109 matches
-
dintre cele mai strălucitoare comete din această perioadă.. Are o colorație între albastru și verde datorată fluorescenței moleculelor de carbon excitate de radiațiile ultraviolete ale Soarelui. Cometa are o perioadă estimată la 11.000 de ani înainte de a trece la periheliu, prevăzut pentru data de 30 ianuarie 2015, la 1,29 UA. După ce va trece la periheliu, perioada cometei va fi de circa 8.000 de ani. La 7 ianuarie 2015 a trecut la 0,469 UA de Pământ. Observațiile din
C/2014 Q2 (Lovejoy) () [Corola-website/Science/333598_a_334927]
-
fluorescenței moleculelor de carbon excitate de radiațiile ultraviolete ale Soarelui. Cometa are o perioadă estimată la 11.000 de ani înainte de a trece la periheliu, prevăzut pentru data de 30 ianuarie 2015, la 1,29 UA. După ce va trece la periheliu, perioada cometei va fi de circa 8.000 de ani. La 7 ianuarie 2015 a trecut la 0,469 UA de Pământ. Observațiile din 12 ianuarie au conferit cometei o magnitudine ușor superioară lui +4, între 3,5 și 4
C/2014 Q2 (Lovejoy) () [Corola-website/Science/333598_a_334927]
-
astronomul danez Richard M. West, pe plăcile fotografice luate la Observatorul La Silla, în Chile, la data de 10 august 1975, apoi la 13 august și la 24 septembrie. Conform calculelor efectuate de astronomul Brian G. Marsden, cometa trece la periheliu la data de 25 februarie 1976 la 0,1966 ua de Soare. Magnitudinea sa atinge atunci -3. Deși a fost o cometă spectaculoasă, vizibilă cu ochiul liber începând din februarie 1976 până la jumătatea lui aprilie, trecerea sa a avut puțin
Cometa West () [Corola-website/Science/325975_a_327304]
-
solar mediu este, în principiu, timpul solar adevărat corectat în așa fel încât să curgă uniform. Anume, se definește un Soare fictiv, care se deplasează cu viteză constantă pe ecliptică și coincide cu soarele adevărat în momentul trecerii Pământului prin periheliul orbitei sale. Se definește apoi un al doilea Soare fictiv, numit Soarele mediu, care parcurge ecuatorul ceresc cu viteză constantă și trece prin punctul vernal simultan cu primul Soare fictiv. "Timpul solar mediu" este definit ca fiind unghiul orar al
Timp solar () [Corola-website/Science/309607_a_310936]
-
Pons în 1808, apoi, după aproape un secol, a fost redescoperită în 1902 de către John Grigg, și redescoperită, din nou, în 1922 de către John Francis Skjellerup. În 1972 au fost descoperite Pi Puppidele, o ploaie de meteori asociată trecerii la periheliu a acestei comete. Într-un târziu, în 1987, astronomul slovac Ľubor Kresák a descoperit că "" este cometa observată, în 1808, de astronomul francez Jean-Louis Pons. În anul 2003 a fost descoperit un mineral necunoscut pe Pământ, siliciura de mangan, identificat
26P/Grigg-Skjellerup () [Corola-website/Science/334102_a_335431]
-
a descoperit că această cometă este responsabilă a ploii de meteori a Pi Puppidelor, care apar în jurul lui 23 aprilie; această ploaie de meteori este observabilă doar din Emisfera sudică, fiind mai intensă în anii în care cometa trece la periheliu. Revenirea cometei din 2002 (cu periheliul estimat pentru data de 8 octombrie 2002) a fost defavorabilă și nu au fost făcute observații ale astrului. Ultimele perihelii ale cometei au fost la 6 iulie 2013 și la 23 martie 2008. Următorul
26P/Grigg-Skjellerup () [Corola-website/Science/334102_a_335431]
-
responsabilă a ploii de meteori a Pi Puppidelor, care apar în jurul lui 23 aprilie; această ploaie de meteori este observabilă doar din Emisfera sudică, fiind mai intensă în anii în care cometa trece la periheliu. Revenirea cometei din 2002 (cu periheliul estimat pentru data de 8 octombrie 2002) a fost defavorabilă și nu au fost făcute observații ale astrului. Ultimele perihelii ale cometei au fost la 6 iulie 2013 și la 23 martie 2008. Următorul periheliu va avea loc la 1
26P/Grigg-Skjellerup () [Corola-website/Science/334102_a_335431]
-
Revenirea cometei din 2002 (cu periheliul estimat pentru data de 8 octombrie 2002) a fost defavorabilă și nu au fost făcute observații ale astrului. Ultimele perihelii ale cometei au fost la 6 iulie 2013 și la 23 martie 2008. Următorul periheliu va avea loc la 1 octombrie 2018. Cometa a fost survolată de sonda spațială Giotto, la 10 iulie 1992, la o distanță de 200 de kilometri, cu viteza de 13,99 km/s. Din nefericire, nicio fotografie nu a putut
26P/Grigg-Skjellerup () [Corola-website/Science/334102_a_335431]
-
