104 matches
-
fantasmă rară ce lumea ține-n vis de-ocară pierdutu-l-am prin veac și sară. ------------------------------------------ Aurelia SATCĂU Melbourne, Australia decembrie 2016 ----------------------------------------- Aurelia SATCĂU, scriitor, poet, eseist, artist plastic. Născută la București, în 1961. Părăsește România în 1990, și, după o aventură peripatetică în Olanda și Noua Zeelandă se stabilește în Australia, la Melbourne în 1997, împreună cu familia. Absolventă de Filologie (Româna-Engleză), de studii post-graduale în Teorie de Film, Narativ și Literatură Cros-Culturală (Universitatea din Auckland), în teorii ale practicii educaționale și chiar un
ÎNTÂLNIREA DE LA MIEZUL NOPŢII (POEME) de AURELIA SATCĂU în ediţia nr. 2171 din 10 decembrie 2016 by http://confluente.ro/aurelia_satcau_1481358377.html [Corola-blog/BlogPost/371596_a_372925]
-
medievală pînă la postmodernismul de azi.” (Notes and Queries) • Despre filosofia prima, al-Kindī, colecția „Bibliotecă medievală”, ediție bilingva Editarea și traducerea originalului arab și note explicative de George Grigore • Studiu introductiv de Lăură Sitaru O interpretare a fizicii și metafizicii peripatetice din perspectiva proprie a neoplatonismului arab, cu influențe notabile ale apocrifului Teologia lui Aristotel. • Lansare: miercuri, 24 mai, ora 16.00, cu Grețe Tartler, Lăură Sitaru, George Grigore și Alexander Baumgarten. • Umor și satiră în literatura arabă clasică. al-Ğăḥiẓ, al-Hamaḏănī
Bookfest anunță o ediție spectaculoasă by Magdalena Popa Buluc () [Corola-website/Journalistic/105486_a_106778]
-
rastel Și visează toți câte-un castel Văzduhul pune pe amurg surdină Psalmodiază greierii-n grădină Cu tabieturi de oraș medieval Și pești ce emigrează în aval Sunt sigur că mă vei uita Ca pe un pot pierdut la bacara Peripatetic în amurg Când îngerii veghează peste burg Cabaret cu dansuri de duzină În care-ți lași și ultima chenzină Cu stelele topite-ntr-un pahar În care plâng lambriuri de stejar Armonici vechi de parcă le cunosc Romanțe cu parfum de
ORAŞ DE COSITOR de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 by http://confluente.ro/Oras_de_cositor.html [Corola-blog/BlogPost/364591_a_365920]
-
să o recupereze, trecând prin avataruri de neînchipuit până reușește să o salveze... Această temă banală este însă îmbogățită cu un complex impresionant de evenimente neprevăzute care ne țin cu sufletul la gură, grație felului cum autoarea conduce acțiunea expusă peripatetic și zigzagat - ”cale-ndelungă, la vale și cotiș, și de-a dreptul...” - cum este scris în ”Iliada” lui Homer. Mai exact, acțiunea are loc undeva într-un oraș din Moldova noastră. Două prietene, relativ tinere, Emanuela și Simona, sporovăiesc până
UN DEBUT DE ROMAN, CUCERITOR... DE CRISTIAN PETRU BĂLAN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1945 din 28 aprilie 2016 by http://confluente.ro/olguta_trifan_1461876126.html [Corola-blog/BlogPost/378382_a_379711]
-
afectat întrebărilor deoarece președinții de grup au hotărât la Conferința președinților că acesta nu va avea loc. Prin urmare, nu cred că are rost să mai așteptați. Doamnă președintă, se spune că filozoful Aristotel se plimba în jurul faimoasei sale școli peripatetice cu studenții lui când unul dintre aceștia a făcut un comentariu care l-a supărat pe învățătorul său. Încercând să se scuze, acesta a spus "acela nu a fost comentariul meu, a fost făcut de învățătorul dumneavoastră Platon”. Apoi Aristotel s-
Volumul de Lucrări ale Parlamentului European, Versiunea 7 [Corola-other/Administrative/92301_a_92796]
-
de orbire sau de distracție pentru echipaj. Deși Arhimede nu a inventat pârghia, el a dat o explicație principiului implicat în lucrarea sa "Despre Echilibrul Planelor". Descrieri mai vechi despre pârghii au fost găsite la urmașii lui Aristotel din școala peripatetică, dar câteodată descoperirea îi este atribuită lui Archytas. Conform celor spuse de Pappus din Alexandria, lucrarea lui Arhimede despre pârghii l-a făcut să exclame: "Dați-mi un punct de sprijin și voi muta Pământul din loc". (în greacă δῶς
Arhimede () [Corola-website/Science/302085_a_303414]
-
