172 matches
-
a doua parte probează caracterul operant al unui - deja - model teoretic propriu. Obiectul: textele istratiene (preferate sunt cele pentru care Istrati a conceput și o versiune în limba română). Metoda: considerarea pe acest teren a următoarelor raporturi: scriitor-narator, scriitor-cititor, narator - personaj-narator, limbă-lume și text-mesaj. Opțiunea pentru aceste cinci raporturi, spune autorul, ș...ț este susținută în primul rând de specificul organizării și constituirii semnificației artistice în textele istratiene. Vom pune în evidență atât particularitățile acestora din perspectiva narațiunii autobiografice, cât și
O abordarea stereoscopică a lui Panait Istrati by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/15389_a_16714]
-
al atractivității, inclusiv de tip comercial, de la misterul crimei sau lumea afaceriștilor la reflecția asupra tehnologizării vieții sau la farsele de pe Internet. Ne putem întreba, ironic, dacă toată acțiunea și înscenările din roman nu sunt decât niște simulări ale circuitelor personajului-narator, Qrin, un robot umanizat, când simpatic, când demonic. Mai mult, aș fi tentată să spun că strălucirea și culoarea (norilor, a kimono-urilor, a obiceiurilor sau a cluburilor) înveselesc universul gri al existenței capitaliste, dacă acest gen de afirmație nu ar
Florina Ilis și lumea virtualității by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/10376_a_11701]
-
cuvinte care au o singură menire, aceea de a se înfățișa ochiului și auzului ca fapte în sine, demne să devină literatură prin propria lor existență. Realitatea se compune, în ritm grăbit, din acumulări de imagini care pătrund în interioritatea personajului-narator, ca în romanele lui Blecher. Lipsește însă starea de perplexitate și de exasperare. Absurdul îi ia agresiv locul. Naratorul lui Răzvan Petrescu e un personaj solitar, cu identitate seacă, indiferent față de tot ce-l înconjoară. Citez începutul din Jazz: „Mă
Proză în imagini by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13185_a_14510]
-
carte pe care feminismul n-ar putea-o recupera. E în ea atîta milă pentru femei și pentru bărbați deopotrivă, încît nu mai e loc pentru nici o ideologie. Ioana Bradea nu judecă lumea despre care scrie, nu o detestă. Energia personajului-narator se consumă pur și simplu în încrîncenarea de a trăi așa, de a nu aștepta nimic, dar absolut nimic!, de la ceilalți. Un elogiu în răspăr al integralității - nu și al integrității - ființei." Tania Radu Irealitatea TV Am preluat o zicere
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/12392_a_13717]
-
un singur fel de păsări...” Romanul lui Filip Florian se remarcă prin ușurința cu care povestea se mulează imperceptibil pe fiecare personaj, ca o „piele secundară”. Mărturisitori a două lumi diferite, Luci și Emil Își asumă pe rând funcția de personaj-narator, iar ca efect se obține o narațiune asamblată din două voci care refac trasee existențiale diferite, dar percepând la fel de acut vârstele sinelui și realitatea. Astfel se explică „repetările de istorie” sau coincidențele Între cele două fire narative; de exemplu, dorința
ALECART, nr. 11 by Eva Sărăşan () [Corola-journal/Science/91729_a_92872]
-
a Wall Street-ului anilor '80. Deține „totul" la nivel profesional și personal: o profesie de prestigiu, remunerație ultra- suficientă, o logodnică fermecătoare. Un viitor strălucit, ar indica acestea cititorului. Numai că în momentul în care intervine plictiseala în viața personajului-narator, firul narativ devine straniu de violent. Bateman devine un monstru asemănator lui Mr. Hyde, autorul unor crime monstruoase ațintite asupra unor personaje alese la întâmplare și nevinovate. Sau nu, căci nevinovația lor poate fi pusă sub semnul întrebării: victimele sale
ALECART, nr. 11 by Amalia Kalince () [Corola-journal/Science/91729_a_92901]
-
