215 matches
-
cel mult două ori pe lună și nu ieșim niciodată la bere. Când sun la o instituție de stat și sunt amânat de trei-patru ori pe motiv că funcționarul pe care-l caut nu e-n birou, incep o lungă perorație, presărată cu vorbe proaste, despre slujbașii care trag chiulul pe banii mei. Invariabil, ieșirea mea nu produce nici un efect la celălalt capăt al firului. Cel mult, mi se închide telefonul în nas. Și totuși, eșecul repetat nu mă convinge să
Extra-optiunea toamnei by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/83046_a_84371]
-
fără rezerve. cu o mențiune: dacă vă țineau nervii (normal că e de înțeles să nu te țină cu așa o urlătoare demență), ar fi fost fain să vă uitați la el așa și SĂ VĂ STRICĂȚI de râs în timpul perorației. v-aș fi căzut la picioare (cel mai tare m-a întristat reacția de sitcom a publicului angajat cu ziua) Dragă domnule Bucurenci, Vă scriu pentru a va felicita pentru modul în care ați înțeles să reacționați aseară. Creatură care
De ce-am plecat din studioul 2 al TVR by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82851_a_84176]
-
societate autohtonă normală s-a consumat prin clasa a treia. Pionier de frunte, cu "origine sănătoasă", datorată în special bunicilor, am fost "selectat" pentru a merge într-o tabără internațională. Undeva lângă Moscova... Chemat la școală împreună cu mama. Ascultăm împreună perorațiile tovarășei de la sector în legătură cu grija partidului și guvernului pentru tinerele vlăstare. Se cere o fotografie a copilului. Bănuiam că este pentru pașaport. După un timp mama a fost din nou convocată și i s-a comunicat "cu discreție" motivul respingerii
Obediența by Mihai Bădic () [Corola-journal/Journalistic/15137_a_16462]
-
are însăși grația pe care podoabele i-o dau femeii dornice să placă: „Femeile doresc ca podoabele lor să depindă mai degrabă de buna voastră plăcere decât de legi”, le spune el senatorilor. Îndrăznea cineva să nu fie de acord? Perorația teoretic hiperbolică a rigidului consul a fost astfel înfrântă de argumentația sentimentală mai aderentă la realitatea cunoscută și de aceea mai convingătoare, a tribunului plebei. Dar, cu un umor bine stăpânit, Titus Livius n-a nesocotit nici persuasiunea femeilor care
Retorica, legea și luxul by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/13261_a_14586]
-
la o distanță cît mai aseptică - și criticul care-i cere bătrînului să-și scrie cartea în franceză, în speranța că-l va descuraja, și nepotul care-l crede senil definitiv, și bătrîneii din parc, prea puțin dispuși s-asculte „perorații” revizioniste în limba lui Robespierre. Cu totul alta e atmosfera Istoriei de la Al Waqbah, text ce se împărtășește din plin din aura României de „țară unde nu te plictisești niciodată”, cu locuitori de imensă ingeniozitate, în stare să fabrice alcool
Vremea poveștii by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13298_a_14623]
-
de contopire a oamenilor lui Năstase cu oamenii lui Voiculescu. Nu trebuie să fii fatalist pentru a vedea în astfel de întâmplări un semn. Dacă nu al destinului, măcar al cinismului care l-a făcut pe Năstase să-și continue perorațiile găunoase, deși bietul om se zbatea în ghearele morții sub privirile îngrozite ale unei săli întregi. Dar ce contează viața unui om în fața paranoiei dezlănțuite de obsesia puterii? De-acum înainte, le va fi foarte greu pesedeilor să susțină că
Tâlhăria de partid by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12482_a_13807]
-
