48 matches
-
se-nconvoaie, Luna fleșcăită-n ceruri Parc-ar fi lână de oaie. Câteodată locuiesc În cuvinte muribunde, În urechea nopții dorm Doar cu visele cărunte. Rareori mă mai gândesc La filozofia vieții Și la verbul te iubesc Cum adesea mint poeții. Persiflate vorbe mari Care merită tot hăul, Nu mai fiți așa avari, Filozof este și boul. Umbra-mi umblă singurică, Trece biata și prin vad, Aripă de rândunică, Ploi de toamnă care cad. Închid geamurile zilei Și mă bag într-o
CATRENE DESPRE VIAŢĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 698 din 28 noiembrie 2012 by http://confluente.ro/Catrene_despre_viata_ion_ionescu_bucovu_1354092919.html [Corola-blog/BlogPost/351356_a_352685]
-
tânjește? Sau e vreo tinerică care-și dorește nume și, de ce nu, chiar bani, să poată cocheta cu-a sa chemare? Ori... Dar Juniorul nu-i mai ajunse la ureche, că prea cânta alăturea de linia melodică a sa, a persiflatului! -De-mi stă în preajmă, femeia din ea se ițește gingaș, cum nu mi-a fost dat nicicând să observ la altele... Înflorește și nu-și dă seama... Baiețoasa exteriorizată într-un trecut recent e, lângă mine, mlădioasă, delicată... Asperă doar
SECRETUL LUI SENECA de ANGELA DINA în ediţia nr. 2046 din 07 august 2016 by http://confluente.ro/angela_dina_1470547382.html [Corola-blog/BlogPost/382527_a_383856]
-
proiecte să fi fost până la urmă traduse în viață. Pe fundalul disputei publice provocată de Războiului din Vietnam (1959 - 1975) omul de știință a devenit ținta antipatiei, oprobiului mediatic și al "frontului de luptă pentru pace", care l-au demonizat, persiflat și atacat pe toate căile. Participarea lui Teller la Proiectul Manhattan, datorită personalității sale dificile și izolării sale, a fost secundară, fapt care nu l-a salvat de acuzația sugerată că a fost principalul vinovat al masacrului populației civile la
Edward Teller () [Corola-website/Science/314973_a_316302]
-
Gheorghe Grigurcu Poezia optzecistă se caracterizează în genere prin desubiectivizare. Eului ocolit, suspectat, persiflat i se substituie proiecția obiectivă a lumii, sub chipul descrierii și al anecdoticului, ca un soi de "eliberare" a sa de obligația reflectării. Smuls din făgașul său tradițional, lirismul apare umilit, împins nu atît pe calea spontaneității avangardiste, a absurdului
Vis și delicatese by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16907_a_18232]
-
nu râd ca alții de aceste defecte. Eu le voi combate din puntul meu de vedere, fără a râde, știind bine că chiar puntul meu de vedere poate să fie fals; și, fiindcă eu doresc să fiu reflectat iar nu persiflat, ce e mai natural decât ca eu să păzesc convenințele acelea față cu alții pe cari aș dori ca alții să le păzească față cu mine? {EminescuOpIX 453} STRÎNGEREA LITERATURII NOASTRE POPULARE 2257 E păcat cumcă românii au apucat de-
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
sistemului nostru Încă În tranziție. toate sondajele ne informează că românii nu au Încredere În Parlament, În politicieni, În sistemul judecătoresc, În poliție, În școală, În sistemul sanitar, În mai toate instituțiile statului. Orice decizie instituțională este contestată, sfidată, ignorată, persiflată. Instituțiile ignoră oamenii, acționează ca o forță malefică pentru a i umili. O Înțelegere a forțelor instituționale acționează ca o putere care dezumanizează, iată imaginea care răzbate din diagnozele analiștilor politici și din opiniile omului de pe stradă. Nici cei din
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
