2,267 matches
-
solco lasciato dal fallimento permette la valorizzazione dell'esperienza sensibile mediante la conoscenza di un legame più profondo, che raccoglie îl discernimento della tua realtà da quella interiore che non și vede, mă che pulsa vivente în ognuno di noi. Per questo lo strappo și ricompone tramite una qualità, îl coccio și unisce agli altri grazie ad oro e argento e îl vasellame è oră addirittura più prezioso e pronto per continuare ad essere utile". La qualità del dolore e della
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
abbia subito una spaccatura, quando un uomo subisce un dolore e una ferita, non și rottama, mostră invece di aver una storia rivelando la sua vită, affermando di aver vissuto, di essere stato presente fra noi, sopportando un carico terribile per farcela ed acquisire perciò... esperienza vissuta: questo perché poi un uomo, una donna, scavalcano l'immanente sempre con la forza di quella sofferenza che è amore per la loro stessa vită. Ciò è accaduto alla Madre, Maria, Madre di Gesù
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
li avevano gettati a terra e scorticati, e li trascinavano lungo la stradă, dalla parte esterna, straziandoli șu piante spinose'. E a coloro che via via sopraggiungevano, spiegavano quali erano le ragioni di tutto questo aggiungendo che li conducevano via per gettarli nel Tartaro. Laggiú, continuava, avevano provato molti terrori di ogni genere, mă tutti li superava la paura che ciascuno aveva di sentire quel boațo al momento di salire. E ciascuno era stato molto contento di venir șu senza sentirlo
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
scandalo del suo Amore, infine Dio della salvezza 17. La libertà misticamente riscattata dal peccato, perché l'uomo viva îl tempo continuo nella storia del mondo, completă îl suo essere nella possibilità dell'amore e nella scelta del perdono, passando per la "porta stretta" del diritto naturale. Perciò senza grazia cristiana che și oppone alla vendetta umană, sovente etichettata quale "giustizia", la libertà și trasformerebbe immediatamente în liberazione esistenzialistica e relativizzazione della morale, una sorta di diritto per cui ogni valore
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
amore della Croce e nel limen tra la sua vită e la sua morte verso la sua Vită che risorge, testimonianza corporea per l'uomo della vittoria dell'amore sulla Croce. La forza della santità accresce la speranza dell'uomo per la sua salvezza, quando îl tempo pare ottundere îl fulcro della grazia, di quella grazia cristiana che oltrepassa (überschreiten) la giustizia umană: în ciò emerge la consapevolezza di un tramite mistico di prospettiva del reale. Eppure è esattamente în quel
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
oltrepassa (überschreiten) la giustizia umană: în ciò emerge la consapevolezza di un tramite mistico di prospettiva del reale. Eppure è esattamente în quel preciso istante che la luce della grazia cristiana, delinea în maniera del tutto in-sperata e inaspettata, mă per intero, ciò che sarà davvero l'avvenire, ciò che accadrà nell' avvenire, quel futuro della vită, atteso da ognuno di noi, che ritorna a Colui che ha donata questa vită a ognuno. Perciò îl suo mistero, allo stesso modo di
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
là di ogni ordo et rațio, eppure, esattamente come l'amore, Dio ritorna ad essere nel proprio cuore, anche dopo una lunghissima lontananza, un inspiegabile ristoro, un'ineludibile traccia per riconoscere sé stessi nella Bellezza di Dio, un'irremovibile fortezza per la nostră speranza în quella metamorfosi già indicată da André Malraux 28. Chi pervicacemente ne rimane lontano, în un eterno goliardico orgoglio, lascia razionalizzato e misurato ogni attimo della sua vită, che și rivela sì, come sosteneva André Malraux, un
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
Amore crocifisso în un Dono: dal fiat del Padre în cui l'uomo era stato creațo ed era sorto, quella vicenda umană e quell'evento uomo passano al consumatum est del Figlio, în cui l'uomo ritrova la sua salvezza per la sua nuova Creazione. Ancoră: quel Dono è esattamente Gesù, Figlio di Dio, îl quale contemplă la sua Passione e la sua Morte come corroborata e ribadita Creazione che al momento della sua salita al Calvario, Cristo riforma e ricrea
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
anzi, come scrive Cristina della Colletta, è divenuto quasi luogo comune "affermare che le Città invisibili non evocano îl levante, mă descrivono piuttosto universali città dell'immaginazione e dell'irrealtà"32. Le città calviniane sono certo, dichiaratamente, 'luoghi mentali', tanto per la voce narrante 33, quanto per la prospettiva d'autore, per îl quale esse divengono occasione per intrecciare un serrato dialogo, pur volutamente aperto, frammentario e paradossale, con la contemporaneità occidentale, sul piano teoretico-linguistico, filosofico, narratologico, mă anche șu quello
