cîteva dicționare și altele. Omul era slab, mărunt de statură, cu un cap mic și pielea pergamentoasă. Avea mîini fine, pe care și le trecea pe rînd prin părul mereu rebel, din cauza vîrtejului pe care acesta îl făcea chiar deasupra frunții. Impresionantă era privirea: cu inflexiuni metalice și cu aparența de extremă duritate, mai ales atunci cînd
Alexandru Dragomir, destinul deturnat al unui filozof by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Memoirs/13242_a_14567]
-
fiecare dată Înainte de a intra În somn, cu frunzele tremurătoare bîzÎind ca elitrele unui bondar, la fel de singură ca acum, la fel de ațîțată ca de o promisiune care-ți mîngîie simțurile În liniștea răcoroasă; nimic agresiv, nimic răzbunător, doar un văl transparent pergamentos, o filă de incunabul al propriului tău trecut Îndepărtat, melancolic, ușor mustrător... Doamna E. Întinde mîna și-și ia de pe noptieră cartea deschisă la pagina 416. Citește: „dacă omul din lună ar fi ovrei, ar fi ovrei, ar fi ovrei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
purta În ea povara unei plăceri interzise. Seara mă rugam cu fervoare Domnului Nostru Isus Cristos să alunge ispitele din sufletul meu și să mă păstreze curată spre a fi mireasa lui. Voiam să devin călugăriță, să am mîinile albe, pergamentoase ca Mater Margaretha pe care o iubeam. Era Întîia primăvară cînd Începusem să văd că băieții sînt altfel decît noi și această descoperire mă fascina. În Ring se deschisese un birou căruia i se spunea sediu unde se Împărțeau insigne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
un aer stenic de primenire. Siluete cunoscute se strecoară sfios, aproape imponderabile, prin conglomeratul acela de materie inertă, exact ca atunci, a doua zi după cutremur. Doar umbrele oamenilor s-au scurtat, hainele s-au mai ros, fețele au devenit pergamentoase, transparente, parcă și-au pierdut din substanță, rizomi lipsiți de clorofilă, ieșiți din trupul unui tubercul muribund. Viață măruntă cu tresăriri lente, speriate, ca respirația nocturnă a unui ghettou. Acest copil numit Idel cu hăinuțele lui negre, lustruite, cu fața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
luminând cu lanterna partea de sus a gâtlejului. Nu se vedea nici o urmă a lațului traumatic, șanțul de spânzurare nu era prezent. Cercetă îndelung dar în treimea superioară a gâtului nu văzu nici o zonă în care pielea să fi devenit pergamentoasă și nici chipul nu îi era vânăt, așa cum se întâmpla la cei morți prin asfixie mecanică. Asta însemna că bătrânul nu se spânzurase. Dădu din cap mulțumit, avusese dreptate atunci când spusese că Moș Calistrat nu se sinucisese, cineva îi rupsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
bărbie proeminentă, abătută ușor spre stânga; această parte a feței e vie, expresivă, pielea tresare, ochiul clipește, lăcrimează, irisul e mai albastru decât al celuilalt ochi, ce pare imobil, înghețat, de sticlă ai zice; obrazul drept e neted, cu pielea pergamentoasă, cu pometele bine reliefat, având firele bărbii mai rare decât ale celui opus, unde cresc viguros până în apropierea tâmplei; în colțul drept al gurii, țeapăn, i se adună clăbuci de salivă. Părul alb-gălbui, împuținat de vreme, e despărțit printr-o
UMBRĂ PE TULPINA UNUI NUC de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356680_a_358009]
-
Asta are de gând să facă. Dar nu cumva să-ți umble gura în târg că ... Și ridicase palma în semn de avertisment. Domnul Magda ne vizitase într-o zi, era un ins înalt, tras la față, cu pielea uscată, pergamentoasă, avea ochi de un albastru intens, iar părul blond, pieptănat într-o parte, îi cădea pe sprânceana stângă. Să saluți frumos, mă îndemnase mama, de parcă aș fi fost un mucos și nu ditamai elevul școală medie, a împărțit cu tatăl
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
