1,460,996 matches
-
Marioo!), ,celebru scriitor peruan, a sosit în România însoțit de verișoara Patricia și de a treia soție". Știrea mă lasă perplex și mă duce cu gândul la Radio Erevan: e drept că Vargas Llosa nu a venit însoțit de două persoane ci de una, e drept că soția lui Mario este chiar verișoara lui, Patricia, și e drept că Vargas Llosa nu a avut trei mariaje, ci doar două. Dar în linii mari, știrea e corectă. Apoi, după ce ne dă vestea
Trecerea lui Vargas Llosa prin România by Gabriel Liiceanu () [Corola-journal/Journalistic/11222_a_12547]
-
a împușcat mortal un hoț - să fi devenit prilej de bârfă cu aspect monden-mahalagist, și nu de serioasă dezbatere pe o temă dramatică. Dacă obiectul dreptului modern îl formează, după cum postulează una din marile figuri ale lumii juridice, ,bunurile și persoanele", atunci împușcătura din vila din Primăverii e un perfect caz de analiză ,clinică". Descrise sumar, lucrurile arată în felul următor: un hoț pătrunde, la ora trei noaptea, într-o casă, cu intenția evidentă de a fura. Mai întâi se trezește
Furtul, ca artă frumoasă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11223_a_12548]
-
a creat și le finanțează, ajunse acum în stadii diferite de maturitate, toate acestea sugerează un portret al lui Mircea Bochiș la care puțini artiști din România de astăzi pot aspira, fie acestă aspirație și una pur teoretică. Dar dincolo de persoane și de locuri, dincolo de nume și de biografie, aceste întîlniri ale unor lumi aparent diferite, cum ar fi aceea a afacerilor și aceea a artei, determină, prin consecințe, o altă percepție a principiilor de parteneriat, de comunicare, de profesionalism și
Muzeul Florean în 2005 by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11216_a_12541]
-
fizice, ci încetarea oricărei activități creative, inclusiv în domeniul artistic. Renunțînd pentru o zi să mai fie sclavul muncii sale sau al patronilor săi, omul ,îl slujește pe Dumnezeu din toată inima, cunoscînd totala și absoluta autoritate a creatorului asupra persoanei sale și asupra a tot ceea ce el posedă". Spune, în continuare, Alexandru Șafran, ,respectînd cu fidelitate șabatul, chiar atunci cînd lucrează, omul are privilegiul de a se asemui cu Creatorul său: el creează, rămîne stăpîn pe ceea ce a creat, căci
Lecția de toleranță by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11224_a_12549]
-
familii Bibescu, mi le trezește cât și de reverberațiile prin care titlul intra în rezonanță, printr-o nobilă aliterație, cu admirabila poezie a lui Grigore Alexandrescu, Umbra lui Mircea la Cozia... Dar... grozăvie! Articol mic, erori mari. Inexactități, substituiri de persoane, deformări de nume, mistificări. Connaisseur sau ignorant ? Vrând să informeze asupra strălucitului precursor al esteticii informaționale, Matila Ghyka, șapoul ni-l oferă pe Matila, numele de botez, ca Mathya, iar pe Ghyka, numele de familie, ca Ghica, nesocotind faptul că
Marcel Proust în România? - Connaisseur! by C.D. Zeletin () [Corola-journal/Journalistic/11233_a_12558]
-
s-o accepte. Într-o țară mică, în care autorul Alchimistului vine și cu gîndul de a face un film și de a călători incognito, în măsura posibilului și unde, romancierul n-are milioane de cititori, unul dintre admiratorii săi, persoană și personaj public, vrea să-l întîlnească și chiar să facă pe șoferul său cît stă aici. Ce își poate dori mai mult un romancier decît să aibă o asemenea experiență? Și totuși Coelho l-a refuzat pe Gigi Becali
Războinicul Becali nu l-a dovedit pe Coelho by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11244_a_12569]
-
busola de care e ghidat. Cum ar fi putut interpreta dezinteresul cu care era primit? A.K. nu era exagerat de susceptibil, nu credea că dezinteresul marelui scriitor ar fi un efect al lipsei de importanță pe care o degaja persoana lui. Oaspetele a evitat o pistă falsă pentru că a intuit natura unilateralității la T.M. Când vorbea cu cineva, scriitorul era absorbit aproape permanent de propria persoană, recepționa ce se petrece în exterior numai ca o oglindă a frământărilor sale. În afară de
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
marelui scriitor ar fi un efect al lipsei de importanță pe care o degaja persoana lui. Oaspetele a evitat o pistă falsă pentru că a intuit natura unilateralității la T.M. Când vorbea cu cineva, scriitorul era absorbit aproape permanent de propria persoană, recepționa ce se petrece în exterior numai ca o oglindă a frământărilor sale. În afară de curtoazia care nu i se putea contesta, T.M. era captivul unui egocentrism, pe care nu-l aprecia însă ca atare. Dacă ar fi văzut cu aceeași
Micile infirmități ale oamenilor mari by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/11194_a_12519]
-
