56 matches
-
un preț ridicat al petrolului. Dar hidrocarburile de șist din Texas au un cost mediu, nu unul ridicat. Cu fiecare zice trece costul scade. În 2015, prețul exploatărilor de șist se vareduce cu 45% față de 2014. Iar rezervele din bazinul Permian al SUA le depășesc pe cele ale Arabiei Saudite, din bazinul Ghawar, până acum cel mai mare din lume. Rezultat paradoxal Pe termen lung, statele dependente de exportul de petrol sunt condamnate de propria lăcomie. Creșterea prețului, până în 2014, a
Verdict necruțător: Rusia și Arabia Saudită, colaps în doi ani. Cum și-au săpat groapa by Ion Voicu () [Corola-website/Journalistic/104356_a_105648]
-
de reconstituire a paleomediilor de depunere, a condițiilor paleotectonice și paleoclimatice. 2. Geologia istorică. Caracterele paleontologice, litologice, delimitarea, subdiviziunile și evoluția paleogeografica în timpul principalelor subdiviziuni ale istoriei Pământului: Eonul Precambrian și Eonul Phanerozoic (Era paleozoica: Cambrian, Ordovician, Silurian, Devonian, Carbonifer, Permian; Era mezozoica: Triasic, Jurasic, Cretacic; Era Cainozoica: Paleogen, Neogen, Cuaternar). VI. Geotectonica României 1. Unități de platformă. Evoluția geotectonica prealpina a vorlandului carpatic. Platformă Moldoveneasca. Platformă Scitica, Platforma Europei Centrale, Platforma Moesică: alcătuire și structura. 2. Orogene. Orogenul Nord-Dobrogean. Orogenul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/172186_a_173515]
-
de reconstituire a paleomediilor de depunere, a condițiilor paleotectonice și paleoclimatice. 2. Geologia istorică. Caracterele paleontologice, litologice, delimitarea, subdiviziunile și evoluția paleogeografica în timpul principalelor subdiviziuni ale istoriei Pământului: Eonul Precambrian și Eonul Phanerozoic (Era paleozoica: Cambrian, Ordovician, Silurian, Devonian, Carbonifer, Permian; Era mezozoica: Triasic, Jurasic, Cretacic; Era Cainozoica: Paleogen, Neogen, Cuaternar). VI. Geotectonica României 1. Unități de platformă. Evoluția geotectonica prealpina a vorlandului carpatic. Platformă Moldoveneasca. Platformă Scitica, Platforma Europei Centrale, Platforma Moesică: alcătuire și structura. 2. Orogene. Orogenul Nord-Dobrogean. Orogenul
EUR-Lex () [Corola-website/Law/172538_a_173867]
-
osoși: părțile osoase ale scheletului, operculul, pereții interbranhiali reduși (cel puțin parțial), vezica înotătoare, icrele mici și fără coajă, fecundarea externă. Primii reprezentanți ai acestor pești au apărut în devonian, iar grupul este dominant între peștii osoși în cursul carboniferului, permianului, triasicului și jurasicului. Acestă subclasă a fost reprezentată în trecut prin numeroase ordine, iar în prezent numai prin două ("Acipenseriformes" și "Polypteriformes"). Puținele specii (27 specii de apă dulce) ale condrosteenilor actuali din ordinul acipenseriformelor ("Acipenseriformes") sunt răspândite în emisfera
Condrosteeni () [Corola-website/Science/326027_a_327356]
-
multe ori (22 năpârliri la genul "Nemura" și 38 năpârliri la genul "Perla"). Ultima năpârlire se are loc în mediu aerian, larvele ieșind din apă și cățărându-se pe vegetația de pe mal. Cele mai primitive plecoptere, protoperlidele, au apărut în permian și au lăsat fosile până în jurasicul inferior (liasic) când au fost înlocuite de euplecoptere. Ordinul cuprinde peste 2000 de specii de insecte primitive și se subîmparte 2 subordine Arctoperlaria și Antarctoperlaria, în funcție de structura aparatului bucal :
Plecoptere () [Corola-website/Science/331538_a_332867]
-
strat destul de gros are o structură aparte fiind format dintr-un strat de gresie colorată în roșu către galben intens, care se găsește doar în zona Sedonei. Stratul, cunoscut în literatura de specialitate ca Grupul Supai, a fost depus în timpul permianului. Din punct de vedere administrativ, "City of Sedona" se găsește pe teritoriul a două comitate diferite. "Uptown Sedona" este parte a comitatului Coconino iar "West Sedona" este parte a comitatului Yavapai. Fondat ca localitate în 1902, localitatea a fost încorporată