nefiind prea luminată, puteai să te retragi lesne într-un colț mai întunecos, cînd o mîncai. Una peste alta, însă, de la pupa la prova, punînd la socoteală și dimensiunile cazanelor la care lucra bucătarul și cele ale propriilor sale fălci pergamentoase, Samuel Enderby era o corabie strașnică, înzestrată cu provizii gustoase și abundente, cu un rom fain și tare și cu niște marinari grozavi, toți unul și unul, de la călcâie pînă la panglicile beretelor. Cum se face oare că Samuel Enderby
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
norocoasă și veselă corabie se apropia de mohorîtul Pequod, auzeam dinspre teuga ei sunetele barbare ale unor tobe enorme; cînd s-a apropiat și mai mult, am văzut o mulțime de marinari adunați în jurul cazanelor uriașe, care, acoperite cu pielea pergamentoasă a stomacului unei balene, răsunau puternic sub loviturile de pumn ale mateloților. Pe puntea de comandă, secunzii și harponiștii dansau cu fetele cu pielea măslinie, care fugiseră cu ei de pe insulele polineziene; iar într-o barcă frumos împodobită, atîrnată între
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
apoi animându-se, cu tot mai multă lume. Eu la o masă lângă fereastră, consumând după tot protocolul. O sticlă de vin, apoi alta. Începuse și programul orchestrei. A apărut și Aurelian Andreescu. Slab, măcinat de boală, cu o față pergamentoasă. Se vorbea că are ciroză. Citisem chiar un interviu al lui în Flacăra în care-și regreta drumul de până la acea boală. „Mă chemau la mesele lor. Toți îmi dădeau să beau. Nici unul nu mă întreba dacă mi-e foame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mare. Uneori îmi dădeau și mie câteva linguri. Colegii mă porecliseră „colivarul“. D.D., în virtutea nu știu cărui gând frumos, recunoscător (i-am răspuns, cândva, la o scrisoare, prin care-i confirmam că suntem vecini cu satele), îmi aduce o copie pe hârtie pergamentoasă a Declarației de Independență. Și cu traducerea românească („Eu și cu fata mea am făcut-o!“). Le-a făcut sul, legate cu o bentiță în culorile drapelului american. Fără stele. „Dacă tot intrăm în NATO“, surâde el, „vă rog să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
înghesuite unul într-altul, unite prin moarte în acea iarnă friguroasă, când tuberculoza i-l luase și pe micuțul lui Bisrha. Păreau că zâmbesc, dar, mai târziu, soarele le-a uscat trupurile, deshidratându-le și dând un aspect macabru pielii pergamentoase și dinților strălucitori. Erau aspre ținuturile acelea unde un om putea muri de căldură sau de frig în decurs de câteva ore și unde o cămilă căuta apă în zadar zile întregi, pentru ca dintr-o dată să piară înecată într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
roșii de oboseală și de nesomn. În spatele lui, un secretar ține un teanc de documente strânse Într-o legătură mare de piele de Cordoba. Privilegiu al vârstei, marele vizir stă așezat, chiar prăvălit. Veșmântul Îi e cenușiu, barba Încărunțită, fruntea pergamentoasă, numai privirea Îi pare tânără și vie, aproape scânteietoare. Îl Însoțesc doi dintre fiii săi, care aruncă de jur-Împrejur expresii de ură sau de sfidare. Foarte aproape de sultan stă Omar, pe cât de posomorât, pe atât de copleșit. Înșiră În gând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
țăruși de palisadă, câteva suliți, topoare, arbalete, securi și halebarde, în niște suporturi verticale, din lemn. Pe pereți, niște desene și stampe, înfățișând figuri marțial-încruntate de nobili, de monarhi și de generalissimi, în plin Ev Mediu viforos, precum și niște hărți pergamentoase, ale unor localități fortificate, dominioane, târguri și cetăți, aparent inexpugnabile. Și, cam atât. În colțul drept, străjuia în solitudine o armură medievală completă, care includea, de sus în jos: Un coif, cu panaș și cu viziera coborâtă. Un scut (reliefând
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]