244 matches
-
încâlcită în palmele serii”(„Culori în iubire”). Natura eternă, în contrast cu efemeritatea omului, timpul ireversibil formează substanța lirică a volumelor. Regretul devine vizibil: „O, timpul nu dispare, se grăbește/ Sub leagăne de frunze în mișcare...” („Gânduri de toamnă” - „Culori în iubire”). Personificat, accentuează sentimentul de iubire. Nostalgia Liei Ruse se conjugă, desigur, cu timpul ireversibil care devine obsedant. Conștientă de efect, se cufundă în jocul ce o atrage („Cuvinte de dor”). Trecerea timpului îi dă o dispoziție meditativă, dar în raport cu el rămâne
SPICUIRI LIRICE de LIA RUSE în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 by http://confluente.ro/lia_ruse_1491199611.html [Corola-blog/BlogPost/381492_a_382821]
-
cerul armoniei”). Discretă, visătoare, trăiește cu pietate momentul: „Las’dorul meu să umble iar prin lume,/ Intersectând realul, flămând de vise mult...” („Dor aprins” - „Sub cerul armoniei”), îl simte în solemnitatea naturii („Dor lumesc” -„Sub cerul armoniei”). În imaginarul poetic, personificat, dorul se conturează în forme, sunet, devine alter-ego („Dorul acela”, în vol. citat). Introspecția îi amplifică viziunea. Scrie sedusă de ideea creației, preocupată de coordonatele existenței, de realizarea estetică a textului. Esența liricii atrage prin sinceritate și reverie, prin dorința
SPICUIRI LIRICE de LIA RUSE în ediţia nr. 2285 din 03 aprilie 2017 by http://confluente.ro/lia_ruse_1491199611.html [Corola-blog/BlogPost/381492_a_382821]
-
nouă și pe astea le avem acasă. A mai rămas factorul emoțional. Din punct de vedere emoțional, niciunul din noi nu e capabil să renunțe complet la România. Ce are locul ăsta de ne ține așa de legați de el? Personificată, România e ca un soț care te bate. Parcă nu îți vine sa îl părăsești, dacă se schimbă totuși? Dacă face cum a zis de atâtea ori și de acum înainte va fi totul bine? Au trecut 5 ani, iar
Ce ne leagă atât de tare de România?! Suntem de 5 ani plecați în străinătate și zilnic ne întrebăm dacă nu e mai bine să ne întoarcem acasă by https://republica.ro/ce-ne-leaga-atat-de-tare-de-romania-suntem-de-5-ani-plecati-in-strainatate-si-zilnic-ne-intrebam-daca [Corola-blog/BlogPost/338379_a_339708]
-
mal de timp și de Porto-Franco” - semnată de Theodor Parapiru, un corolar al principalelor momente atinse de Zanfir Ilie: „Eseurile dunărene sunt tot atîtea argumente de cuget, inimă și literatură, pentru memoria, pentru prezentul și pentru viitorul celor trei entități personificate: Fluviul, Orașul și Comunitatea. Zanfir Ilie este dintre cei puțini care, parafrazându-l pe Terențiu (Homo sum et humani nihil a me alienum puto - Sunt om și nimic din ce-i omenesc nu-mi este străin) poate spune cu deplină
CRONICĂ LA CARTEA: ZANFIR ILIE, DUNĂREA. POVESTE ŞI ADEVĂR,ESEURI DANUBIENE, EDITURA IDEEA EUROPEANĂ, BUCUREŞTI, 2013 (CEZARINA ADAME de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1125 din 29 ianuarie 2014 by http://confluente.ro/Strajer_la_portile_fluviului_cezarina_adamescu_1391006750.html [Corola-blog/BlogPost/347457_a_348786]
-
termeni și diferențele mari dintre ei. Pe când adăpostirea reprezintă un dat natural, locuirea implică efortul creator. “Legea morală nu poate fi obținută inductiv”, ne va fi demonstrată în paginile următoare, printr-o multitudine de exemple. În finalul capitolului legile sunt personificate; ele prind corp și vorbesc ca niște ființe aievea și se manifestă printr-un comportament complex și diferențiat, în funcție de “partenerul” cu care au de-a face. Capitolul al treilea, Ordine, libertate, timp, pune în dezbatere subiecte privitoare la lege și