Suntem niște subintelectuali și, în calitatea aceasta, privim la televizor seară de seară și-i ocărâm pe bieții aleși care n-au autoturisme noi, n-au suficiente femei de serviciu, n-au covoare, n-au laptopuri, n-au habar că persoanele pensionate conform Legii 19 nu beneficiază de recorelări, dar inflația... Ce știm noi? Stăm în fața televizorului și-i nedreptățim cu gânduri și vorbe nepotrivite cu viața lor grea. Cum de nu ne-am dat seama ani și ani de zile
Despre unii care își văd ceafa by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11245_a_12570]
-
dobîndesc, în ultimul roman, contururi ferme, devin prezențe concrete, bine definite, greu de uitat. Fiecare personaj reprezintă cîte un chip emblematic al perioadei de tranziție. Mai mult decît atît, personajele romanului împrumută multe dintre trăsăturile și datele biografice ale unor persoane reale care, într-un fel sau altul s-au aflat în prim-planul actualității după căderea regimului comunist. Teofil Pascal este un personaj în care modelul Alexandru Paleologu sare în ochi: născut într-o familie boierească, bon viveur, posesor al
Marea debusolare by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11249_a_12574]
-
elucidate, n.n.), scăpându-l de P.I.D.E. (,Securitatea" portugheză, n.n.) și de temnițele acesteia. (Lins voia să evite orice pretext pentru tulburări în timpul conferinței mele.) Cei doi se furișaseră - acesta e verbul potrivit - în loja care le fusese rezervată. Descoperit de persoane dintr-un sector al galeriei, a avut parte de zgomotoase ovații din mijlocul cărora s-au auzit exclamații ca ,Trăiască Brazilia! Trăiască libertatea! Trăiască democrația!" (aflam în 1959.) Între timp, Alvaro Lins a rămas impasibil, așezat în fundul lojii. Când organizatorii
Centenar Erico Verissimo - Solo de clarinet by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11241_a_12566]
-
la botul calului, fapte din viața mea, mai ales ,epopeea" farmaciei mele din Cruz Alta, eșecurile mele comerciale și mai târziu literare... Se auzeau râsete, la început timide, deoarece poporul portughez este în general ceremonios și o bună parte din persoanele care ocupau Teatrul D. Maria II se aștepta desigur să audă o conferință academică. Am simțit că treptat tensiunea din public se diminua. După cam zece minute, cel mult, mi s-a părut că erau toți decontractați și deja familiarizați
Centenar Erico Verissimo - Solo de clarinet by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11241_a_12566]
-
acte arbitrare, corupție... La sfârșitul conferinței am invitat publicul să stabilească un dialog cu mine. Timp de peste o jumătate de oră am răspuns la întrebări dintre cele mai variate: evidente, inteligente, viclene, nevinovate sau politicește provocatoare... Am observat că unele persoane căutau să evite subiectele interzise de Cenzură. Dar cei care au condus spectacolul au fost bărbații și femeile care umpleau galeria, de unde din când în când țâșneau spre mine adevărate petarde care, explodând în aerul tensionat, îmi dădeau ocazia să
Centenar Erico Verissimo - Solo de clarinet by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11241_a_12566]
-
ca mod de viață, freneziile comerciale agresive, ca și cele gregare și festiviste cu ale lor automatisme și stereotipii de rigoare o irită vizual și auditiv, iar coruperea biotehnologiei care creează vieți cvasiumane îi întărește convingerea că a devenit o persoană neaparținătoare secolului. ,Eu sufăr de imbecilitate tehnologică, ceea ce mi-a creat un complex crescînd de înstrăinare, mai ales de cînd am aterizat pe acest continent. N-am reușit să învăț a conduce automobilul, n-am simțit nevoia unui telefon portativ
Inadaptarea emigrantului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11251_a_12576]
-
cum le numește ea, chiar dacă rîndurile lor se răresc fără încetare. Căci pentru Vera Călin prietenia a fost o vocație care a stat în centrul existenței ei, înfrumusețînd-o, poate, mai mult ca orice altceva. însemnările ei abundă în referiri la persoane de departe (desemnate prin inițiale) ale căror portrete caracteriale și intelectuale le dau o concretețe pregnantă. Unii pot fi ușor decodați (Silvian Iosifescu, Crohmălniceanu, Henri Wald) - alții nu. Dar nimic nu-i procură o mai mare bucurie -, uneori de-a
Inadaptarea emigrantului by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/11251_a_12576]
-
gând. Eu nu mă consider foarte inteligent, dar simțeam că devin mult mai nefericit înțelegând anumite lucruri, și astfel, pornind de la acest citat, mi-a venit ideea romanului. LVR: Este o idee îndrăzneață, iar autorul cărții trebuie să fie o persoană foarte inteligentă, pentru a-și pune astfel de întrebări. Există un sâmbure autobiografic în carte? MP: Mai mulți sâmburi chiar. Dar aici nu este vorba doar de biografia mea, sunt lucruri care se regăsesc la toată generația mea; vreau să
Cu Martin Page by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/11263_a_12588]
-
