31 matches
-
Slovenia, la seminarul „Sistemul managementului dezastrelor pentru sud-estul Europei“. politicianul săptămânii Nestor Kirchner, noul președinte al Argentinei Este în vârstă de 53 de ani. A absolvit Universitatea de Drept din La Plata. Încă din studenție a aderat la mișcarea tinerilor peroniști. După absolvire s-a întors în Patagonia natală, unde a activat ca avocat apoi a fost primar în Rio Gallegos și ulterior guvernator al provinciei Santa Cruz, timp de trei mandate. Nestor Kirchner, al șaselea președinte al țării în interval
Agenda2003-22-03-3 () [Corola-journal/Journalistic/281058_a_282387]
-
Iordachescu Ionut Președintele peronist al Argentinei, Cristina Kirchner, încearcă să treacă prin Congres o lege care anulează decizia unei instanțe din SUA conform căreia Buenos Aires-ului este obligat să-și plătească datoriile către toți creditorii săi. Concret, dacă legea va fi adoptată, Argentina va
Argentina, în colaps, e pe punctul de a lua o decizie istorică by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/22203_a_23528]
-
în această funcție o simplă sinecură pe care a acceptat-o ca atare - sau o sursă de venit după ce fusese concediat de la bibliotecă? Scriitorul a tratat cu destulă discreție acest episod din viața sa. Citind textul lui Llosa despre umilirea peronistă a lui Borges m-am gîndit că autoritățile de la noi, din anii 50 s-au ferit să-l pună într-o asemenea neplăcută ipostază pe Tudor Arghezi. L-au lăsat cîțiva ani fără nici o sursă sigură de venit, încît poetul
Borges umilitul și Arghezi comersantul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8544_a_9869]
-
această dorință de a deproblematiza existența devine fermentul din care se nasc falșii profeți izbăvitori. Utopia comunistă a prins rădăcini exact într-un asemenea context social-politic și intelectual. La fel ca și în cazul ideologiei fasciste, dar și a populismului peronist ori a dictaturilor militare latino-americane21. Când idealurile unei generații s-au prăbușit, încrederea oamenilor s-a îndreptat lesne spre falșii mântuitori. În România, orice desistare în raport cu proiectul modernizării s-a contabilizat în categoria factorilor de rezistență. În etapa următoare, viciile
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
s-a declarat trădat de intelectuali tocmai când consilierii săi încercau mai disperat să-l justifice, iar liste lungi de semnături ale unora dintre cei mai distinși oameni de știință, cultură și artă chemau la constituirea unui fel de partid peronist (sau, mai elegant și francofon spus, partid gaullist, un model imitat și de Jacques Chirac). Asta după ce, în numele democrației prooccidentale, regimul Constantinescu promovase un fel de moratoriu asupra criticilor, oricât de mărunte, la adresa performanțelor sale. Pe acest fundal, apariția, orientarea
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
mai spus-o, Europa de Est Își așteaptă Perónii. Noi nu știm ce fel de Peróni. Ar putea să fie un Juan Domingo Perón. Mircea Mihăieș: Au existat deja doi care au ajuns la putere. Mećiar, În Slovacia, care a fost un peronist destul de convingător, și Orbán În Ungaria. Vladimir Tismăneanu: Până la un punct și Simeon! Mircea Mihăieș: Chiar la noi, În anii ’90, Petre Roman putea trece drept un astfel de personaj. Vladimir Tismăneanu: Atunci Îi plăcea foarte mult să fie menționat
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
guvernamentale de promovare a democrației din timpul administrațiilor Reagan sau Clinton. În Argentina, politica Statelor Unite în favoarea drepturilor omului, respinsă de guvernul militar din anii '70, a dus două decenii mai târziu la o manifestare considerabilă a puterii blânde americane, atunci când peroniștii arestați odinioară au revenit la putere. Politica poate avea efecte pe termen lung sau scurt, în funcție de schimbarea contextului. Popularitatea de care s-au bucurat Statele Unite în Argentina la începutul anilor '90 reflecta politica lui Carter din timpul anilor '70 și
Puterea blândă by Joseph S. Nye, jr. () [Corola-publishinghouse/Science/1027_a_2535]
-
economică, culminînd, în decembrie 2001, cu un crah monetar-financiar și o revoltă populară. Clasa conducătoare argentiniană a devenit peste noapte un "cadavru politic", deși, după repetate încercări, pe 1 ianuarie 2001, a fost ales de către Congres un președinte, în persoana peronistului Eduardo Duhalde, care a declarat imediat că va întoarce spatele perioadei Menem, căruia i-a fost vicepreședinte, într-o vreme în care recunoștea că "suntem o clasă conducătoare de rahat și eu fac parte din aceasta"32, îngrijorînd astfel finanțatorii
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
