16 matches
-
dar au venit năvălitorii pe imaș, au încercat să pună numele în cerc în cercul lor cu nume imperfect. Au amețit prin noțiuni savante istoria împroșcată cu ,,boia” și lapte, au scurs și brazii înverziți cu banii ochi de diavol perpelit. A fost o Republică, cine mai crede în ea, când totul se șterge cu o sarma? Citește mai mult A fost Republică, așa a rămasdar au venit năvălitorii pe imaș,au încercat să pună numele în cercîn cercul lor cu
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/petru_jipa/canal [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
Republică, așa a rămasdar au venit năvălitorii pe imaș,au încercat să pună numele în cercîn cercul lor cu nume imperfect.Au amețit prin noțiuni savanteistoria împroșcată cu ,,boia” și lapte,au scurs și brazii înverzițicu banii ochi de diavol perpelit.A fost o Republică, cine mai crede în ea,când totul se șterge cu o sarma?... XXXI. NATURA TIMPULUI DIN STEA, de Petru Jipa, publicat în Ediția nr. 2187 din 26 decembrie 2016. Era o lumină aparte și dincolo de ea
CANAL DE AUTOR by http://confluente.ro/articole/petru_jipa/canal [Corola-blog/BlogPost/381599_a_382928]
-
poporul român cu el însuși, spre ce se îndreaptă, până unde vrea să ajungă? Îi sunt mâncate rădăcinile de coropișnițe necombătute, i-s ronțăite frunzele de omizile și lăcustele a ce se vrea să mai rămână din români, i-s perpeliți mugurii cu spoieli nocive... Nicio nație de pe pământ, care a răzbătut prin confruntările mileniilor, nu și-a autodistrus propria populație, cultură, civilizație și demnitate. Numai așa a fost posibil să fie azi în lume popoare cu istorie mai veche decât
CONVOCARE EŞUATĂ, LA ÎNCENUŞAREA NADIEI . de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 922 din 10 iulie 2013 by http://confluente.ro/Convocare_esuata_la_incenu_aurel_v_zgheran_1373463348.html [Corola-blog/BlogPost/363910_a_365239]
-
dar au venit năvălitorii pe imaș, au încercat să pună numele în cerc în cercul lor cu nume imperfect. Au amețit prin noțiuni savante istoria împroșcată cu ,,boia” și lapte, au scurs și brazii înverziți cu banii ochi de diavol perpelit. A fost o Republică, cine mai crede în ea, când totul se șterge cu o sarma? Referință Bibliografică: 30 Decembrie / Petru Jipa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2191, Anul VI, 30 decembrie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Petru
30 DECEMBRIE de PETRU JIPA în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 by http://confluente.ro/petru_jipa_1483098793.html [Corola-blog/BlogPost/381456_a_382785]
-
babă! Poposește-n plasa ei, apoi cu tramvaiul trei, Pe trotuar, în lift și gata, ea va deveni salata, Sau călită cu cârnați, un deliciu pentru frați! Un destin cum are varza, poate să te-apuce groaza, Ciopățită și tocată, perpelită, marinată, Însă în final deliciu, dup'-atâta sacrificiu! Ăsta da final dramatic, rafinat și aromatic, Pentru varza preparată și papila leșinată! Referință Bibliografică: Varza / Nelu Preda : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2093, Anul VI, 23 septembrie 2016. Drepturi de
VARZA de NELU PREDA în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 by http://confluente.ro/nelu_preda_1474607797.html [Corola-blog/BlogPost/374185_a_375514]
-
înțeles practic pentru discuția noastră . Da, acum se exprima ca Marius Chicoș Rostogan, nu-i mai eram prieten, ci un simplu interlocutor. Atacă flămând le genie du chrislianisme, care tocmai i se adusese, o bucată uriașă de carne sângerândă, doar perpelită puțin pe deasupra, chateauhriand-ul a cărui simplă vedere îmi făcea greață, și printre înghițituri îmi povesti anecdota. Îi plăcea mâncarea, era chiar gras pentru vârsta pe care o avea și privirea lui căpătă, înfulecînd, o fixitate de înfometat. Mânca fără pâine
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
Trăim în echilibru instabil, Îngurgităm, constant, energizante, Iar psihicul se năruie, labil, Printre iluzii traumatizante. Din jalea asta scoatem și profit, Ne vindem remușcările și anii, În fiecare trup, un neofit Ce-și cumpără religia cu banii. Nu vă mai perpeliți ca pe grătar, Degeaba luați calmante prin speranțe, Atârnă greu, eșecul, la cântar, Când dați autografe pe creanțe. Trăiți degeaba, n-ați făcut nimic, Aceasta este ultima mirare, Doar bunul simț vă este tot mai mic Și vindeți lamentări de
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
înțelegem, ei fac piața (și vor "eco") la mama lor acasă, nu în Obor sau în Piața Nicolina. Și, în general, nu ne mai asomați atît cu asomoarul directivelor care emană, de la mare distanță, miros de brînză și de codița perpelită a godacului, zic necuvînătoarele; altfel, ieșim și noi în stradă, mergem la Haga (și-l angajăm pe Bogdan Aurescu!), la Bruxelles și Strasbourg, să ne apărăm drepturile și vechea rînduială, cotcodac, beee, muuu, guiț-guiț, cucuriguuu... Bau!