ales simțind nevoia de a se salva, a încercat să se apropie întâi de un stoic. Acesta însă nu credea el însuși în existența unui Dumnezeu, ceea ce lui Iustin i s-a părut o nebunie. A mers apoi la un Peripatetic, adică un urmaș al lui Aristotel, care i-ar fi solicitat onorariu. L-a părăsit pentru un pitagorician, care însă îi amâna căutarea mântuirii cu teorii matematice ale armoniei, cu astronomie și geometrie, motiv pentru care, simțind că mântuirea este
Iustin Martirul și Filozoful () [Corola-website/Science/303842_a_305171]
-
gorilă femelă care a fost coruptă de contactul cu oamenii”, în orice caz, un capitol ce „ar putea prezenta mai mult interes unui laborator, decât oamenilor normali”. Hélène Cixous consideră capitolul, dimpotrivă, o cultivare benefică a pasiunii și a imaginației peripatetice, polimorfe, eliberate de convenții, un exemplu veritabil de „scriitură feminină” ("écriture féminine"), care se opune discursului patriarhal. Sub lumina acestei interpretări, Molly Bloom nu mai este femeia vulgară, lascivă, ci femeia care respinge clișeele patriarhale legate de castitate și virginitate
James Joyce () [Corola-website/Science/298598_a_299927]
-
a Peripatetismului, crezuse de cuviință să deosebească între adevărul filosofiei și adevărul teologiei într-un sens disjunctiv, ceea ce nu era cazul la Albert. Aceasta este „himera” numită Peripatetism, atât pentru Albert cât și pentru Siger din Brabant: o tradiție numită „peripatetică” dar asimilabilă în momentul respectiv, ca un întreg ale cărui părți cuprindeau și interpretări neoplatonice arabe. Problema fundamentală cu care se vor confrunta Albert și Toma din Aquino, elevul său, este prin urmare cea a raportului dintre filosofia aristotelică și
Albertus Magnus () [Corola-website/Science/305391_a_306720]
-
din Canterbury, care găsise acele rațiuni necesare pentru adevărurile de credință, fără a apela la autoritățile tradiției (sfinții părinți), formulând chiar și celebrul său argument ontologic, îi era cunoscut . Antecedentele acestei întrebări se găsesc în disputa dintre Stoici și Școlile peripatetice, dispută pe care Boethius o soluționase (adoptând, probabil, poziția lui Ammonius). Stoicii susținuseră că Logica este o parte autonomă a filosofiei, cu obiect și finalitate proprie, la fel cum sunt Fizica și Etica (cum se știe, Stoicii postulau această tripartiție
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
probabil, poziția lui Ammonius). Stoicii susținuseră că Logica este o parte autonomă a filosofiei, cu obiect și finalitate proprie, la fel cum sunt Fizica și Etica (cum se știe, Stoicii postulau această tripartiție a Filosofiei). Pe de altă parte, tradiția Peripatetică susținea caracterul instrumental al logicii: ea nu face decât să ne ajute în elaborarea filosofiei practice și teoretice. Urmându-l pe Ammonius, Boethius optase pentru ambele variante. Invocând analogia cu părțile corpului omenesc (de exemplu mâna), spusese că logica este
Pierre Abélard () [Corola-website/Science/302704_a_304033]
-
(în greacă: Αριστοτέλης, "es") (n. 384 î.Hr. - d. 7 martie 322 î.Hr.) a fost unul din cei mai importanți filozofi ai Greciei Antice, clasic al filozofiei universale, spirit enciclopedic, fondator al școlii peripatetice. Deși bazele filozofiei au fost puse de Platon, Aristotel este cel care a tras concluziile necesare din filozofia acestuia și a dezvoltat-o, putîndu-se cu siguranță afirma că Aristotel este întemeietorul științei politice ca știință de sine stătătoare. A întemeiat
Aristotel () [Corola-website/Science/297816_a_299145]
-
se aduceau doar divinităților. În 340 î.Hr. s-a întors la Stagira, dar nu pentru multă vreme. Pacea impusă de Macedonia cetăților grecești i-a dat prilejul să revină la Atena, unde a înființat propria lui școală - Liceul Lykeion (școala peripatetică), școală ce va rivaliza cu Academia lui Platon. Va preda aici timp de treisprezece ani și își va continua neobosit cercetările. În 323 î.Hr., odată cu moartea lui Alexandru, la Atena a răbufnit vechea dușmănie față de macedoneni. Aristotel s-a refugiat
Aristotel () [Corola-website/Science/297816_a_299145]
-
Aceasta este teoria dublului adevăr. Într-o primă etapă interpretările lui Averroes au găsit adepți în lumea creștină pentru ca apoi să fie puse la îndoială. Sfântul Toma din Aquino, deși utilizează intens comentariile sale, avertizează că ele au pervertit tradiția peripatetică.