ANDREI PLEŞU, MINIMA MORALIA, EDIŢIA A IV A, EDITURA „Editura Humanitas”, BUCUREŞTI, 2008, 162 PAGINI. de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 440 din 15 martie 2012 by http://confluente.ro/Recenzie_de_carte_andrei_plesu_minima_stelian_gombos_1331815162.html [Corola-blog/BlogPost/354806_a_356135]
-
și ideea răului opusă binelui suprem. Marele gânditor rus Nicolae Berdiaev descoperă în opera scriitorului o dualitate a răului: răul metafizic și răul lăuntric. Nichifor Crainic relevează alte aspecte malefice: răul imanent pe care îl descoperim în om și răul personificat în diavol (prezent într-o lumină echivocă). În analiza psihologică a eroilor lui Dostoievski in care se întrupează duhul răului, primul aspect care se descoperă și pe care-l îmbracă aceștia este orgoliul și invidia. Orgoliul lor constă tocmai in
DESPRE METAFIZICA CUVÂNTULUI ÎN ROMANUL FRAŢII KARAMAZOV DE F.M.DOSTOIEVSKI de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 by http://confluente.ro/Despre_metafizica_cuvantului_in_romanul_fratii_karamazov_de_f_m_dostoievski.html [Corola-blog/BlogPost/349611_a_350940]
-
TOAMNEI” CRONICĂ, de Elisabeta Iosif , publicat în Ediția nr. 2343 din 31 mai 2017. Ion C. ȘTEFAN ”Icoanele toamnei” Apariția unei cărți de versuri semnată dedoamna Elisabeta Iosif, reprezintă o sărbătoare de lumină spirituală și de triumf al cuvintelor alese, personificate și învăluite în sentimente nobile, pentru a putea să se adreseze direct sufletelor noastre de cititori iubitori de frumos. Prezență activă, totuși discretă și rafinată, în lumea literară bucureșteană, directoarea revistei culturale „Cetatea lui Bucur,” de reală valoare literară și
ELISABETA IOSIF by http://confluente.ro/articole/elisabeta_iosif/canal [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
de-o rară expresivitate: „Ai venit din lumină. Ai fost ca zarea ... Citește mai mult Ion C. ȘTEFAN”Icoanele toamnei” Apariția unei cărți de versuri semnată dedoamna Elisabeta Iosif, reprezintă o sărbătoarede lumină spirituală și de triumf al cuvintelor alese, personificate și învăluite în sentimente nobile, pentru a putea să se adreseze direct sufletelor noastre de cititori iubitori de frumos.Prezență activă, totuși discretă și rafinată, în lumea literară bucureșteană, directoarea revistei culturale „Cetatea lui Bucur,” de reală valoare literară și
ELISABETA IOSIF by http://confluente.ro/articole/elisabeta_iosif/canal [Corola-blog/BlogPost/380917_a_382246]
-
natura eternă în contrast cu efemeritatea omului. Actualizează tema trecerii ireversibile a timpului cu un vizibil regret: ``O, timpul nu dispare, se grăbește / Sub leagăne de frunze în mișcare,/ Pictează siluiete cântătoare/ Și simte cum vremea, iar, se povestește`` (Gânduri de toamnă). Personificat, îmbrăcat în straie de sărbătoare, accentuează singurătatea și dorința de iubire : Un timp prea cald, prea-nalt, prea bleu/ Pe cer cu pete albe și,..la tiv nuanțe de verde și maro / amestecate-n câmp masiv. Singurătatea-i blând țesută
O NOUA CARTE DE LIA FILOTEIA RUSE de LIA RUSE în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 by http://confluente.ro/lia_ruse_1482172973.html [Corola-blog/BlogPost/374189_a_375518]
-
de substanță, de sensuri vădite sau ascunse. Se remarcă și aici, tema făcliei, a luminii izvorâte din adâncul de sine: „În viața poetului / Nu vine niciun porumbel, / Nici o ramură de măslin. / Doar o făclie / Pâlpâie / Doamne, ce ploaie!” Motivul Soarelui personificat este evident în poemul „Picior de plai”: „Soarele își saltă un ochi (și se pierde) / În porumbul de la marginea satului./ Soarele se ridică indiscret într-un cot, / În câmp soarele mângâie boabele de struguri / Se coc în ele nunțile satului