e istoria unei despărțiri, iar de curând s-a publicat la Paris ultimul meu roman, la aceeași editură, Le Dilettante: On s'habitue aux fins du monde (Ne obișnuim cu sfârșitul lumilor), cineva care la 28 de ani devine o persoană vie, începe să trăiască de la această vârstă. LVR: Aveți nevoie de condiții speciale pentru a scrie? Unde scrieți, de regulă? MP: Scriu oriunde, de regulă dimineața. Hemingway zicea că: ,singurul loc în care poți scrie e capul tău". Scriu așadar
Cu Martin Page by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/11263_a_12588]
-
aplicare, ca și negarea lor gramaticală sau prin antonime. În dicționarele românești, verbul a iubi este definit în primul rînd în legătură cu complementul său direct uman; primul sens din DEX este ,a fi îndrăgostit, a simți o mare afecțiune pentru o persoană de sex opus". Ceva mai departe, apare și un sens care permite complementul non-animat: ,a ține extrem de mult la cineva sau la ceva". De fapt, uzul curent acceptă complement inanimat doar cînd se referă la abstracte și la nume de
"Iubește să cumpere..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11258_a_12583]
-
a afectelor și nu cu un produs de consum: în română e mult mai firesc să se spună ,Iubesc marea" decît ,Iubesc prăjitura cu mere". Pentru verbul a urî, distincția nu mai este atît de netă: pot fi urîte deopotrivă persoane, obiecte personificate, sau obiecte prezentate ca atare, în materialitatea lor. Și mai nefirească în româna actuală este construcția lui a iubi cu un al doilea verb, la conjunctiv sau la infinitiv: iubește să doarmă, iubește a dormi. În Dicționarul academic
"Iubește să cumpere..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11258_a_12583]
-
actuală este construcția lui a iubi cu un al doilea verb, la conjunctiv sau la infinitiv: iubește să doarmă, iubește a dormi. În Dicționarul academic (Dicționarul limbii române, coordonat de Sextil Pușcariu), construcția este totuși înregistrată: ,Complementul nu e o persoană; construit adesea cu să + conjunctiv, mai rar cu a + infinitiv, în parte după fr. aimer ŕ)". Exemplele cele mai vechi nu conțin însă nici verbe la conjunctiv, nici verbe la infinitiv, ci substantive abstracte - ,Dereptatea iubeaște", ,iubiiu legea ta" etc.
"Iubește să cumpere..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11258_a_12583]
-
doilea tiraj de 5000 de exemplare, chiar dacă este vorba de poezie. LVR - Ce se întâmplă cu poezia românească în America? EF - Carmen Firan va edita o antologie de poezie românească, selecția și traducerile aparținându-i ei, dar și altor trei persoane: Andrei Codrescu, Julian Semilian și Adam Sorkin. LVR - Cui se adresează o asemenea antologie pe Noul Continent? EF - Se adresează deopotrivă comunității românești și publicului american. Antologia urmărește să arate americanilor, și în special poeților americani, ce se întâmplă dincolo de
Cu Edward Foster by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/11264_a_12589]
-
operă; o voi face așadar, chiar dacă acest proiect va dura doi ani. O să mai public și alți autori: Butler Yeats, Robert Duncan, Hilda Doolittle, Alice Notley și Jack Spicer. LVR - Un ultim gând al poetului despre poezie? EF - Dacă o persoană dragă, care scria poezie, a dispărut, iar tu încerci s-o regăsești prin poezia scrisă, n-o să reușești. Poezia nu-ți aparține. În poezie nu sunt gândurile, sentimentele, ființa ta. Poezia vine de undeva din afară, nu știi să explici
Cu Edward Foster by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/11264_a_12589]
-
undeva din afară, nu știi să explici cum, de ce scrii acele cuvinte. Revin iarăși la Jack Spicer, care spunea: A Poet is a radio receiving broad casts from East Mars. (Poetul e un radio care primește mesaje de pe Marte). O persoană o poți regăsi în jurnale, în memorii, chiar și în unele romane, niciodată însă într-o poezie. LVR - Vă mulțumesc mult.
Cu Edward Foster by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/11264_a_12589]
-
Mircea Mihăieș Într-un articol din ,Cotidianul", enervat de felul în care mulți ziariști români consemnează evenimentele culturale, mi-am vărsat năduful asupra unui exemplu cras de incompetență: o persoană dotată cu legitimație de presă de la un ziar din București a profitat de vizita în România a lui Mario Vargas Llosa pentru a pompa în pagină câteva mii de semne de venin antiintelectual. Era un singur exemplu din multele ce
Struții și povestașul by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11269_a_12594]
-
era pe vremuri o piesă de mobilier, alcătuită din mai multe părți rabatabile, pe care o puteai împături sau despături după voie, atunci cînd aveai nevoie să ridici un perete despărțitor într-o cameră. Paravanul ascundea ochiului gesturile sau goliciunea persoanei aflate în spatele lui. Cu toate acestea, ciudățenia paravanului stătea într-un detaliu de alcătuire: pînza sau hîrtia care acopereau panourile paravanului erau suficient de opace spre a nu lăsa să se distingă detaliile trupului, dar și destul de subțiri pentru ca măcar
Paravanul regretelor noastre by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/11284_a_12609]