ample, de factura lui Mircea Dem. Rădulescu, tâlcul îi era, desigur, patriotic, fusesem ales pentru mușchiulatura de biciclist a pulpelor, vădind descendența din infatigabilii mărșăluitori de sub stindardele cu vulturi ciocoși - și pentru vocea cald-baritonală. Păstrez în minte și acum începutul perorației mele, prin care-mi îndemnam Patria să-și țină firea: “Oricâtă furtună pe umerii tăi s-ar abate, o Românie...” De altminteri, furtuna se abătea cu o anumită regularitate, în strânse formațiuni de Eliberatoare, venind și plecând, lansând covoare de
Un tăciune și-un cărbune by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/13019_a_14344]
-
În stradă. Sunt conștient că mă agit inutil, că nu clintesc un fir de praf În contra istoria pe care soarta, politica (dar și neseriozitatea noastră) ne-o impun, dar nu mă pot hotărî să devin „Înțelept”. Spună orcine vrea că perorația lui G. Călinescu, dintr-o cronică (a mizantropului, dar a mai ales a optimistului), nu bate aerisitor prin textul palerian! Concluzia: „nu se poate fără, politica e fatalitate”. „Modelul cel mai Înalt de politician a fost și a rămas cel
De la și spre Octavian Paler. In: Editura Destine Literare by Marian Barbu () [Corola-journal/Science/76_a_285]
-
aproape de final. Era extrem de mulțumit de sistemul de aici În care avea Încredere și care, spunea el, răsplătește efortul perseverent. Am râs amândoi nostalgic de băutele din studenția de la Drept, de numele bodegilor din Iași pe care le umpleam de perorații și cântece În nopțile de după sesiune, de miliardele de țigări fumate prin care ne dădeam duhul Încetul cu Încetul, urmând ca ziua următoare să ne umple iarași cu duh. Toate plimbările pe sub teii Copoului, cum nu ne prezentam la niciun
ALECART, nr. 11 by Victor Vașuta () [Corola-journal/Science/91729_a_92889]
-
că I. Kant nu are retorică, nici urmă de facondă netulburîndu-i curgerea verbală. Kant nu intră niciodată în pielea unui histrion vînturînd vorbe, stilul fiind inexistent, asemenea unei curgeri netede de expresii aride. Nimic mai străin de Kant decît emfaza perorațiilor făcute de dragul lor însele. Chiar și atunci cînd se lasă în voia unei replici date unui contemporan, o face cu conștiința că se abate de la asprimea schemelor, răspunsul fiind dat cu crispare, fără aplomb. Elocvența menită a cîștiga simpatie e
Morala cerbilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2830_a_4155]
-
viață celor două concerte cu orchestră. Festivalul a continuat cu o serie de recitaluri în fața unor săli arhipline. Atașamentul față de muzica lui Chopin al unei categorii mult mai largi de ascultători decât obișnuiții sălilor de concert nu se dezminte, în pofida perorațiilor estetice negatoare repetate de-a lungul secolului nostru, atât de străin de esența ei romantică. Dar melomanii nu sunt interesați de disputele teoretice ci își urmează instinctul, nevoia de sensibilitate; Chopin rămâne pe primul loc în preferințele celor mai diverși
Chopin, o "fata morgana"? by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/17397_a_18722]
-
care este pus artistul român de aceste împrejurări ostile și chiar de inconsecventele și de dezinteresul Uniunii însăși. Dar nu de explicații ducem noi acuma lipsa și nici nu trebuie să transformăm niște relații pur economice, de natură financiară, în perorații sentimentale sau în cereri de clementa. Nu s-a achitat la timp de obligațiile economice care derivă din deținerea atelierului, François Pamfil n-are decît să și le achite pe toate în termen de 30 de azile. Nu și le
O executie sumarã by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17452_a_18777]
-
ca sub imperiul unei pofte de trivialitate fățișă. Cauza stă cu precădere în umorile fierbinți ce le frămîntă rasa, cu neastâmpărul acela meridional a cărui expresie atinge pragul stridenței teatrale. Cînd nu vorbesc cu mîinile, italienii vorbesc cu fermenții unei perorații suculente, al cărei zgomot dăunează conținutului propriu-zis. Și cum scrisul are neajunsul de a nu le îngădui gesticulații directe, consolarea le vine din îndesirea piruetelor stilistice. Urmarea e că forma agitației retorice o ia înaintea sensului, cititorul resimțind excesul de