în această privință. Redactor este Constantin C. Bacalbașa, care semna Bacon, Țandără sau Radu Țandără. Satira practicată de colaboratorii revistei este bazată pe atacuri personale, aluzii obscene și umor gros. Abundă calambururile ieftine, schimonosirea numelor celor vizați etc. Printre cei persiflați se găsesc V. Alecsandri, T. Maiorescu, Al. Vlahuță ș.a.; criticile surprind și combat uneori realități ale vieții literare și sociale. R.Z.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287270_a_288599]
-
actului medical, informația nu totdeauna de bună calitate și cel mai adesea prost Înțeleasă, secularizarea galopantă a tot ceea ce constituie valoare, Îndeosebi morală, au făcut ca multe dintre cutumele vieții sociale aparținând moralei să fie aruncate În derizoriu sau chiar persiflate. Dincolo de aceste vicisitudini ale momentului, principiul carității creștine ca parte integrantă a moralei creștine, rămâne valabil ca punct de plecare, element de referință și sprijin pentru cel ce Îngrijește omul În suferință. Pentru că doctorul tratează, dar numai Dumnezeu vindecă, de
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
surori Cum treci frumos prin viață Cum poți frumos să mori. Din nefericire În lumea de azi, orientată Îndeosebi spre facil și consumism, valorile fundamentale ale omului care i-au Înnobilat din totdeauna ființa, sunt În cel mai bun caz persiflate, bagatelizate dacă nu complet ignorate. A trăi În virtute, armonie și echilibru nu mai este dezideratul omului modern. Fecioriei trupului și sufletului, chipului angelic și harismatic prin har divin, care schițau chipul frumuseții clasice, li s-au substituit artificiile extravagante
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
temporalitate, căreia i se provoacă regenerarea continuă: "Mai rămân cu mersul tău/ parcă pe timpanul meu". Poezia În dulcele stil clasic este "o sinteză între elegantul stil trubaduresc și lamentațiile amoroase din timpul lui Ienăchiță Văcărescu (Al. Ștefănescu). Iubirea este persiflată, caricaturizată, amintind de dulcegăriile Văcăreștilor, și devine un simplu pretext liric. E o iubire întâmplătoare, efemeră, convențională, pe care poetul o privește cu indiferență. Poezia este alcătuită din patru catrene și un vers liber care exprimă efemeritatea timpului. Iubirea (o
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
un timp în preajma unor motive erotice tratate elegiac. Semnele detașării există însă de pe acum. Tristețea este mai mult a peisajului și a obiectelor, ceea ce rezultă e o poezie descriptiva, în care elementele alcătuitoare se așază, aproape prozaice și, destul de rar, persiflate cuminte: „Verișoară, față de pension îmbrăcată în negru, guler alb, / Te iubesc pentru că ești simplă și visezi / Și ești bună, plângi și rupi scrisori ce nu au înțeles / Și îți pare rău că ești departe de ai tăi și că înveți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
lui Hugo Friedrich, excluderea eului din poezie ca și a universului familiar, cotidian. Geo Dumitrescu este unul dintre cei care revizuiește atitudinea față de lumea comună, evenimentul banal regăsindu-și un loc în textul poetic.247 Locurile comune vor fi însă persiflate adesea. Realismul promovat într-o primă etapă nu va mai fi apoi atât de ferm susținut și mai târziu când își nuanțează poziția 248. Unul dintre motive fiind, probabil, degradarea temenului, integrarea sa într-o sintagme de tipul realismului socialist
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ori din "Spoon River Anthology" a lui Lee Edgar Masters. Dintr-un articol publicat în "Evenimentul zilei" (24 sept. 2007) aflăm că vestitul cimitir nu-i altceva decât "o colecție de cimilituri funerare". Zestrea culturală a românilor este în ansamblu persiflată ("realizări minore la scară europeană") după o rețetă simplă: în România are valoare mai ales ceea ce nu-i românesc până la capăt. Nu Voronețul, Tismana, Cozia, Putna entuziasmează, ci biserica din Densuș. Care este, într-adevăr, "o minune", însă nu chiar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