scrierea sub eticheta "roman", prefer să o tratez drept ficțiune. Chiar dacă tonul de spovedanie și grija anunțată de a schimba numele unor personaje sugerează, fără putință de tăgadă, faptul că elementul non-fictiv în construcția acestui roman nu este neglijabil. Istoria personajului-narator (Cezar Paul-Bădescu însuși) care se spovedește în Luminița, mon amour " seamănă cu a multora. După o (prea) scurtă perioadă idilică, viața sa în cuplu se transformă într-un coșmar. Cei doi parteneri de viață devin hipersensibili la defectele reciproce (bărbatul
La vie en prose by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/10287_a_11612]
-
propriu, un parc cu patru dimensiuni, inaccesibil altora. În pat cu Linda și Freud Primul dintre cele două "române de dragoste" incluse în românul Traversând Washington Square are titlul Gluga suedeză și o aduce în prim-plan, ca partenera a personajului-narator, pe Linda Magnusson, o americancă de origine suedeză, care, în pat, obișnuiește să se instaleze deasupra bărbatului, ca pe un aparat pentru gimnastică aerobică, și să-l îmbrace în părul ei blond. Autorul numește "gluga suedeză" această situație și în
UN EXEGET AL FANTASMELOR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17872_a_19197]
-
petrec timpul pe care-l aveam de stat ca să-mi dea prilejul să-i cunosc și pentru că acum să pot vorbi despre ei". Acest tip de descindere în trama evenimentelor ce vor urma e foarte importantă, căci ea introduce un personaj-narator cu un anume profil identitar: cronicarul, cel ce a sosit într-un loc pentru a-i descoperi o structură interioară secretă, pe care o va divulgă. Mai mult decît atît, cronicarul, care e necesarmente un outsider, pentru că numai lui i
Moartea la Oxford by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17957_a_19282]
-
Jurnalul unui om flămând, textul cu care se deschide micul volum, personajul-narator se pomenește... figurant într-un videochat erotic, asta pentru că e șomer și trebuie să-și întrețină într-un fel sau altul familia. În Mama ei de poezie, același personaj-narator se decide - din aceeași lipsă de bani - să jefuiască o bancă, însă e dat de gol de chiar condiția lui de poet: portarul îl recunoaște și-i reproșează că i-a acordat o notă mică la un concurs de poezie
Vizite cu incidente by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/2537_a_3862]
-
adoptării succesive de măști prin care subiectivitatea și experiența biografică să fie filtrate pînă la a ajunge de nerecunoscut. Scrisorile găsite întîmplător (ale unei femei către altă femeie, citite de o a treia - în Marea), monologurile adresate de diverse personaje-femei personajului-narator (Femei, între ele etc.), "microromanele" (Romanul Adrianei, Femeia în fața oglinzei, Balaurul), textele "portretistice" (volumele Desenuri tragice, Romanță provincială) sînt etapele despre care vorbeam, strategiile narative de disimulare a eului cîștigînd în cantitate și rafinament. Concluzia ar fi deci că teoria
Teoreticiana by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15708_a_17033]
-
să mai apară diferite completări (fasciculele lipsă din tomurile consacrate unora dintre literele anterioare). Noua apariție merită mult mai mult decît o simplă semnalare; nu îmi propun însă, în cele ce urmează, să-i prezint incontestabilele merite științifice; urmînd rețeta personajului-narator din Adela lui Ibrăileanu, care prețuia enciclopediile ca lecturi ideale de vacanță, propun doar o răsfoire a dicționarului pe care de obicei îl consultăm sub presiunea urgenței. Acum îl voi lua ca pretext pentru asociații de cuvinte și de idei
Divagații (pornind de la litera Z) by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16362_a_17687]
-