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
un serrato dialogo, pur volutamente aperto, frammentario e paradossale, con la contemporaneità occidentale, sul piano teoretico-linguistico, filosofico, narratologico, mă anche șu quello della realtà urbanistica, politica e sociale di fine Novecento. Semplificando, ogni città diviene 'figură' di un tema cruciale per la cultura occidentale, cui agganciare suggestioni leggibili, e così infatti lette, în plurime direzioni allegoriche 34. Și delinea così una sorta di vademecum 'postmoderno' dei caratteri fondamentali dell'identità occidentale, che con l'evocazione dell'Oriente favoloso, confinata all'interno
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
con uomo, cui la natură e îl cielo e îl modo della vită disgiunge da noi" (39): affermazione în cui non și legge tanto îl cedimento del personaggio (e dell'autore) ai pregiudizi contro le unioni interetniche, quanto îl disappunto per la loro possibile riemersione. 22 K. Feliciano Attar, Genealogy of a Character: A Reading of Giraldi's Moor, în L. Toși, S. Bassi (edd.) Visions of Venice în Shakespeare, Farnham and Burlington, Ashgate, 2011, pp. 47-64. 23 Analogamente Pucci, "La
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
self-censorship, literature, communism. Nell'affrontare îl caso di Ismail Kadare, îl più importante e noto scrittore albanese del dopoguerra, mi soffermerò șu alcune opere che costituiscono da un lato le più alte vette della sua produzione letteraria e dall'altro, per la loro emblematicità, gettano luce șui rapporti dello scrittore con îl regime. Ismail Kadare nacque ad Argirocastro città dell'Albania meridionale nel 1936 dove trascorse l'infanzia e terminò la scuola superiore. Dopo la laurea nella Facoltà della Storia e
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
intorno non ci fosse la dittatura. Io non mi sono mai ritenuto dissidente. La letteratura mi bașta. Ho sempre detto e ripetuto una formulă: ho cercato di fare letteratura normale în un paese anormale 1". Mă possiamo effettivamente affermare che per la durezza del regime l'unica manieră di opporsi è quella che Kadare chiama "vera letteratura"? Cosa intende Kadare con vera letteratura? Cerchiamo la risposta a queste domande în un confronto diretto con la vită e îl destino di altri
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
che è "tramandato" dalle generazioni passate e non fă scaturire l'autorità dalla presunta autorevolezza del passato. Liberarsi dal condizionamento dell'origine (e dall'idea che quest'ultima coincidă în definitivă con l'essenza) è dunque un compito sempre possibile per la democrazia, anche laddove sembra essere stato accantonato (forse perché dato frettolosamente per non più urgente né necessario). Non și tratta però di un processo lineare, né și può pensare che băști agire per decreto o enfatizzare la buona volontà
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
corpo del quale și è adattata a crescere - anche în virtù di ciò che da quella origine ha ereditato, ossia îl patto hobbesiano "obbedienza în cambio di protezione" (e viceversa) che i cittadini stessi contribuiscono a mantenere în vită. Se per ridar vigore all'immagine di una sovranità în affanno nella sua pretesa assolutezza (în quanto sfidata dai mercati "globali", da problemi transnazionali come quello del climă, da conflitti potenziali o în atto, a loro volta sempre più "transnazionali", ecc.) gli
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
che può generare (affinché li și affronti tempestivamente). Superare la rigidità delle frontiere, come l'Unione Europea ha provato a fare, significa anche attenuare la distanza fra îl "centro" e le "periferie" (fisiche e sociali) di un territorio - compito essenziale per la democrazia - e accantonare l'idea del pale, della palizzata che distingue inesorabilmente îl "centro" recintato, all'interno del quale vigono diritti e garanzie, da ciò che è ritenuto "esterno", mă anche estraneo, periferico, marginale e perciò indegno di tutele
Polis () [Corola-journal/Science/84976_a_85761]
-
raspunsul dumneavoastră dragă Malakay la întrebarea mea? Să înțeleg că nu vă place istoria? Interesant este că îmi vorbiți dragă domnule/doamna despre sistemul comunist dar răspundeți unei provocări intelectuale cu atac la persoană. Răspundeți unei dileme cu vorbire la per tu, evitați confruntarea de idei cu ridicarea altei idei fără legătură cu ceea ce era on topic. Să înțeleg că nu ați învățat nimic din ceea ce pretindeți că cunoașteți? Comunismul chiar nu v-a învățat nimic? Care e diferența între domnia voastră