dispăruți și exilați datorită dictaturii nu a fost întrecut decît de cel datorat sărăciei. Dincolo de criza economico-financiară actuală, Argentina se confruntă cu o criză de valori, care vine din istoria sa mai îndepărtată sau mai apropiată, criză pe care demagogia peronistă n-a făcut decît să o exacerbeze. Cum ar putea fi altfel într-o societate obișnuită cu cîștigul facil, în care munca este considerată o naivitate, o societate foarte imaginativă în încălcarea legii, dominată de rețelele clientelare ale corupției, de
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
uriașă și o fugă a capitalurilor pe măsură, de o pervertire foarte originală a tuturor ideologiilor și conceptelor-cheie, de o redefinire chiar a semnificației cuvintelor... Și totuși, speranța moare ultima, iar Argentina nu trebuie să-și piardă încrederea. Un senator peronist a și oferit o rețetă miraculoasă: ar fi suficienți doi ani fără corupție crede el pentru ca Argentina să-și regăsească opulența. Desigur, perspectivele imediate sunt tulburi, dar țara geme de talente de toate felurile, iar criza actuală pare să fi
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
culturală și energia politică a societății civile, unde germinează clasa politică de mîine. Însă, e cert, nimic nu va mai fi ca înainte. În zece zile, societatea civilă a schimbat două guverne. Iar vidul de putere lăsat de radicali și peroniști nu a mai fost umplut nici de un "salvator al patriei" în uniformă, nici de un "Mesia" în civil. E un progres al democrației, chiar dacă aceasta nu a rezolvat problemele economice ale țării, un progres care pune capăt ciclului istoric
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
aceasta nu a rezolvat problemele economice ale țării, un progres care pune capăt ciclului istoric ce a marcat secolul al XX-lea. Principalul vinovat este considerat fostul ministru al Economiei, Domingo Covallo, la putere atît sub militari, cît și sub peroniști și radicali, ideologul "contra-miracolului" argentinian, un soi de "neoliberalism" autist, împănat cu consiliu monetar și demantelarea puterii statale, ce a condus la prăbușirea oricărui sistem de protecție socială, bancrută, îndatorare nesustenabilă (140 miliarde dolari), șomaj masiv, mizerie generalizată. Dar, împreună cu
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
bancrută, îndatorare nesustenabilă (140 miliarde dolari), șomaj masiv, mizerie generalizată. Dar, împreună cu el, o întreagă clică de demagogi corupți a fost măturată de pe scena politică. A urmat un guvern fruct al unui acord între cele două partide istorice, radical și peronist -, susținut de biserica catolică și votat de parlament. Baza sa electorală nu este de neglijat. Președintele Duhalde a fost considerat ca singurul politician din trecut ce poate fi chemat ca "pompier de serviciu", pînă la alegerile generale. Paritatea fixă peso-dolar
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
La sfârșitul războiului, America Latină cunoaște o perioadă de democrație* de care comuniștii profită. Dar este și o perioadă de autoritarism populist, în Argentina și în Brazilia, care se va afla la originea a două atitudini comuniste contradictorii: opoziția față de mișcarea peronistă din Argentina, sprijinirea regimului lui Getulio Vargas, în Brazilia. Odată cu Războiul Rece*, comuniștii sunt expulzați din sindicate* în întreaga Americă Latină, iar guvernele încearcă să reprime mișcările populare, să rupă relațiile diplomatice cu URSS și să se orienteze spre dreapta
Dicționarul comunismului by Stéphane Courtois () [Corola-publishinghouse/Science/1933_a_3258]
-
a căzut în urma insurecției ofițerilor militari cu vederi democratice. Ex- președintele Argentinei a stat aproape două decenii în exil unde, în 1961 s-a recăsătorit a doua oară cu Maria Estela Martinez Cartas (născută în 1931), fostă dansatoare. După ce partidul peronist a intrat în legalitate, a fost reales în lipsă ca președinte, funcție pe care a reocupat-o în perioada 1973-1974. A treia soție a președintelui Perón, Maria Estela, în funcție de vicepreședinte, a devenit, după moartea lui, în perioada 1974- 1976, președinta
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
seară "genialul grădinar" este închis în închisoarea de la Fleury-Mérogis. Le Figaro, 2 aprilie 1997 2. Atunci cînd ea moare, pe 26 iulie 1952, generalul Peron îi îmbălsămează corpul. Trei ani mai tîrziu, militarii reușesc un puci și "sustrag" corpul adorării peroniștilor. Ibid. În primul exemplu, reperajul temporal se operează cu ajutorul ambreiorilor ("primăvara trecută", "de vineri"), care iau ca reper ziua de apariție a cotidianului; în al doilea caz, ziaristul recurge fie la reperaje în afara contextului ("pe 26 iulie 1952"), fie la
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
anii '50), Germania sub Adenauer (Uniunea Creștin Democrată -CDU) la sfârșitul anilor 1940) și Italia sub De Gasperi (Democrația Creștină în 1945) deși am putea adăuga pe listă și Grecia, Spania și Portugalia. În America Latină, cel puțin patru partide Partidul peronist din Argentina, Acțiunea Democratică din Venezuela, Alianța Populară Revoluționară Americană (APRA) din Peru și Mișcarea Naționalistă Revoluționară (MNR) din Bolivia își datorează existența unui lider și i-au supraviețuit acelui lider, în ciuda loviturilor de stat militare. Aceasta sugerează într-adevăr