dintre mătușa Julia și Varguitas și mai multe povestiri compuse de "genialul" autor de scenarii radiofonice, Pedro Camacho. Aceste povestiri sînt oarecum suspendate în roman, formează insule narative fără legătură de sens între ele și epica principală, viața și dragostea personajului-narator Varguitas-Mario. În jurul lor se creează însă un spațiu pregătitor, pentru că din cele spuse de narator la persoana I aflăm totul despre cum au fost create aceste povești, despre autorul lor, despre succesul de public. Naratorul se află cu Camacho într-
Mătușa Julia și condeierul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16372_a_17697]
-
a făcut-o pentru a-și crea un sprijin în momente de restriște, adresîndu-se mamei plecate dintre vii, tocmai ei care îl lipsise adesea de reazăm, din pricina unei depresii în prag de nebunie. Ca și în cazul lui Pratolini, identificarea personajului-narator cu autorul cărții este explicită de la început pînă la sfîrșit. La începutul anilor '90, investigînd ca ziarist crimele atribuite așa-zisului "monstru din Florența," pe baza indiciilor, Alberto Bevilacqua a avansat ipoteza că nu era vorba de un asasin în
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
aparatului de filmat, iar filmul este ecoul transfigurat artistic al unor întîmplări trăite. Planurile se întretaie cu repeziciune (metodă cinematografică), iar cititorul este pus adesea în situația de a nu ști cu precizie dacă ceea ce citește este un vis al personajului-narator, o amintire, o întîmplare petrecută în realitatea fictivă sau un mic episod dintr-un scenariu cinematografic. Pentru ca lucrurile să fie și mai complicate, periodic intră în scenă și o voce auctorială care comentează ironic felul în care curge povestirea: "Thomas
Cartea sau filmul? by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/11996_a_13321]
-
VAKULOVSKI e primul rockman din trilogia „TOVARĂȘI DE CAMERĂ” (care, de fapt, e un roman sută la sută și poate fi citit și fără ce va urma). O trilogie prin care trece Prutul, prima parte fiind despre studenția chișinăuiană a personajului-narator, „tema” trilogiei fiind colegii lui de cameră din timpul studiilor. Personajul homodiegetic ține scheletul „Tovarășilor...” (în jurul lui învîrtindu-se cu grație celelalte personaje, întîmplări, idei), el face facultatea la Chișinău exact în perioada marilor schimbări sociale, 1989 - 1993 (primul volum), apoi
Noutăţile editurii Editura Cartea Românească la Librăriile RALU [Corola-blog/BlogPost/99717_a_101009]
-
cel care naște cu creierul, spre una din ideile de bază ale cărții: viața curge-n text și textul în lume, iar între ele se produce o fuziune. În ce privește creația, ea se aseamănă visului, care continuă să intervină în viața personajului-narator, dar nu furtunos ca odinioară. În Aripa dreaptă, pentru prima oară probabil în marile proze cărtăresciene, ideea de viață capătă câștig de cauză în competiția cu visul. Deși imaginația rămâne luxuriantă și poematică. Orbitor este pus sub semnul fluturelui, simbol
Zborul cărților by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9463_a_10788]
-
aplicat. Am fost pe baricade, dar, ulterior, prin jocuri de culise, din erou am devenit victimă, arestat și blamat" (p. 82). Fragmentul este cu atât mai bizar cu cât, până la el, nu apăruse nicio referință la vreo experiență timișoreană a personajului-narator. Alte pagini, la fel de puțin fictive sunt cele în care este deplânsă moartea lingvistului Gh. I. Tohăneanu, unul dintre profesorii de mare autoritate ai Universității din Timișoara, semnatarul unei rubrici permanente în ziarul condus de Teodor Bulza, autorul volumului O seamă
Întoarcerea la Taormina by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7386_a_8711]
-
e puternic condiționată de stereotipul deriziunii balcanic-orientale. Prezențele literare ale numelui pot fi multiplicate - de la o mențiune în Princepele lui Eugen Barbu la o utilizare parabolică în recent apărutul roman al lui Ion Vianu, Necredinciosul, în care orașul natal al personajului-narator este Hilariopoli (p. 15). La Radu Sergiu Ruba, Dialoguri și eseuri (LiterNet, 2002) reapare dilema - "cum să interpretăm dublul înțeles al acestui Hilariopolis: cetate luminată de bucuria vieții ori târg dezarticulat, hilar, abandonat deriziunii?" - și este creat un termen ironic
