67 matches
-
oameni apropiați ai lui Iocentus Maximus și devotați procuratorului. Iar sala ,,Augusta” stătea închisă și ușile sigilate când Ponțiu Pilat se afla în Cezareea Maritimă. Interiorul sălii părea a se sprijini pe niște coloane înalte până la tavan, formând un splendid peristil cu capiteluri în stilul ionic peste care era situată arhitrava dincolo de care nu se afla antablamentul clasic aferent unei asemenea decorațiuni, ci plăci casetate din lemn de cedru care fuseseră adaptate tavanului inițial al fortăreței Antonia, ascunzând astfel bârnele grele
AL CINCISPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1351 din 12 septembrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_condur_1410548095.html [Corola-blog/BlogPost/376369_a_377698]
-
locuia împăratul era de fapt un mare palat, cu apartamente și terase largi, decorate cu marmură fasonată de meșteri aduși din Corint care placaseră pardoselile cu mozaicuri scumpe și complicate. În exteriorul vilei abundau coloanele cu capiteluri sculptate, grupate în peristiluri și curți interioare măginite de porticuri care dădeau spre terasele largi, unele suspendate deasupra unor pereți verticali, care ofereau priveliști minunate asupra Mediteranei. Apoi, mai erau arcele și arcadele sculptate pe sub care se strecurau treptele scărilor ca într-un labirint
AL SAPTESPREZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1380 din 11 octombrie 2014 by http://confluente.ro/mihai_condur_1413056730.html [Corola-blog/BlogPost/380855_a_382184]
-
Vila în care trăia era de fapt un palat de un lux orbitor, cu apartamente largi, decorate cu marmură fasonată de meșteri aduși din Corint și mozaicuri scumpe și complicate, cu exterioare unde abundau coloanele cu capiteluri scluptate, grupate în peristiluri și curți interioare măginite de porticuri, cu terase largi suspendate deasupra unor pereți verticali care ofereau priveliști grandioase asupra Mediteranei. O mulțime de arcade bogat decorate pe sub care se strecurau treptele scărilor ca într-un labirint răspundeau către etajele vilei
ANCHETA (FRAGMENT DIN ROMAN 8) de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 367 din 02 ianuarie 2012 by http://confluente.ro/Ancheta_fragment_din_roman_8_.html [Corola-blog/BlogPost/361732_a_363061]
-
joncțiune al influențelor venite din cele șase direcții ale spațiului. Căci modelul oricărei arhitecturi trebuia să aibă o bază pătrată și un acoperiș circular (Luc Benoist).” Acest lucru avea caracter benefic iar sanctuarul era înconjurat de coloane și de un peristil, incinta sacră fiind primordială, înconjurând domeniul familial. Terenul palatului era în formă trapezoidală, cu o arie de 6,5 ha, porțile situate în est cu fațade ornamentale creau impresia unei mari puteri, fiind realizate într-o strategie culturală complexă, baza
SERBIA de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 435 din 10 martie 2012 by http://confluente.ro/_elisabeta_iosif_1331371493.html [Corola-blog/BlogPost/354796_a_356125]
-
imobilului de către noul proprietar, au fost criticate de Asociația Bucureștii Vechi și Noi. Fațada construcției realizată în stil neoclasic, cu o lungime de 80 m, are un parter impozant și este dominată de centrul acesteia, corpul intrării, decroșat având un peristil format din 6 coloane ionice, grupate câte două. Cupola clădirii, asemănătoare cu cea a Ateneului, aflată deasupra sălii de ședință, este prevăzută cu un lanternou, formând axa de compoziție a construcției. Fațada principală a edificiului are de o parte și
Palatul Camerei Deputaților () [Corola-website/Science/309033_a_310362]
-
similare coloanelor templului Erechteion de pe Acropole. Împrejurul marii cupole a edificiului se pot vedea, săpate în zid, numele unor învățați cunoscuți. Printre ele, cel al lui Miron Costin, Gheorghe Șincai, Dimitrie Cantemir, Ion Heliade Rădulescu, Timotei Cipariu. Fațada este un peristil cu lățimea de 48 m. Sub peristil se află cinci medalioane în mozaic care îi reprezintă pe cinci mari domnitori ai țării: Neagoe Basarab, Alexandru cel Bun, regele Carol I al României, Vasile Lupu și Matei Basarab. Înălțimea totală a