cel mai curând în 2028. Dacă sonda ar putea atinge viteza maximă atinsă de Voyager 1, adică 17 km/s, și dacă traiectoria va fi cea mai scurtă, adică dacă Planeta a Noua va fi cel mai aproape de Soare, la periheliu, sondei i-ar trebui 57 de ani pentru a parcurge distanța de 30 de miliarde de kilometri care o separă de Terra, pentru un survol în 2085. Însă dacă planeta a cărei revoluție este între și de ani, este la
A noua planetă () [Corola-website/Science/335456_a_336785]
-
modul în care se rotesc în jurul Soarelui avem mai multe tipuri de comete: Evoluția obișnuită a unei comete presupune pierderea treptată a gazelor, în final rămânând numai nucleul de rocă: cometa se transformă în asteroid. După 100-200 de treceri la periheliu cometa pierde gazele și elementele ușoare volatile, devenind o "cometă bătrână". Nucleul cometelor se poate fragmenta, în special când acestea trec în apropierea Soarelui sau a unei planete. Astfel, din nucleu se pot desprinde fragmente foarte mici de material (meteoroizi
Cometă () [Corola-website/Science/298255_a_299584]
-
a descoperit și o cifră ce se dă în cazul în care s-au descoperit mai multe comete în acea lună. Se adaugă și un prefix, pentru a indica natura cometei: Dupa ce se observă o a doua trecere la periheliu, cometa primește o cifră inițială. Două comete poartă un nume românesc, și anume cometele 1943C Daimaca și cometa 1943 W1 Van Gent-Peltier-Daimaca. Descoperitorul lor a fost un profesor de matematică din Târgu Jiu: Victor Daimaca (1892-1969). Cometele au fost văzute
Cometă () [Corola-website/Science/298255_a_299584]
-
Ciuriumov-Gherasimenko, oficial denumită , este o cometă cu o perioadă orbitală curentă de 6,45 ani și o perioadă de rotație de aprox. 12,7 ore. Cometa va ajunge la periheliu (cea mai scurtă distanță de Soare) la 13 august 2015. Cometa este numită după descoperitorii ei, Klim Ciuriumov și Svetlana Gherasimenko, primii care au observat-o pe plăci fotografice în 1969. Această cometă a fost descoperită de astronomul Klim Ivanovici
67P/Ciuriumov-Gherasimenko () [Corola-website/Science/332623_a_333952]
-
interesantă.<br> Când cometa se apropie de unul din giganții gazoși, Jupiter sau Saturn, orbita sa este deseori modificată. S-a putut calcula, pentru această cometă, că, înainte de 1840, ar fi fost aproape imposibil să fie observată, distanța sa la periheliu fiind de circa 4 ua. Din cauza gravitației exercitate de Jupiter, orbita cometei s-a modificat, iar distanța la periheliu s-a redus la 3 ua.<br> Mai târziu, în 1959, o altă apropiere de Jupiter a modificat, din nou, orbita
67P/Ciuriumov-Gherasimenko () [Corola-website/Science/332623_a_333952]
-
S-a putut calcula, pentru această cometă, că, înainte de 1840, ar fi fost aproape imposibil să fie observată, distanța sa la periheliu fiind de circa 4 ua. Din cauza gravitației exercitate de Jupiter, orbita cometei s-a modificat, iar distanța la periheliu s-a redus la 3 ua.<br> Mai târziu, în 1959, o altă apropiere de Jupiter a modificat, din nou, orbita cometei, distanța la periheliu ajungând la valoarea actuală, 1,28 ua. Ciuriumov-Gerasimenko este destinația misiunii Rosetta a Agenției Spațiale
67P/Ciuriumov-Gherasimenko () [Corola-website/Science/332623_a_333952]
-
4 ua. Din cauza gravitației exercitate de Jupiter, orbita cometei s-a modificat, iar distanța la periheliu s-a redus la 3 ua.<br> Mai târziu, în 1959, o altă apropiere de Jupiter a modificat, din nou, orbita cometei, distanța la periheliu ajungând la valoarea actuală, 1,28 ua. Ciuriumov-Gerasimenko este destinația misiunii Rosetta a Agenției Spațiale Europene, lansată la 2 martie 2004. Rosetta a intrat pe orbită în jurul cometei pe 6 august 2014, după care o va studia și va identifica
67P/Ciuriumov-Gherasimenko () [Corola-website/Science/332623_a_333952]
-
1:3 cu Jupiter, ceea ce le oferă o rezonanță apropiată de 4:1 cu Pământul. Un obiect cu o asemenea rezonanță își vede crescând excentricitatea orbitală prin interacțiunile cu Jupiter, până când o puternică apropiere de o planetă interioară sparge rezonanța. Periheliul unor membri ai grupului Alinda este foarte aproape de orbita Pământului, de aici rezultă o serie de puternice apropieri la fiecare patru ani, cunoscută fiind rezonanța 4:1. Prin urmare, dacă un asemenea asteroid nu poate fi obsevat când este aproape de
Asteroid Alinda () [Corola-website/Science/332558_a_333887]
-
mai repede, fiind influențate mai puternic de către gravitația Soarelui. Pe o orbită eliptică, distanța unui corp față de Soare variază de-a lungul perioadei sale de revoluție (denumită „an”). Cel mai apropiat punct față de Soare de pe orbita unui obiect este numit "periheliu", în timp ce punctul cel mai îndepărtat se numește "afeliu". Orbitele planetelor sunt aproape circulare, dar multe comete, asteroizi și obiecte din cadrul centurii Kuiper au orbite foarte eliptice. Pozițiile corpurilor în sistemul solar pot fi prezise folosindu-se modele numerice. Deși Soarele