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
impus timp de douăzeci de ani, între 1964 și 1984. Mai frecvent se întâmplă ca unuia sau mai multor partide să nu li se permită constituirea sau reconstituirea, așa cum s-a întâmplat o lungă perioadă de timp în Argentina cu peroniștii sau în Turcia cu Partidul Democrat. Probleme ale competiției între partide Sistemele cu mai mult de un partid se pot dezvolta așadar în contextul unei competiții restricționate și chiar planificate. În general, competiția pune în aceste sisteme trei probleme interdependente
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
urmat în țară poate fi pusă pe seama faptului că niciuna din diversele forțe politice nu este niciodată sigură că celelalte se vor supune regulilor jocului. O observație similară se poate face despre Argentina de după război, ca rezultat al dominației partidului peronist în anii '40 și '50: acesta a creat o asemenea suspiciune în rândul altor organizații încât climatul politic a fost otrăvit timp de zeci de ani. Există și alte situații la fel de dificile experimentate de sistemele cu un singur partid în
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
care s-au prăbușit și nu au fost niciodată reconstituite, precum Partidul Convenției Poporului al lui Nkrumah din Ghana, care a fost răsturnat în 1966, sau partidele care au fost reconstituite după ce un timp îndelungat au fost interzise, precum partidul peronist în Argentina, în anii '50, '60 și '70, au avut un impact considerabil asupra țării lor. Dimpotrivă, partidele care existau neîntrerupt sau cel puțin pentru perioade lungi de timp, precum cele alcătuite de forțele armate și menținute într-o serie
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
dar ostilitatea Îi era clară, cu toate că știa (cel puțin, eu cred că știa) că victoria ultimă Îi aparținea - soțul ei era ferit de „eliberarea“ noastră. În Mar del Plata vizitaserăm un doctor, prieten cu Alberto, care se Înscrisese În partidul peronist și dispunea de toate privilegiile care decurg de aici. Doctorul din Necochea rămăsese, Însă, fidel alor lui - radicalii - dar totuși eram la fel de departe de el cum fuseserăm și de celălalt. Mie nu mi s-a părut niciodată o opțiune politică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
textura șmirghelului. Cum dăm de o casă cu grădină, cerem imediat de mîncare, găzduire și tot ce ne-ar mai putea da. Am ajuns la ferma familiei von Putnamer, prieteni ai lui Jorge, mai ales unul dintre ei, care e peronist și umblă mereu beat; e cel mai tare dintre toți trei. Am reușit să-i depistez o tumoare În zona occipitală, cu originea probabilă Într-un chist hidatic. Va trebui să așteptăm ca să vedem ce se Întîmplă mai departe. Plecăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
cercetările asupra hipofizei, care mai tîrziu avea să devină subiectul lucrării sale de doctorat. Din anul 1919 a fost profesor la "Școala Medicală din Buenos Aires". A înființat un institut de fiziologie pe care l-a condus până în 1943, când guvernul peronist l-a înlăturat din acest post după ce, în timpul celui de-al doilea război mondial și-a manifestat simpatia pentru coaliția antihitleristă și a semnat o declarație a unor intelectuali care cerea respectarea democrației. Deși a primit nenumărate invitații din străinătate
Bernardo Houssay () [Corola-website/Science/313703_a_315032]
-
la o imagine pozitivă în alegerile legislative din 7 mai, ce au avut loc la doar o săptămână de la naționalizarea căilor ferate britanice în Argentina. Jumătate din membrii Lower House au fost înlocuiți, și noua componență a înclinat balanța în favoarea Peroniștilor. Opoziția le-a dizolvat alianța în 1945, Uniunea Democratică aderând însă la unicul partid care putea face față Peronului: Uniunea Civică Radicală Centristă (UCR). Președintele a început mecanisme pentru a-și consolida puterea politică, înlocuind Partidul Laburist, care îl votase
Alegeri legislative în Argentina, 1948 () [Corola-website/Science/319703_a_321032]
-
dizolvat alianța în 1945, Uniunea Democratică aderând însă la unicul partid care putea face față Peronului: Uniunea Civică Radicală Centristă (UCR). Președintele a început mecanisme pentru a-și consolida puterea politică, înlocuind Partidul Laburist, care îl votase, cu un Partid Peronist, în 1947 și dând afară membrii opoziției din cadrul Curții Supreme și al universităților. Aceste manevre au fost urmate de introducerea Peroniștilor în Congres a unui proiect de lege, împuternicind crearea unui Sfat, a unei Adunări pentru înlocuirea Constituției din 1853
Alegeri legislative în Argentina, 1948 () [Corola-website/Science/319703_a_321032]