Ateneul Român () [Corola-website/Science/302719_a_304048]
-
marii cupole a edificiului se pot vedea, săpate în zid, numele unor învățați cunoscuți. Printre ele, cel al lui Miron Costin, Gheorghe Șincai, Dimitrie Cantemir, Ion Heliade Rădulescu, Timotei Cipariu. Fațada este un peristil cu lățimea de 48 m. Sub peristil se află cinci medalioane în mozaic care îi reprezintă pe cinci mari domnitori ai țării: Neagoe Basarab, Alexandru cel Bun, regele Carol I al României, Vasile Lupu și Matei Basarab. Înălțimea totală a clădirii până în vârful cupolei este de 41
Ateneul Român () [Corola-website/Science/302719_a_304048]
-
celei care apărea în construcțiile Romei republicane: ziduri imense, aproape fără nici un fel de ornament exterior iar deasupra cu o cupola uriașă. Are forma tipică de cruce grecească, cu laturile egale iar interiorul păstrează o decorație luxuriantă. Ei iau colonade, peristiluri, frontoane atice și chiar planul general al templului și le adaptează bisericilor nou construite. În timp ce aceste elemente pătrund, dispar arcurile sprijinite pe stâlpi, adică pe pilaștrii, arcuri ce vor fi înlocuite foarte adesea cu platbande (elemente orizontale) care să se
Stilul clasic () [Corola-website/Science/314737_a_316066]
-
după planurile arhitectului Dimitrie Maimarolu, pe locul unde era Divanul Domnesc, la rândului fiind construit pe locul unor vechi construcții mănăstirești. Palatul este construit în stil neoclasic, fața acestuia are 80 m, iar în partea centrală a acesteia prezintă un peristil, în componența căruia intră 6 coloane ionice. În interiorul palatului sunt amplaste busturi, în bronz, marmură și picturi, ale marilor figuri politice din istoria României. Palatul conține și o bibliotecă cu peste 11.000 texte ale unor dezbateri parlamentare, monitoare oficiale
Dealul Mitropoliei () [Corola-website/Science/308376_a_309705]
-
fondată de Mariotto Albertinelli și Fra Bartolomeo. Aici se întâlnește cu Rosso Fiorentino. Peste patru ani, în 1512, intră să studieze la atelierul lui Andrea del Sarto. În 1513 începe să lucreze pentru familia Medici. În anul următor, pictează în peristilul bisericii "Santissima Annunziata", împrejurul stemei papei Leon al X-lea, fresce înfățișând alegoria credinței și milostivirii. Spre sfârșitul anului 1515, papa începe, în Florența, construcția capelei papale în incinta bisericii "Santa Maria Novella". Participând la decorarea acesteia, Pontormo surprinde prin
Jacopo da Pontormo () [Corola-website/Science/320612_a_321941]
-
sunt distribuite mici camere cu diverse destinații, iar acesta dă într-o cameră mai mare ce seamănă cu un salon unde se aduna întreaga familie. Influențe elenistice în arhitectura romană observăm și la acest tip de case prin adăugarea unui peristil(o curte interioară în conjurată de portic), grădini, saloane și săli de ospețe. Romanii cu un statut social mai ridicat aveau casele decorate cu mozaicuri, fresce, stucaturi, statui și mobilier de lux. Exemple pot fi: Casa Faunului, Casa Pausanias, Casa
Artă antică () [Corola-website/Science/309714_a_311043]
-
fost construită în secolul al III-lea și cercetătorii presupun că a fost distrusă în cutremurul de pământ din anul 363. Săpăturile au evidențiat încăperi subterane care serviseră drept prăvălii si locuințe, de asemenea o curte interioară înconjurată de un peristil din toate cele patru părți, o sala de toaletă. În nordul curțiiț se afla o sală de mese denumită triclinium, încăperea cea mai mare și mai splendidă a vilei. Diversele încăperi erau acoperite cu mozaicuri. Pavimentul cu mozaic al tricliniumului
Sepphoris () [Corola-website/Science/327673_a_329002]
-
se găsește în curtea Bisericii Sân Pietro în Montoria, reprezentând o sinteză între artă antică și cea a Renașterii. Este un volum de forma semicirculara, așezat pe un postament treptat (3 trepte), are o sală centrală circulară, înconjurată de un peristil cu o colonada de tip toscan, surmontata de o friza, metope și triglifi și apoi o balustradă cu baluștri. Este acoperit cu o cupola. Se remarcă prezenta lanternoului, ca element structural, precum și contravântuirea cupolei.