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
cu nuanța ei trivială (accentul de idiom viu, vorbit în tractire și piețe) e semn de obtuzitate crasă. Îmbrățișînd dialectul toscan, din care se va desprinde viitoarea limbă italiană, Bembo scrie trivial fără a avea nimic vulgar în expresie, dimpotrivă perorația doctă, de o cizelare izbitor de elegantă, sfîrșește în calofilie evidentă. Mai mult, exigența stilistică nu-i îngăduie abateri de la protocol: fraza e lungă, cu numeroase incise șerpuind într-o sintaxă stufoasă. Modelul livresc pe care l-a avut Bembo
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
le aprofundeze, dibaci până și, sau mai ales în patriotism, liberalii se făceau vinovați, în opinia lui Eminescu, pentru faptul de a fi promovat fără discernământ forme noi, ce au provocat dezechilibre adânci în societatea românească. Inflația gestului patriotic, carnavalul perorațiilor despre Europa, despre țară și strămoși, sunt expresii ale crizei de creștere pe care o traversa societatea românească. Caragiale le-a veștejit în registru comic și tragi-comic, în vreme ce Eminescu în cel tragic. Tușa discursului său este cert îngroșată, nedreaptă adesea
Eminescu și modernizarea României by Mihai Dorin () [Corola-journal/Journalistic/15589_a_16914]
-
se golește, în aceste condiții, de conținutul de atrocitate și devine o primejdie din care, dacă scapi, ești mai frumoasă și mai fericită. Asta crede Lelia, cînd se gîndește la pericolul prin care a trecut. Concluzia, la capătul unor întinse perorații despre cît e de nefeminin să manifești curaj sau opoziție pe față (discurs perfect compatibil cu spațiul patriarhal în care Lelia își caută un loc) și despre cît e de feminin să speculezi slăbiciunile celor tari spre a te strecura
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
din spaima de "compoziție" necesară - și Fiona - fiica matură, aparent apatică și indiferentă, de fapt retrasă într-un exil interior, pentru care Dorina Haranguș a găsit o bună expresie. Sterila lor relație tensionată generează apariția altor personaje - cele invocate în perorațiile individuale. Prietena din copilărie apare efectiv și în parametrii prezentului: o casnică rutinieră, cu trei copii și fără nici un orgasm la activ. Vasilica Oncioaia izbutește la debut o fină caricatură a tipului respectiv de feminitate "entuziastă". Defel ușoară nu a
Călătorie în propria copilărie by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/16561_a_17886]
-
Intriga romanului stă în fermentul de ranchiună al autorului. De aceea, cartea poate fi deschisă la întîmplare, eșantionul de proză peste care dai sunînd la fel peste tot. Extincție e un monolog în care autorul se răfuiește cu amintirile, o perorație la persoana întîi care se desfășoară năvalnic, ca sub apăsarea unei furii teribile, căreia autorul îi dă glas ca să nu înnebunească. Declamația curge șuvoi, în repetiții urzite după tiparul unor reluări obsesive, ca în pasajele unei fugi muzicale. Lectura place
Furia literară by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2799_a_4124]
-
e pârțu’ găinii, băă! Ca să facă oul, ea întoarce pârțu’. Și ca să facă tot mai multe, trebuie să o pui bine pe perete! Uite-așa! Și făcu rapid o mișcare complicată cu mâinile, din care nu pricepurăm nimic. După această perorație, nea Mitică iar a ridicat filosofic din sprânceană: -Ei, acum ați priceput? -A-haa! am exclamat noi, iluminați de explicația savantă a lu’ nea Mitică. -Adică...spun eu, trăgând concluzia, asta era! Pârțu’ de la găină care face ouă! a-haa!..Adică, de la