Noi directive by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/7560_a_8885]
-
existență călduță, destinat Iadului, vei avea parte de unele ușurinți duce la decizii existențiale eronate. Un Infern în care, prin netimp, te-ai obișnui, având drept caracteristică în viață adaptabilitatea, nu ține: vei fi prăjit, fiert, smolit, râșnit, sângerat, sfredelit, perpelit și ciuruit fără răgaz chiar în rezervația primului cerc. împrejurarea de a recunoaște în jur persoane ce ți-au fost nesuferite în timpul vieții, acum urlând și smulgându-și cosițele, ori resturile de păr, nu te va ostoi, a zări, printre
Infernul cotidian by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9346_a_10671]
-
care-mi invadează/ baia și bucătăria/ în căutarea hranei lor/ și mă omor pe mine însumi, de zeci sau sute/ de mii de ori// oare ce gust are carnea mea/ în gura lui Dumnezeu/ oare cît de mult trebuie sufletul perpelit/ ca să fie gustoasă/ mă întreb// nu știu dacă într-o bună zi/ n-am să scap cuțitul/ în propria-mi carne/ uitînd de aceea străină din față-mi" (prînz și delir). Viața e doar un perfid joc de noroc: "vreun
Oroarea de realitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9654_a_10979]
-
o pipă de familie bună... Mi-a scrântit din greșeală,/ din nebăgare de seamă/ toată închipuirea,/ tot orizontul meu cel rotofei... / toate vârstele/ mi-au rămas șchioape, mioape. / Aritina, cocul ei auster/ sâmbetele ei îmbrăcate bine/ acele de croitorie/ legumele perpelite/ toate se îndreaptă încet/ spre mijlocul de negăsit/ al Pământuluiť. Ioan Al. Lupu își rescrie în ŤCronici și elegii amăgitoareť poeme de tinerețe, probabil nepublicate, cărora le adaugă răspunsuri Ťîn oglindăť ale vârstei sale actuale, de Ulise întors din călătorii
Vise din cartierul de est by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7160_a_8485]
-
buzele mele dau să formeze numele soției sale, Îmi zice: — O să-i spun lui Christine să facă Într-o zi rezervare la prânz pentru noi doi, Kate. Știi că au transformat o pivniță veche de lângă Old Bailey - probabil servesc martori perpeliți un pic pe jar. Sună amuzant, nu crezi? — Da, eu mă Întrebam doar ce mai... —Excelent atunci. Pe mai târziu. În drum spre spațiul sigur al biroului, reușesc să mă adun. Iată cum stă treaba: Îmi iubesc meseria. Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Pădurile aveau un miros putred și soarele leneș de octombrie le bătea frunzișul galben, pierit. Negustorul se așternuse la masă cu cărăușii lui. A cumpărat vinul nou, roz ca petala trandafirului, a plătit, se ușurase. Întinseseră masă, cu pui fripți, perpeliți atunci într-un jar de vreascuri, muiați în mujdei de usturoi, cu mămăligă subțire și vin negru. Trosneau măselele. Se uita puicuța, se uita și Stere. Sufletul cerea. Când s-a potolit focul, de rămăsese numai o inimă roșie, fierbinte
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
o dezvăluie eul liric în fața actelor vieții, de pildă, când un fapt mărunt - omorârea furnicilor din baie și din bucătărie - îi naște întrebarea: oare ce gust va avea carnea mea / în gura lui Dumnezeu / oare cât de mult trebuie sufletul perpelit / ca să fie gustos / mă-ntreb. Existența proprie, la fel cu a tuturor în datele ei esențiale, este sursa liricii reflexive a lui Nicolae Prelipceanu, în care sunt reliefate toposurile gândirii omului, în general: lumea a început cu noi și sunt
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
că autostrada tăia în două un decor din care nu ieșeau în evidență decât mărăcinii și ceva tufișuri plictisite de atâta stat pe loc, așa că apariția unei țâșnitori nu putea să fie decât cel mult o iluzie extrasă din creierul perpelit al unui călător însetat. Călător, am spus? Nimic mai fals... Și - a se reține - semăna cu scriitorul torturat de coșmaruri. Semăna atât de mult încât nici nu vom săvârși vreo greșeală dacă vom spune că era chiar el. Bărbatul nu
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
figurant, gurmand, ingredient, înzdrăvenesc, monstruos, membru, mlaștină etc. (Grigore, 2008, pp. 52-54); * sintagme care conțin aglomerări de sunete sau repetări de sunete/grupuri de sunete, pronunțate într-un ritm din ce în ce mai alert: "hribi fripți, hribi fierți, hribi prăjiți, hribi opăriți, hribi perpeliți, hribi pripiți, hribi îndulciți, hribi înmieriți, hribi zaharisiți, hribi acriți, hribi oțetiți, hribi sărați, hribi pasați, hribi feliați, hribi tocați" etc. (Grigore, 2008, pp. 60-63); "un cuc în nuc doi cuci în nuc; un cuc într-un nuc; un cuc
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]