Averroes () [Corola-website/Science/302476_a_303805]
-
pariziană, combătând ideea unității intelectului, a eternității lumii și a determinismului astral. Conferințele sale nu vor viza numai pe Siger din Brabant ci și pe Toma din Aquino și pe Albert cel Mare, prin respingerea idealului de recuperare a tradiției peripatetice. Cele două serii de conferințe, alături de tratatele "Despre unitatea intelectului împotriva averroiștilor" (al Sfântului Toma) și "Despre cincisprezece probleme" (al lui Albert cel Mare) se vor afla la originea listei condamnărilor episcopului Tempier din 1270. În 1273 Bonaventura se implică
Bonaventura () [Corola-website/Science/303278_a_304607]
-
n-au putut s-o descopere, o inventează și o numesc "contra-Pământ" (antichthon), planetă invizibilă, opusă Pământului, dincolo de focul central. Noutatea acestei teorii era că centrul lumii nu mai era privit Pământul (geocentrism), cu un alt astru, pe care un peripatetic de mai târziu, Aristarh din Samos, îl socotește Soarele (Helios), și astfel se apropie de concepția heliocentrică, ce se impune la începutul istoriei moderne prin Copernic.
Școala pitagoreică () [Corola-website/Science/302265_a_303594]
-
fost Atena, centrul de întâlnire al sofiștilor și orașul lui Socrate, a cărui filozofie a dănuit prin intermediul operelor lui Platon, care a creat o școală filozofică în cadrul "Academiei", în timp ce Aristotel și-a dezvoltat sistemul filozofic, politic și moral în cadrul "Școlii peripateticilor". Tot în Atena au apărut Școala stoică (Marcus Aurelius, Seneca) și cea epicuriană. Apariția creștinismului a marcat sfârșitul epocii elenistice și tranziția către epoca medievală. Majoritatea specialiștilor sunt de părere că grecii au inventat politica și că au inițiat cercetarea
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
cei care o exercită. Dacă Platon era cucerit de ideal, Aristotel era atras de cercetarea și percepția faptelor. Astfel, în opera sa fundamentală, "Politica", studiul societății și al politicii este realizat prin metoda inductivă. Fondator al școlii "Lykeion" (sau "Școala peripatetică"), Aristotel ia în considerare trei științe practice fundamentale: Omul era privit ca un animal politic ("zoon politikon"), iar "statul" ca fiind o operă artificială a omului, nu ca un produs al contractului, ci ca o consecință a evoluției naturale. În
Istoria gândirii politice () [Corola-website/Science/337158_a_338487]
-
elemente și poziții diferite. Cel mai faimos reprezentant al acestui curent a fost Cicero. El a preluat, în special în etică să, o mare parte din gândirea stoicistă, dar a inclus și valori susținute de Academia platonica și de școală peripatetica. Termenul este folosit pentru a descrie combinația de elemente într-o singură lucrare din diverse stiluri istorice, mai ales în arhitectură și implicit, în artele plastice și decorative. Termenul mai este uneori folosit pentru a descrie la varietatea stilistica a
Eclectism () [Corola-website/Science/322296_a_323625]
-
Monarhii din casa de Savoy erau foarte receptivi la noul stil. Aceștia au angajat trei arhitecți faimoși — Guarino Guarini, Filippo Juvarra și Bernardo Vittone — pentru a le ilustra grandioasele ambiții politice și proaspăt dobânditul statut regal. Guarini era un călugăr peripatetic care a combinat concepții multiple (inclusiv ale arhitecturii gotice) pentru a crea structuri neregulate remarcabile prin coloanele ovale și fațadele neconvenționale. Plecând de la descoperirile geometriei și stereotomiei contemporane, Guarini a elaborat conceptul de architectura obliqua, care se apropie de cutezanța