POVESTIREA CÂŢU-MÂŢU (PARTEA-NTÂI) de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377171_a_378500]
-
orei de curs. Nu înțeleg de ce marii pedagogi autori și susținători de cursuri universitare nu au remarcat acest simplu deziderat. La intrarea în gimnaziu (al doilea nivel de învățământ) elevul nu are capacitate de a extrage esențialul din enunțarea unei perorații. Este util ca profesorul să înscrie pe tablă schema ideile principale ale lecției care va fi predată. După înscrierea în caiete a acestor scheme elevilor nu li se mai permite să scrie ceva spre a asculta conferința care dezvoltă ideile
EDUCAŢIA ESTE OARE EDUCAŢIE? de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377244_a_378573]
-
prea lasc, dar, nimeni nu-i perfect!; - acuzația de nerespectare a adevărului de către doamna M.D.P. este nefondată, dumneavoastră fiind preocupat să aruncați cu ouă clocite în cei care susțin și promovează adevărul. Nu aveți argumente persuasive și vă lansați în perorații acuzatoare gratuite ce aduc mai degrabă cu comentariile lui Agamiță Dandanache. Vă poziționați astfel la mare distanță de „ochii și sufletul neamului”; Prof. octogenar T.B.Șuțeanu: „Autoarea articolului “De ce a fost ucis Ceaușescu”, din postura de redactor șef a revistei
„Confecţionez haine din pielea clientului…” [Corola-blog/BlogPost/93072_a_94364]
-
Revoluției, în august-septembrie 1848, istoricul nu ezită să se transforme în purtător de cuvînt al tuturor țăranilor români care au existat și au suferit, din noaptea timpurilor și pînă în anul 1848, cînd se punea problema împroprietăririi lor. Adoptînd formula perorației, a adresării directe, Bălcescu vorbește ca un profet care interpretează voința divină: "Iată limbagiul ce țăranii și revoluția ar fi putut să ție proprietarilor și, vorbind astfel, revoluția ar fi fost dreaptă, s-ar fi ridicat la înălțimea cerului, ar
Călugăr și soldat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8314_a_9639]
-
de uz personal, dar în nici un caz publicării în volum. La următorul volum, autorul va trebui să taie la sînge din text, să renunțe la generalități atunci cînd vorbește despre sine și să nu mai recurgă cu nici un preț la perorații îngălate. Și atunci, poate, va fi mai bine. Altminteri în silozurile pieței de carte de care vorbeam înainte va mai încăpea încă un volum omorît din fașă.
Malefica proliferare lexicală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7078_a_8403]
-
comportamentului său cotidian: fiind profesor de filozofie la Universitatea din Cluj, obișnuia să-și înceapă cursurile printr-un scurt preambul ritualic: îngenunchea în fața studenților și rostea cu glas tare "Tatăl nostru", după care, reintrînd în pielea dascălului, își vedea liniștit de perorațiile abstracte ale discursului speculativ. Viața lui are ceva din tensiunea picarescă pe care numai biografiile din prima jumătate a secolului XX o au: răsturnări drastice pe un fundal istoric plin de rupturi sociale. Între 1916 și 1918 participă la Primul
O victimă a credinței by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8089_a_9414]
-
o masă lexicală sau un picior metric. Kierkegaard e din categoria scriitorilor cu virtuți vectoriale, aruncînd săgeți și indicînd noduri de încrucișare a sensurilor, atîta doar că strălucirea asociațiilor sale trebuie s-o cauți în masa diluată a unei interminabile perorații. De aceea, Kierkegaard e sclipitor pe porțiuni mici și fastidios la scara mare, farmecul înecîndu-i-se sub pletora cuvintelor ce par să se acumuleze la nesfîrșit. Norocul lui Kierkegaard în limba română se numește Ana-Stanca Tabarasi. După ritmul cu care reușește
Predici blînde by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4450_a_5775]