Hilariopolis by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/7913_a_9238]
-
care prezintă, sub forma unui epistolar între narator și prietenul său, aventura emigrării la Paris în 1989 și revenirea în țară patru ani mai târziu -, iar pe de alta, cea de-a doua proză, Însemnările unui turist, în care un personaj-narator este, aproape singur, „turist în luna lui noiembrie” într-o stațiune autohtonă. Aici apare și sintagma „turiștii toamnei”, și ea aduce cu sine o întreagă atmosferă învăluitoare și melancolică: „O anumită melancolie, asemeni unei delicate emanații de aburi, se simțea
Tribulațiile melancolice ale unui „turist al toamnei“ by Adina Dinițoiu () [Corola-journal/Journalistic/3583_a_4908]
-
cartier", Renato, certificând potențialul heterosexual al eroinei, fratele ei bun, Sandu, pe care surioara îl proiectează în vise incestuoase, și un Sergiu mai ,rafinat", homosexual, care se învârte abulic prin cadru. Abulie este un termen potrivit pentru a descrie starea personajului-narator, reflectată ca într-o oglindă în paginile pe care se căznește să le scrie. Îl folosește și Simona Sora, într-o prezentare promoțională de pe coperta a IV-a a volumului: ,o naratoare abulică, dezabuzată și vulnerabilă". Mai curioase sunt însă
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
îți fie distrusă viața. Visele tinerei Mo Cushla se împlinesc, și ele, doar pe jumătate. Cei doi se antrenează și apare și succesul. Dar meciul pentru titlu devine un coșmar. Cea mai mare parte a farmecului filmului îl dă prezența personajului-narator, interpretat de Morgan Freeman: Eddie Scrap, un boxer care nu a reușit să ajungă în vârf, dar care are înțelepciunea unui bătrân hâtru și atent, care știe ce e bine și ce nu, înțelege că o viață scurtă, dar trăită
Agenda2005-12-05-timpul liber () [Corola-journal/Journalistic/283517_a_284846]
-
într-al doilea nu intru niciodată...”. Al doilea adăpost (nevizitat) reprezintă posibilitatea altei confesiuni, alt eventual templu în situația vreunei revelații de forță pe insula nepopulată. Pretextul adevărat al firului narativ rămâne epistola pe care, din Tel-Aviv, Rebecca o expediază personajului-narator. Femeia are o identitate reală: „Într-o copie a foii de naștere de la Maternitatea Filantropia, a chemat-o Rivka Raveca Lungu, după aceea apare, în paranteză, la un loc și cu numele real, Shapira, ca pe tatăl ei. (...) În mapa
REVISTA DE RECENZII () [Corola-blog/BlogPost/339656_a_340985]
-
bani, între altele, pentru chirie, pentru haine elegante și plăci de vinilin, cu muzică elevată, pentru patefon. Câte zile mi-aș permite să înnoptez azi la orice hotel din capitală, cu banii obținuți din salariul de profesor (titular)? Din mărturia personajului-narator, deducem că profesorul respectiv nu era deloc mulțumit cu posibilitățile. Cât de înalt era atunci standardul de viață? Iernile se petreceau la schi, în Predeal ori la Sinaia, cinematografele, teatrele erau pline de spectatori, din librării dispăreau destul de repede edițiile
Lego ergo sum (Articol ideatic) () [Corola-blog/BlogPost/339680_a_341009]
-
caracterizează schițele și nuvelele publicate după 1923. În personajul Iisus din Fiul Omului, autorul își proiectează propria-i frământare sufletească, veritabilă luptă între credință și tăgadă, provocată de imensa suferință umană. O altă schiță, Revenire, relatează o întâmplare ce probează personajului-narator infinita reîntrupare a sufletelor, iar câteva „inscripții pe cristalul de gheață” se desfășoară poematic pe arcul unei simțiri delicate, subtile. În schimb, Subiect de nuvelă și îndeosebi Truică șefu arată o înclinație spre zugrăvirea unui personaj și a unui mediu
CONDIESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286359_a_287688]