semne, nu doar al autorului analizat, ci și al comentatorului care știe să extragă bogățiile textului, deseori ascunse de limbajul secolelor trecute, greu accesibil. Începuturile literaturii noastre stau sub semnul istoriei încercate și nu e nimic reprobabil în această constatare persiflată deseori în contemporaneitate -, încât nu doar oamenii, ci și scrisul e "supt vremi". Epoca veche presupune, astfel, un cititor rafinat, capabil să deceleze mecanismul declanșării literarității în texte în general cu altă destinație decât cea estetică, prin urmare e un
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
și să pună capăt întâlnirii. Tinerii se distrau de ideile și felul de a vorbi al lui Antonescu, care le vorbea de „asasinarea” (sic!) bălților Dunării ori de industria „sirurgică”2 (sic!), după cum amintește un supraviețuitor. Burada era și el persiflat, îndeosebi pentru încheierile discursurilor sale: „Anglo-nord-americanii vor un nou război! Tovarăși, acum sunt două șlagăre (sic!): socialist și imperialist, dar șlagărul socialist va învinge șlagărul imperialist!”, după care dădea tonul la cântece, pe care nu le intona nimeni. Când îi
[Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
rafinament", comentariile angajându-i, patetic adesea, atât pe denigratori, cât și pe adulatori. Dan Mănucă se exprimă cu destulă vehemență la adresa acelora care "pun în circulație adevărate bazaconii (adică fărădelegi)", care "nu pot fi luate în serios ci, deocamdată, numai persiflate", continuând: "Din păcate, nu există un tribunal al istoriei literare, care să condamne calomnia și, la urma urmei, ticăloșia. Nu mă feresc să folosesc acest din urmă cuvânt, deoarece sunt sprijinit pe documente", aceștia angajând o "atitudine intelectuală străină de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
al zeilor“? Unde, foa mea ca de lup care ne incita spre bunătățurile de pe masă, repa ratoare? Vă ridicați amândoi de pe patul dragostelor voastre glorioase de odinioară parcă aferați sau prea grijulii după toaleta intimă. Până În ziua când te pomenești persiflat, ușor și În glumă, pentru cutezanța ta de a mai fi amintit, cu aceeași evlavie din trecut, de dragoste: „Li-te-ra-tu-ră!“ Atunci veți Înțelege, domnule sau doamnă, ceea ce n-ați vrut să Înțelegeți până acum: că Îngerul, pierzându-și aripile și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
formă și să pună capăt întâlnirii. Tinerii se distrau de ideile și felul de a vorbi al lui Antonescu, care le vorbea de 'asasinarea' (sic!) bălților Dunării ori de industria 'sirurgică' (sic!), după cum amintește un supraviețuitor. Burada era și el persiflat, îndeosebi pentru încheierile discursurilor sale: ' Anglo-nord-americanii vor un nou război! Tovarăși, acum sunt două șlagăre (sic!): socialist și imperialist, dar șlagărul socialist va învinge șlagărul imperialist!', după care dădea tonul la cântece, pe care nu le intona nimeni. Când îi
Piteşti: cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureşan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/617_a_1345]
-
să-și amintească în ce condiții și câte teritorii străine a înghițit statul numit Ucraina, naționaliștii lor, ba unii cu funcții politice, au falsificat grosolan istoria României, numită de ei „România Mare sau Hiena, subspecia est-europeană”. Totul este minimalizat, bagatelizat, persiflat, tot efortul românilor de a se aduna pe o singură hartă este batjocorit și pus sub semnul cuceririi de teritorii străine în care nu erau decât 35% români. Auziți și vă cruciți: Regatul României a primit pentru susținerea morală a
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