Tempietto () [Corola-website/Science/303088_a_304417]
-
sud de răscruce cu "decumanus" printr-o curte alungită, pavată, bordată de arcade și măsurând 27 de metri lungime pe 13,50 lățime: multă vreme cunoscută sub denumirea „curtea catedralei”, în secolul al XX-lea a început să fie denumită „Peristilul”, cu referire la cele două colonade care o delimitează. Înalte de 5,25 metri, coloanele sunt douăsprezece din granit roșu din Egipt și celelalte din marmură — probabil din cipolin din Evia. Multe dintre ele a trebuit să fie încercuite cu
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
25 metri, coloanele sunt douăsprezece din granit roșu din Egipt și celelalte din marmură — probabil din cipolin din Evia. Multe dintre ele a trebuit să fie încercuite cu bronz întrucât se fisuraseră sub greutatea arhitravelor și arcadelor. Monument în sine, Peristilul este format în realitate din fațadele celor trei monumente care îl înconjoară, vestibulul monumental al apartamentelor private din sud, veranda Masuoleului de la est și fațada temenosului templului lui Jupiter către vest. La origine, intercolonamentele arcadelor laterale au fost închise cu
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
acestea încă mai era vizibil în epoca lui Adam. Intercolonamentul ce marca intrarea în Mausoleu și în temenos este mai important, în timp ce cele trei arcade cel mai dinspre sud sunt puțin mai înalte, aproape ajungând la arhitravă. Muchia sudică a Peristilului corespunde verandei tetrastilului monumental al apartamentelor private: patru coloane de granit roșu surmontate de capiteluri corintiene susțin un fronton și o arhitravă a cărei parte centrală, de deasupra porții, formează un arc. Acest motiv denumit „fronton sirian” subliniază axa de
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
de sud. În Renaștere, au fost adăugage două mici capele în intercolonamentele laterale ale verandei. Nivelul curții pavate era la origine inferior celui aparținând monumentelor vecine: era deci înconjurată din trei părți, spre nord, est și vest. Luat în ansamblu, Peristilul se prezintă deci puțin ca un templu clasic. Mausoleul ocupă colțul de sud-est al palatului, o zonă dreptunghiulară de circa lățime și lungime, a cărei fațadă este arcada estică a Peristilului. Celelalte trei muchii ale incintei sunt ziduri simple, de
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
părți, spre nord, est și vest. Luat în ansamblu, Peristilul se prezintă deci puțin ca un templu clasic. Mausoleul ocupă colțul de sud-est al palatului, o zonă dreptunghiulară de circa lățime și lungime, a cărei fațadă este arcada estică a Peristilului. Celelalte trei muchii ale incintei sunt ziduri simple, de aceeași înălțime ca și arcada, având în tencuiala interioară nișe cu forme alternative de semicerc și pătrat, în care erau plasate statui. Spațiul central al acestui temenos este ocupat de mausoleul
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
în colțurile de nord-est și sud-est, corespunzând probabil unor altare. Din aceste ultime două edificii nu s-au păstrat decât fundațiile, iar funcția lor nu a fost identificată cu siguranță. Templul este un tetrastil prostil corintic, cu intrarea întoarsă către Peristil, și construit pe un podium de pe , cu o înălțime de . Nu s-a mai păstrat nimic din pronaos și deci nici din fațadă, dar restul templului este foarte bine conservat. Pereții exteriori ai cellei, cu o lungime de , prezintă un
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