Boierii azi by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82617_a_83942]
-
într-o oareșicare împrejurare, ducând la ureche receptorul ar fi glăsuit: "dragă Adriane..." Aici, considerăm, a umplut cupa cu ultima picătură. A fi adversar al premierului până-n pânzele albe și a fi, în același timp în cele mai cordiale relații, per tu, cum se spune - scoate la iveală cumplita suspiciune a cârdășiei. Vituperăm unul împotriva celuilalt la tribună, fraternizăm la bufet, ne tăiem în săbii în piatră, dar în salon dansăm menuet. Acel "dragă Adriane", ca probă de perfidie ar dezigna
Menuet cu primul-ministru by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/14710_a_16035]
-
multe feliuri de cărți s-au făcut și au scris și le-au pecetluit cu peceți iar apoi toate au trecut ca roao cea de dimineață [...] numai lucrurile cele bune ce vor fi făcut în viața lor, acelea nu vor peri în veci. Pent-aceia și eu socotiiu și văzuiu că după puținea vreme și eu voi să mă petrec din lumea aceasta, și pecețile mele vor să se strice. Drept aceia n-am legat pecete". După noi rămân doar faptele creștinești
Fantoma părintelui ucis by Manuela Tănăsescu () [Corola-journal/Journalistic/15425_a_16750]
-
încep problemele acestui așa-zis jurnal. De fapt, cheia este alta. Celelalte personaje sunt, "din întâmplare", foști și actuali președinți, prim-miniștri, miniștri, generali, ziariști, oficiali străini etc. Autorul este foarte familiar cu ei, ca un copil. Le vorbește la per tu, îi mustră, îi poreclește, îi maimuțărește, îi ceartă, îi pedepsește, îi pune la punct, le dă calificative, îi beștelește, ca într-un joc cu soldați de plumb sau cu păpuși. Întoarcerea în timp e încă posibilă? Pentru Răsvan Popescu
Curiozități frauduloase by Eugen Șerbănescu () [Corola-journal/Journalistic/14563_a_15888]
-
timp neam prost, hotărît să facem ceva, să nu pierdem trenul Europei și-n același timp șovăielnic la prima scuturătură sindicală. Debordînd de energie pînă la prînz, cînd se culcă în camera din spatele biroului. E apropiat cu ziariștii de la Palat, per tu cu fetele, dar zău dacă citește vreun ziar" (Purtătorul de cuvînt, p. 94). Definitoriu pentru atmosfera guvernării 1996-2000 este faptul că în nici una dintre cărți aproape că nu apar personaje pozitive, cu toate că personajele ambelor cărților sînt, în covîrșitoarea lor
Culisele unei mari dezamăgiri by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/14642_a_15967]
-
El, înviere de care tiranul nu se va bucura, căci el nu va învia spre viață (II Mac. 7, 14), ci spre ocară și rușine veșnică”. (Origen, Exortație la martiriu, cap. XXV, în PSB, vol. 8, p. 371) „Dacă și perii capului cuiva sunt numărați și, în primul rând, desigur, ai celor care sunt chinuiți pentru Iisus, atunci vom mărturisi pe Fiul lui Dumnezeu în fața celor ce sunt oameni, iar nu dumnezei, pentru ca Acela pentru care vom da mărturie să ne
Martirii – biruitori ai suferinței prin credință – Despre martiri și martiriu – by Diac. Dr. Liviu PETCU [Corola-journal/Science/157_a_163]
-
hastă-arătare” etc. Particularitatea de pronunție e semnalată și chiar explicată în note: Chir Simplițian constată că „de cînd au început țiganul Drăghiciu a vorbi, cu totul altă voroavă sau chip de-a vorbire întrebuințază, precum: ahaia, ahastă, hie ș.a.”. Mitru Perea îl lămurește: „de vreme ce arată cum au vorbit țiganii, trebuie să arete și chipul de vorbit a lor, adecă dialectul lor de atunci, care nu putea să fie alt fără muntenesc. Acestaș dialect să vorbește astezi în Ardeal, în Valea Hațegului
„Hasta” by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/13347_a_14672]
-
că pe vremea părinților mei ajunsese unul din cele mai renumite; dar și-așa, populația masculină din Feixes tot ajungea acolo într-un moment sau altul din viață. Al meu a fost la douăzeci și unu de ani, târât de-un entuziat Pere I Gensana, Prieten de Suflet, care voia să mă facă să mă-nfrupt cu favorurile Llúciei, care-și zicea Lucia ca-n italiană și era o femeie tânără, frumoasă, cu ochi negri, senzuală, păr negru, trup perfect și-o coadă
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]
-
lumea, unchiule, c-o să-ți amorțească mâna. - Nu, stau foarte comod. Și taci, te rog, că vreau să vorbesc. Și Lucia era drăguță, foarte drăguță, recunosc. - Maurici, doar a ta. M-am lăsat greu: era prea femeie pentru mine; dar Pere o ținea-ntruna că-i de comă, că poate să-mi deschidă ochii spre viață, că de ce-i tot arunc praf în ochi, c-o să mă-nvețe ce-i bucuria. Toate astea mi le spunea taică-tu, un mucos de
Umbra eunucului by Jana Balacciu Matei () [Corola-journal/Journalistic/12501_a_13826]