de a întocmi o narațiune/ un roman. Codul unor astfel de producții este transplantat pe terenul poetului, unde suportă o mutație. Naratorul (peste a cărui „figură” se suprapune aceea a autorului) se substituie poveștii. Epicul este în permanență deturnat, subminat, persiflat, ocolit. Romanul sorescian este o evadare din roman, devine un gen mixt, un compus în care intră digresiuni eseistice, paranteze, ocoluri, derapaje specifice poeziei în rețeaua unor jocuri de cuvinte. Metoda este a improvizației, într-un sens apropiat de cel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
Scriind despre controversa din jurul lui Eminescu, îl atacă din senin, cu o surprinzătoare vehemență, pe Eugen Simion. "Cu binecuvântarea lui Eugen Simion, demnul urmaș al ortofizicianului Drăgănescu la cârma Gagademiei, am asistat așadar până acum la o reacție..." De ce trebuie persiflat astfel Eugen Simion, unul dintre cei mai valoroși critici literari de după război, a cărui prezență într-un post rezervat prin tradiție unor oameni de știință s-ar cuveni să ne bucure pe toți cei ce ne ocupăm de literatură? De ce
DAN PETRESCU ENERVAT DE LITERATURA ROMÂNĂ by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16944_a_18269]
-
e-mailurile sale conțin foarte puține fraze despre sine. Propria dramă este minimalizată și dispare în spatele atîtor lucruri insignifiante. Cu o discreție aproape sfidătoare, nu face spectacol din îngrozitoarea boală, iar întregul context pare că îl stingherește. Boala este mai întîi persiflată, apoi ignorată chiar dacă, deseori, îi simți prezența ca o răsuflare rece în ceafă. Moartea este provocată, pe fiecare pagină, prin actul șeherezadic al povestirii. Nu cunosc al tînăr scriitor cu o mai mare credință în povestire și de aceea cred
Cel mai viu dintre scriitori by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/10570_a_11895]
-
Germania unificată le sînt juxtapuși părinții intelectuali, nu întîmplător eternizați la cină căci ei toate trăirile și le raportează la apetit - fie el gastronomic sau sexual - care le reglează celelalte funcții, devenite secundare. Șarja marionetistică a impecabilității lor este excelent persiflată și de Pompiliu Ștefan și de Clara Flores. La debut, temperamentala actriță se impune printr-o electrizantă forță de polarizare a atenției asupra unei drame conjugale profund introvertită, dar spectaculos expusă la rampă, ca-ntr-un fandango. Redus la o
Stil și manieră... by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/17394_a_18719]
-
o revoltă specifică, surdinizată, în sensul că mai păstrează o tentă academică. Sfărîmarea ordinii date, a prescripțiilor de tot felul ce decurg dintr-însa, nu-și arogă un limbaj zguduitor, apocaliptic și nici unul plebeian, ci se slujește de elementele culturii persiflate. E o rebeliune paradoxal civilizată, protocolară: "Nu-i a bine, o, nu,/ bătrîn nenorocit, vai de tine,/ ca un Demostene cu piatra uitată-n gură,/ ai ajuns, iată, să scuipi/ nisip și sînge.// Și vîntul, zburdalnicul și neînțeleptul,/ începînd să
De la "cumințenie" la necumințenie și înapoi by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12489_a_13814]
-
întunecata perioadă totalitară, cu iradieri ce n-ar putea fi neglijate pînă-n clipa de față, înecată în groasa pîclă postideologică. Nimeni nu a ilustrat cu o mai mare claritate și intensitate decît Monica Lovinescu și Virgil Ierunca acea ,,estetică", frecvent persiflată tocmai pentru că e necesară dreptei noastre conștiințe critice și în genere morale, atîta cîtă s-a păstrat, atîta cîtă rămîne înscrisă presant în al nostru ,,orizont de așteptare". Nu extensia cantitativă a operei ori bogăția speculativă și aplicativă a articulațiilor
Un impas al lovinescianismului? (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15710_a_17035]