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
dezvoltă o coadă ca și cometele, atunci când se apropie de Soare. Cometele sunt obiecte mici din sistemul solar, de obicei cu dimensiuni de doar câțiva kilometri, compuse în mare parte din gheață volatilă. Au orbite puternic excentrice și în general periheliul lor se află între orbitele planetelor interioare iar afeliul, la mare distanță dincolo de planeta pitică Pluto. Când o cometă intră în sistemul solar interior, apropierea sa de Soare cauzează sublimarea și ionizarea suprafeței sale înghețate, creându-se astfel o coamă
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
a schimbat în 2006, când s-a adoptat o definție formală mai riguroasă a unei planete. Pluto are o orbită relativ excentrică, înclinată la 17 grade față de planul eclipticei, iar distanța sa față de Soare variază între 29,7 UA la periheliu (situat în interiorul orbitei lui Neptun) și 49,5 UA la afeliu. Charon, cel mai mare satelit al lui Pluto, este câteodată descris ca alcătuind un sistem binar cu Pluto, deoarece cele două corpuri orbitează în jurul unui baricentru gravitațional comun situat
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
se extinde mult în afara acesteia, este posibila sursă a cometelor de perioadă scurtă. Se crede că obiectele din discul împrăștiat au fost transformate în obiecte neregulate datorită influenței gravitaționale a migrației timpurii a lui Neptun. Multe astfel de obiecte au periheliul undeva în centura Kuiper dar afeliul mult în afara sa (unele obiecte au afeliul și la 150 UA depărtare de Soare). Orbitele obiectelor din discul împrăștiat sunt de asemenea foarte înclinate față de planul eclipticei, și adesea sunt chiar perpendiculare pe acesta
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
unei planete, deoarece este cu 25% mai masiv decât Pluto și are aproximativ același diametru. Este cea mai masivă dintre planetele pitice cunoscute. Are un singur satelit, Dysnomia. Ca și în cazul lui Pluto, orbita sa este foarte excentrică, cu periheliul situat la 38,2 UA (aproximativ distanța de la Pluto la Soare) și afeliul la 97,6 UA, fiind de asemenea puternic înclinată față de planul eclipticei. Punctul în care se încheie sistemul solar și începe spațiul interstelar nu este definit cu
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
NASA a dezvoltat un concept de „Misiune Viziune”, care are scopul de a trimite o sondă spre heliosferă. 90377 Sedna (525,86 UA mediu) eu un obiect mare, roșiatic, cu o orbită eliptică care este de aproximativ 76 UA la periheliu și 928 UA la afeliu și care durează 12.050 de ani. Mike Brown, omul care a descoperit acest obiect în 2003, afirmă că aceast obiect nu poate face parte din discul împrăștiat sau centura Kuiper astfel cum periheliu este
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
la periheliu și 928 UA la afeliu și care durează 12.050 de ani. Mike Brown, omul care a descoperit acest obiect în 2003, afirmă că aceast obiect nu poate face parte din discul împrăștiat sau centura Kuiper astfel cum periheliu este prea îndepărtat ca să poată fi afectat de migrațiea lui Neptun. El și alți astronomi consideră că acest obiect este de un tip cu totul nou, în care mai poate fi inclus obiectul , care are un periheliu de 45 UA
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
Kuiper astfel cum periheliu este prea îndepărtat ca să poată fi afectat de migrațiea lui Neptun. El și alți astronomi consideră că acest obiect este de un tip cu totul nou, în care mai poate fi inclus obiectul , care are un periheliu de 45 UA și un afeliu de 415 UA, și o perioadă orbitală de 3.420 de ani. Brown denumește această populație ca „norul lui Oort interior”, așa cum este posibil să se fi format printr-un proces similar, deși este
Sistemul solar () [Corola-website/Science/296587_a_297916]
-
Pi puppidele sunt o ploaie de meteori asociată cometei periodice 26P/Grigg-Skjellerup. Ploaia de meteori este vizibilă în jurul datei de 23 aprilie, dar doar în anii din vecinătatea datei trecerii la periheliu a "cometei precursoare" / a "corpului părinte", ultima fiind în 2003. Totodată, cum planeta Jupiter a respins de atunci periheliul cometei dincolo de orbita terestră, intensitatea ploii de meteori poate fi modificată puternic. În 2008 cometa s-a reînvecinat cu Pământul. "Pi
Pi Puppide () [Corola-website/Science/334139_a_335468]