Sedona, Arizona () [Corola-website/Science/317958_a_319287]
-
biarmosuchian din familia Burnetiidae, care face parte din ordinul terapsidelor. Specia tip a acestuia, " viatkensis", a fost descrisă în 1968 de paleontologul sovietic . Reconstituirea ei se bazează pe un singur exemplar holotip (PIN 2416/1) descoperit în stratele geologice ale permianului târziu din Rusia, în apropierea râului Viatka, de la care își trage numele. Fosila constă dintr-un mulaj natural din gresie al unui craniu aproape complet, cuprinzând și mandibula și numeroase detalii interne. Caracteristice sunt protuberanțele de formă neregulată de pe suprafața
Proburnetia () [Corola-website/Science/334383_a_335712]
-
În geocronologie, lopingianul - denumit și permian târziu sau permian superior - este ultima din cele trei serii sau epoci geologice în care este împărțită perioada permiană, de la sfârșitul erei paleozoice. A început în urmă cu 259,8 (± 0,4) milioane de ani și s-a încheiat în
Lopingian () [Corola-website/Science/334420_a_335749]
-
În geocronologie, lopingianul - denumit și permian târziu sau permian superior - este ultima din cele trei serii sau epoci geologice în care este împărțită perioada permiană, de la sfârșitul erei paleozoice. A început în urmă cu 259,8 (± 0,4) milioane de ani și s-a încheiat în urmă cu 252
Lopingian () [Corola-website/Science/334420_a_335749]
-
singură femelă gravidă să colonizeze o insulă, este mult mai probabil să fi fost un grup din aceeași specie. Combinația dintre deriva continentelor și evoluție poate explica ceea ce se găsește în fosile. Glossopteris este o specie dispărută de plante din Permian, de pe supercontinentul antic Gondwana. Fosilele glossopteris se gasesc în stratul Permian din Sud-Estul Americii de Sud, Africa de Sud, toată insula Madagascar, nordul Indiei, toată Australia, toată Noua Zeelandă, și risipite pe marginile de sud și de nord ale continentului Antarctica . Atunci când biologii privesc vietățile
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
să fi fost un grup din aceeași specie. Combinația dintre deriva continentelor și evoluție poate explica ceea ce se găsește în fosile. Glossopteris este o specie dispărută de plante din Permian, de pe supercontinentul antic Gondwana. Fosilele glossopteris se gasesc în stratul Permian din Sud-Estul Americii de Sud, Africa de Sud, toată insula Madagascar, nordul Indiei, toată Australia, toată Noua Zeelandă, și risipite pe marginile de sud și de nord ale continentului Antarctica . Atunci când biologii privesc vietățile, ei observă că acestea aparțin unor grupuri care au ceva în
Evoluție () [Corola-website/Science/302078_a_303407]
-
vedere morfologia acanthodienilor arată relativ omogena, dar exoscheletul și endoscheletul osificate le face să apară ca fosile rare chiar și în condiții bune. Cele mai multe informații din ceea ce se știe din anatomia internă a acanthodienilor vin de la acanthodienii din Carbonifer și Permian. Achanthodii (din greacă akantha, "spin" și eidés, "cu aspect de”) Numele popular “rechini spinoși” este cu adevărat un termen impropriu pentru acești pesti.Numele a fost inventat pentru că aveau formă superficială de rechin, aveau corp hidrodinamic, înotătoare perche,si coadă
Acanthodii () [Corola-website/Science/321397_a_322726]
-
și în lacurile de cărbune din Carbonifer. Dar primi pești osoși și-au arătat potențialul lor de a domina apele din toată lumea iar competiția lor s-a dovedit a fii prea mult pentru “rechinii spinoși” care au murit în perioada permianului( ~250 milioane de ani in urma).
