6 matches
-
a lipsit nici o anume dispută în ceea ce privește un spectacol cu „I Vespri siciliani”. Considerându-se, însuși, tenor liric, artistul Vasile Moldoveanu are o voce vibrantă, cu un timbru deosebit de agreat pe un registru acut, stăpânit, controlat, de forță, ca atuuri de permisibilitate la roluri tipice pentru un tenor spinto (Calaf, Don Carlo, Don José, Manrico) și deopotrivă dramatice (Radames, Dick Johnson). Vocea sa a fost apreciată la nivelul de valoare a tenorilor Giovanni Martinelli și Franco Corelli, iar pe deasupra, aspectul său corporal
MUZICA ROMÂNESCĂ, ISTORIE CU PAGINI IROSITE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1620 din 08 iunie 2015 by http://confluente.ro/aurel_v_zgheran_1433738997.html [Corola-blog/BlogPost/352798_a_354127]
-
și că dacă oameni doresc legalizarea avortului, trebuie să fie adoptată o lege în acest sens. Scalia scria în opinia sa separată la cazul " din 1992: Statele pot, dacă doresc, să permită avortul la cerere, dar Constituția nu le obligă. Permisibilitatea avortului și limitele asupra lui, trebuie rezolvate ca cele mai importante chestiuni în democrația noastră: cu cetățenii încercând să se convingă unii pe alții și apoi să voteze. Scalia a cerut în mod repetat colegilor săi să inverseze decizia din
Antonin Scalia () [Corola-website/Science/335606_a_336935]
-
de Hesse să ia măsuri. În 1523 s-a căsătorit cu neatractiva și bolnăvicioasa Christine de Saxonia, care era de asemenea și o mare băutoare. Filip a comis adulter; și încă din 1526 el a început să ia în considerare permisibilitatea bigamiei. Potrivit lui Martin Luther, el a trăit "în mod constant într-o stare de adulter și desfrânare". El și-a propus să se căsătorească cu fiica uneia dintre doamnele de onoare ale surorii sale, Margarethe von der Saale. În timp ce landgraful
Filip I, Landgraf de Hesse () [Corola-website/Science/337591_a_338920]
-
criticată de I.L. Caragiale. Reiterează critica junimistă, deși într-un studiu din 1918, Cultură și vocație, își nuanțează poziția, în sensul că nu e împotriva europenizării, ci doar împotriva „importurilor” greșite, care nu țin seama de „afinitățile” dintre culturi, de permisibilitatea sau respingerea imitației, de vocația noastră etnică. Din perspectiva filosofiei culturii, relațiile lui R.-M. cu literatura apar ca normale. În 1901, sub titlul Cestiuni de estetică, își pune întrebarea De ce literatura română e lipsită de actualitate?. Răspunsul s-ar
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289110_a_290439]
-
să o iau acasă pe două luni. Foarte diferit de sistemul librăriilor în care, așezat cuminte, trebuie să aștepți să fie scoasă cartea din străfundurile depozitelor. Iar pe vremea mea, bibliotecile din România aveau toate două sau trei niveluri de permisibilitate: sala obișnuită, pe urmă sala specială, unde nu aveau acces decît anumite persoane și unde erau disponibile cărți nu cu totul aprobate, iar la Biblioteca Academiei era și un al treilea nivel, secret, cum era poreclit pe atunci, unde cei
Toma Pavel: „Ființa umană nu trăiește numai și numai exact unde și cînd se află” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4321_a_5646]
-
ci pe temeiuri interne politicii și relației dintre autoritatea politică și subiecții acesteia. E adevărat, par să recunoască Jubb și Rossi, doar distincția conceptuală între simpla dominație și politică nu ne poate furniza resursele normative necesare fundamentării judecăților referitoare la permisibilitatea sau impermisibilitatea diferitelor ordini politice. Însă aceasta nu înseamnă, în opinia lor, că trebuie să ne bazăm, în ultimă instanță, pe valorile morale pentru a justifica distincția între ordinile politice legitime și ordinile politice nelegitime. O astfel de concluzie ar
[Corola-publishinghouse/Science/84953_a_85738]