cu această ipoteză. Ca și podiumul mausoleului, cel al templului conține o criptă, în care se pătrunde printr-un pasaj îngust aflat în spate. Funcția sa nu este cunoscută. În spatele verandei monumentale a intrării ce formează muchia de sud a Peristilului se găsește Vestibulul, o mare cameră circulară (rotondă) cu un diametru de de și o înălțime de . Pereții săi nu prezintă un aparat de blocuri de piatră lustruită, ci zidărie alternând tencuiala de moloz cu cea de mortar și cu
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
de groși la colțuri pentru a permite amenajarea de scări în spirală care să ducă la etajele superior și inferior. Nivelul din subsolul Vestibulului era prevăzut cu accese de cele patru părți, către terme la est și la vest, către Peristil și către subsolurile apartamentelor. Spațiul îngust situat între cele două temenosuri spre nord și apartamentele private spre sud este ocupat de două mici ansambluri termale, fiecare cu propria palestră și cu acareturile proprii. Cele două băi au fost descoperite abia
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
în spatele fațadei sudice. Aceste apartamente se sprijină pe un ansamblu de încăperi subterane cu arcade, cu o înălțime de până la . Intrarea principală se găsește în prelungirea pasajului sudic al Vestibulului, cu o cameră mare dreptunghiulară (31 × ) în continuarea arhitecturală a Peristilului. Această încăpere, luminată de ferestre aflate la înălțime, era, probabil, acoperită cu arcade semicirculare, și lega Vestibulul de la nord cu galeria lungă a fațadei sudice, unicul drum de acces în apartamentele private. Două luminatoare flanchează sala de intrare și o
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
care caracteriza puteria imperială în Antichitatea târzie. Totuși, primii arhitecți și arheologi care au dedicat studii ample Splitului îi recunosc caracteristicile arhitecturale care anticipează, după părerea lor, planurile palatelor imperiale din Antichitatea târzie și epoca bizantină: importanța culoarelor cu colonade, Peristilul cu veranda sa monumentală, Vestibulul, între altele, se aseamănă cu vestibulele, sălile de recepție, rotondele și basilicile ce se regăsesc ca trăsături ale palatelor imperiale de mai târziu. Riscul acestei interpretări este acela al unui dublu anacronism, pe de o
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
descrierea pe care a lăsat-o oratorul Libanios: apartamentele se găsesc la extremitatea unei alei, în spatele unei verande monumentale, în vreme ce una din fațade dădea într-un corp de apă și avea o colonadă și logii. Veranda monumentală a Vestibulului din Peristil poate evoca și fațada din fundalul scenei de pe missoriumul lui Teodosie, uneori identificat cu palatul imperial din Milano. Aceste comparații au condus pe unii istorici cum ar fi Ejnar Dyggve să recunoască în planul palatului din Split un complex ceremonial
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
comparații au condus pe unii istorici cum ar fi Ejnar Dyggve să recunoască în planul palatului din Split un complex ceremonial ordonat de-a lungul unui ax central ce duce la o sală de audiențe imperială: primul element ar fi Peristilul interpretat ca basilică în aer liber, în al cărui prag apărea împăratul într-un cadru arhitectural care îi sublinia maiestatea persoanei, „Prothyronul” — poarta Vestibulului — chiar din fața sălii tronului — Vestibului astfel reinterpretat, subliniind simbolistica arhitecturală cosmică ce constituia cupola. Comparațiile se
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]