Acanthodii () [Corola-website/Science/321397_a_322726]
-
100 de ori mai mari decât cele generate de activitatea vulcanică sau cutremur. Doar un impact mare ar fi putut genera astfel de condiții. Evenimentul de impact Woodleigh (inițial s-a crezut că a avut loc între Triasicul târziu și Permianul târziu) are vârsta estimată la 364 ± 8 milioane ani (Devonianul târziu). Această perioadă corespunde aproximativ cu un eveniment de extincție. Atunci când în jur de 40% de specii au dispărut. Există dovezi pentru alte evenimente de impact mari care au avut
Craterul Woodleigh () [Corola-website/Science/328230_a_329559]
-
Extincția Permian-Triasic (P-Tr), colocvial cunoscută drept Moartea cea Marea sau Marea Extincție din Permian, a avut loc acum aproximativ 252 milioane de ani, formând limita dintre perioadele geologice Permian și Triasic, precum și epocile paleozoice și mezozoice. Este cea mai mare extincție în masă cunoscută din istoria Pământului, în care 96% din toate speciile marine
Extincția Permian-Triasic () [Corola-website/Science/335639_a_336968]
-
Extincția Permian-Triasic (P-Tr), colocvial cunoscută drept Moartea cea Marea sau Marea Extincție din Permian, a avut loc acum aproximativ 252 milioane de ani, formând limita dintre perioadele geologice Permian și Triasic, precum și epocile paleozoice și mezozoice. Este cea mai mare extincție în masă cunoscută din istoria Pământului, în care 96% din toate speciile marine și 70% din vertebratele terestre au dispărut. Este singura extincție în masă cunoscută și pentru
Extincția Permian-Triasic () [Corola-website/Science/335639_a_336968]
-
a căzut pe granița Permian-Triasic. Unele dovezi sugerează că au existat mai multe impulsuri de extincție sau că extincția s-a răspândit de-a lungul a câtorva milioane de ani, cu un vârf ascuțit în ultimele milioane de ani de Permian. O teorie mai veche, încă susținută în unele lucrări recente, este că au existat două impulsuri majore de extincție de 9,4 milioane de ani, separate printr-o perioadă de extincții mult peste nivelul de fond, și că extincția finală
Extincția Permian-Triasic () [Corola-website/Science/335639_a_336968]
-
finală a ucis doar aproximativ 80% din speciile marine vii la acel moment, în timp ce alte pierderi au avut loc în timpul primului impuls sau în intervalul dintre impulsuri. Conform unui studiu al cercetătorilor de la Universitatea Calgary din Canada, Marea Extincție din Permian a fost consecința unei serii importante de erupții vulcanice, care ar fi revărsat mai întâi în atmosferă cantități importante de cenușă. Ei au descoperit în rocile din actuala regiune arctică din Canada straturi semnificative de cenușă din cărbune corespunzătoare stratificărilor
Extincția Permian-Triasic () [Corola-website/Science/335639_a_336968]
-
fost inițial stabilit de apariția abundenței de fosile. Ulterior au fost făcute astfel de descoperiri anterioare acestei limite. Fanerozoicul se divide în trei mari ere geologice: Paleozoic, Mezozoic și Cenozoic și constă în 12 perioade: Cambrian, Ordovician, Silurian, Devonian, Carbonifer, Permian, Triasic, Jurasic, Cretacic, Paleogen, Neogen și Cuaternar. Caracteristicile Paleozoicului sunt apariția peștilor, amfibienilor și a reptilelor. Mezozoicul este condus de reptile, și are loc evoluția mamiferelor, păsărilor și a dinozaurilor. Cenozoicul este timpul mamiferelor, și mai recent, a oamenilor. Paleozoicul
Fanerozoic () [Corola-website/Science/324746_a_326075]
-
