7 matches
-
spre alte compozițiuni, unde portamentul e condiționat mai mult prin caracterul ideal (decît prin metru). Aicea se pot pune opere poetice de un timbru prin escelență antic. Înainte de toate s-ar potrivi aicea Iphigenia și Fiica naturală, pentru grandioasa sa periodologie și pentru profunditatea cugetărilor sale. Să se aleagă mai întîi părțile acelea în cari predomină atitudinea unei liniști sublime și a gîndirei sufletului. Așa primul monolog din Iphigenia. Aicea însă încă nu trebuie să se esercite Spre acest scop am
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
seamă grea la perioade întortocheate (întrețesute) și pline de cugetări, cari pretind totodată și un portament însemnat și cari cu toate astea iau în dispozițiunea lor toată puterea sufletului. Eflucțiunile pasionate, când nu sunt reprezentate (cum rar se-ntîmplă) într-o periodologie artificioasă si grandioasă, sunt în privința respirărei de-aceea deja mai ușoare, pentru că mulțimea puternică de simțământ, furtuna afectului, îl ridică cu mult mai ușor pe auditor asupra actului acestui proces natural și fiindcă întretăierea respirațiunei în logicul sens al frazei
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
vorbei. Oratorul câștigă astfel conștiința propriei sale măsuri și câștigă în putere de-a respira, tactul pentru economia lui și-o 391 vabilitate de-a-l intercala fără ca să se observe. După aceea trebuie să treacă la opere poetice de o periodologie mai întinsă, să le trateze din puntul acesta de vedere și să le citească tare. Ca culmi pentru acest scop putem să recomandăm fără îndoială pe Iphigenia și pe Fiica naturală (de Gothe), în cari împreunarea perioadelor celor mai rămuroase
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
numai pentru minte, perioada o predă iarăși fantaziei și sufletului prin arta cu care ea coordinează și împărțește membrele ei logice. Declamațiunea perioadei presupune cunoașterea ființei ei, prin urmare declama[to]rul trebuie să fie pe deplin inițiat cu perceptele periodologiei, el trebuie să aibă deplină cunoștință de legile structurei sale. Un sistematic și amplu institut pentru artiști dramatici va trebui să consacre aceștei ramuri o deosebită îngrijire (solicitudine). Nouă ni-i de ajuns că am însemnat locul acestui studiu preliminar
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
conștiință raporturile frumoase din comembrațiunea periodei și apoi să le reproducă cineva în ritm, în deplina lor varietate. Și aicea e organul artistic busola proprie a lucrării, care nu se lasă înlocuit prin rațiunea abstractă. Ba încă simțul pentru frumusețile periodologiei sânt în genere o sămănătură {EminescuOpXIV 318} {EminescuOpXIV 319} atât de rară că o declamațiune care ar prezinta misterioasa lege ce se deschide auditorului într-o asemenea compozițiune [ar] aparține celor mai mari rarități. Complecta împlinire a legilor accentului logic
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
decât iar numai simțului artistic și pentru care e anume calculată. 2. RITMUL POEZIEI În linia a doua ni apare ritmul în poezie, unde ni se prezintă sub forma unui metru anumit. Declamațiunea periodei presupune ca studiu preliminar cunoașterea ființei periodologiei și a compozițiunei ei, și tot astfel simțul poetic reprezintat prin metre anumite cunoașterea diferitelor ritme și a caracterului lor. Actorul va trebui deocamdată să se familiarizeze cu esteriorul lor, în urmă însă va trebui să caute a-nțelege și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
și Fiica naturală vor pretinde un tempo cu ceva mai repede decât Ifigenia; și Fiica naturală ar trebui să țină cam mijlocul între Tasso si Ifigenia; din cauza ținutei ei mai abstracte, a adîncimei ei filozofice din unele părți și a periodologiei sale. Tragedia spaniolă, dacă e să fie reprezentată în măsura ei adevărată, cere în genere un tempo mai repede decât cea shakespeariană, sau peste tot decât cea scrisă în iambi. Tonul sudic care domină în tragedia spaniolă, atât în genere
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]