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
templu al lui Apollo "Lykeios" care data dinainte de secolul al VI-lea î.Hr.. Aristotel a înființat această școală în anul 335 î.Hr. și, în timp ce preda se plimba prin curtea școlii înconjurat de discipoli, astfel că școala a primit numele de "peripatetică". Aristotel a fost mentorul acestei școli până în anul 322 î.Hr.. A fost urmat de Teofrast, principalul său discipol. Alți profesori importanți de aici au fost Strato din Lampsacus (288 - cca. 269 î.Hr.) și, în epoca romană, Alexandru din Aphrodisias (cca.
Liceu () [Corola-website/Science/312930_a_314259]
-
a inerției corpurilor. Începând cu 1366 până la sfârșitul vieții, a fost episcop de Halberstadt. De asemenea, a fost primul rector al Universității din Viena. Albert de Saxonia a formulat paradoxurile care îi poartă numele. A revizuit unele teze ale fizicii peripatetice și a studiat căderea liberă a corpurilor. A ajuns la concluzia că este posibil să se construiască cu rigla și compasul un pătrat de arie cu a unui cerc dat. Albert de Saxonia a scris numeroase lucrări științifice și filozofice
Albert de Saxa () [Corola-website/Science/326129_a_327458]
-
este să asigure ordinea, dreptatea. Discipol al lui Platon ,Aristotel (Greacă: Αριστοτέλης) (n. 384 î.Hr. - d. 7 martie 322 î.Hr.) a fost unul din cei mai importanți filosofi ai Greciei Antice, clasic al filosofiei universale, spirit enciclopedic, fondator al școlii peripatetice. Deși Platon a pus bazele filosofiei, Aristotel este cel care a tras concluziile necesare din filosofia acestuia și a dezvoltat-o, putîndu-se cu siguranță afirma că Aristotel este întemeietorul științei politice ca știință de sine stătătoare. A întemeiat și sistematizat
Filozofia greacă clasică () [Corola-website/Science/319414_a_320743]
-
Monarhii din casa de Savoy erau foarte receptivi la noul stil. Aceștia au angajat trei arhitecți faimoși — Guarino Guarini, Filippo Juvarra și Bernardo Vittone — pentru a le ilustra grandioasele ambiții politice și proaspăt dobânditul statut regal. Guarini era un călugăr peripatetic care a combinat concepții multiple (inclusiv ale arhitecturii gotice) pentru a crea structuri neregulate remarcabile prin coloanele ovale și fațadele neconvenționale. Plecând de la descoperirile geometriei și stereotomiei contemporane, Guarini a elaborat conceptul de architectura obliqua, care se apropie de cutezanța
Arhitectură barocă () [Corola-website/Science/303091_a_304420]
-
VI-lea î.Hr. Secolul al V-lea î.Hr. Începuturile dramei grecești Tragedia greacă în secolul al V-lea î.Hr. Comedia veche. Trecerea spre comedia medie Proza în epoca clasică Secolul al IV-lea î.Hr. Istoriografia Elocința Filosofia Școlile socratice Școala peripatetică veche Poezia Tragedia Comedia Centre de cultură elenistică Poezia alexandrină Poezia bucolică Epigrama Poezia dramatică Elegia Poezia didactică și epică Istoriografa elenistică Filosofia Stoicismul Epicureismul Scepticismul Filologia alexandrină Tratate de retorică Filosofia morală Istoriografia Geografia Sofistica Romanul grec Poezia Filosofia
Literatura Greciei antice () [Corola-website/Science/309278_a_310607]