istoria Pământului în care au evoluat forme complexe de viață, de la cele care au înghițit prima gură de oxigen pe uscat și apoi diversificarea tuturor formelor de viață. Paleozoicul este împărțit în șapte perioade: Cambrian, Ordovician, Silurian, Devonian, Carbonifer și Permian. Cambrianul se întinde de la 540 de milioane de ani în urmă la 485 de milioane de ani și este prima perioadă a Paleozoicului și a erei Fanerozoice. Cambrianul stârnește un boom în evoluție, eveniment cunoscut sub numele de Explozia Cambriană
Fanerozoic () [Corola-website/Science/324746_a_326075]
-
evoluat primele reptile în mlaștini. De-a lungul Carboniferului a existat un model de răcire, care în cele din urmă a condus la glaciațiunea continentului Gondwana care era situat în jurul polului sud, un eveniment cunoscut sub numele de glaciațiunea Permo-Carbonifer. Permianul se întinde de acum 300 de milioane de la 250 milioane de ani și a fost ultima perioadă a Paleozoicului. La început, toate continentele erau prinse împreună pentru a forma supercontinentul Pangeea, înconjurat de un ocean numit Panthalassa. Pământul a fost
Fanerozoic () [Corola-website/Science/324746_a_326075]
-
Triasic, Jurasic și Cretacic. Triasicul a durat cca 50 de milioane de ani (perioada cuprinsă între acum 250 de milioane de ani și 200 milioane de ani). Perioada Triasic este o perioadă de tranziție din istoria Pământului între Extincția din Permian și perioada luxuriantă din Jurasic. Ea are trei epoci majore: Triasicul timpuriu, Triasicul mijlociu și Triasicul târziu. Triasicul timpuriu a durat 3 milioane de ani (între acum 250 de milioane de ani până acum 247 milioane de ani) și a
Fanerozoic () [Corola-website/Science/324746_a_326075]
-
păianjenilor din Carbonifer au fost incluși în subordinul Mesothelae, un grup din care în prezent a rămas doar familia Liphistiidae. "Paleothele montceauensis", care a trăit la sfârșitul Carboniferului, acum 299 milioane ani în urmă, a avut cinci organe filiere. Deși Permianul, 299 - 251 milioane ani în urmă, a foast bogat în insecte zburătoare, principala hrană a păianjenilor, există foarte puține fosile din această perioadă. Unele fosile de păianjeni migalomorfi ce datează din Triasic par a fi membri ai familiei Hexathelidae, având
Păianjen () [Corola-website/Science/308507_a_309836]
-
nu erau folosiți ca cei din prezent . Protelytroptera este considerat grupul central al ordinului Dermaptera. Aceste insecte, care seamană cu grupul modern Blattodea sau cu gândaci cu aripi tip carapace și cu orificiu anal mare și inegal, sunt cunoscute din Permian în America de Nord, Europa și Australia. Nu există fosile din Triasic când schimbări morfologice au avut loc din Protelytroptera spre Dermaptera. Ordinul cel mai apropiat și cel mai probabil este Grylloblattaria, descris de către Giles in 1963. Există și alte argumente de către
Urechelniță (insectă) () [Corola-website/Science/322795_a_324124]
-
mare, din genul "Jaekelopterus", avea lungimea de 2 metri, dar cele mai multe specii au avut mai puțin de 20 cm și semănau cu scorpioni gigantici. Ei au fost prădători care au înflorit în mările calde de mică adâncime, în Ordovician și Permian, 460 - 248 de milioane de ani. Ei au dispărut în perioada Permian-Triasică cu 251 de mln de ani în urmă, fosilele lor au o distribuție mondială. După segmentația corpului și dezvoltarea membrelor, gigantostraceele reprezintă cele mai vechi chelicerate. Corpul lor
Eurypterida () [Corola-website/Science/318107_a_319436]