RECENZIE LA VOLUMUL: MERG MAI DEPARTE...DE TEO CABEL (CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 854 din 03 mai 2013 by http://confluente.ro/Cantecul_tainei_recenzie_la_cezarina_adamescu_1367572207.html [Corola-blog/BlogPost/344699_a_346028]
-
roz”, „verdele spart”, „albul spumei urmat de violet”, „geana albastrului” (Mistice jocuri), o contemplare diacronică ce dezvăluie un soare când la apus, când „în căușul palmei”, când „plin de nemurire”, o sumă igenuă de autoidentificări cu elemente ale naturii care, personificate, se joacă unele cu altele „mistic” și „imponderabil”. Poeta își face astfel o autobibliografie în care include seceta, ecoul, ploaia (Incantație), galbenul toamnei (Orizont imponderabil), combinându-le cu percepții auditive de înaltă frecvență: aude „note eminesciene”, „cântul naturii”, „note astrale
STARPRESS 2017 de FLORIN T ROMAN în ediţia nr. 2250 din 27 februarie 2017 by http://confluente.ro/florin_t_roman_1488191479.html [Corola-blog/BlogPost/340219_a_341548]
-
-i depășește pe zei. ”O vrajă nemisterioasă,/curată ca seninul” (Nepăcate) Asumarea dragostei și a urmărilor ei. Să săruți o fată, al dracului păcat!!! De neiertat! Și nici o spovedanie, nici”cădelnițat de popă”nu-l poate dezlega. Frumoase versuri! Luna personificată vine când nu vrei și pleacă tot așa; un pic rea, mai degrabă curioasă, șireată, ” Vine, pleacă;” ne luminează răsfoind timpul, dar ”se coboară, iarba-mi calcă”. Asta-mi place. O și văd călcând pe vârfuri, să nu-și ude
RECENZIE VOLUMULUI DE POEZII ,ARC DE CURCUBEU”- AUTOR VASILE POPOVICI, REALIZATĂ DE PROF. MARIA VASILIU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 429 din 04 martie 2012 by http://confluente.ro/Recenzie_volumului_de_poezii_arc_de_cu_valentina_becart_1330887343.html [Corola-blog/BlogPost/357927_a_359256]
-
la care este supusă viața în lumea apelor, lupta pentru supraviețuire: „Acația”, „Rasircealsea”, „Na more răbaki”, „Lebeti”. În cântecul „Acația” (Salcâmul) floarea de salcâm, răsărită la margine de sat, simbolizează femeia orgolioasă care nu se lasă nici măcar atinsă de cineva. Personificată ea se adresează celui care ar îndrăzni să o atingă, amenințându-l cu țepii ei: „Sunt floare de salcâm răsărită la margine de sat,/ Numai să încerci să mă atingi,/ Eu te voi înțepa. Nu te uita că eu sunt
FESTIVALUL GASTRONOMIC SI ECO-CUTLURAL D ALE GURII DUNARII , II de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1674 din 01 august 2015 by http://confluente.ro/elena_trifan_1438424258.html [Corola-blog/BlogPost/371904_a_373233]
-
altul... În plus - Steagul Roșu e pe ducă. Cu toate sporturile. Și vârstele. Nu are bani. Înseamnă că fiecare trăiește, și mănâncă. Nu mă întreba din ce știință, educație și prestație. Lumea de pe stradă mi se pare o mișcare entropică personificată. Îmi pare bine că mai pot să-ți scriu de pe lumea asta. Dincolo, n-aș mai apuca, când ne vei invita, pe la tine, iar. Ca să ne oferi, de toate. Maximă sănătate, Și ai grijă de noi, Și de departe. Partajează
Scrisoare din Brașov. Impresii de călătorie, de Liviu Florian Jianu by http://revistaderecenzii.ro/scrisoare-din-brasov-impresii-de-calatorie-de-liviu-florian-jianu/ [Corola-blog/BlogPost/339263_a_340592]
-
chilie, locul în care deținutul este numai cu Dumnezeu, spațiul celei mai grăitoare tăceri (vezi rolul tăcerii în toată literatura patristică). Celula trezește o sete nemaiîntâlnită de lumină, liniște, iubire a celuilalt - chip al lui Dumnezeu. Elementele celulei sunt deseori personificate: vizeta, gratiile, pereții, ușa, podeaua, tavanul. De asemenea, foamea, setea, frigul, durerea sunt văzute ca niște babe malefice din povești, ca demoni care îi chinuie mereu pe deținuți. Lumea întreagă este pentru ei o lacrimă pe obrazul lui Hristos. În
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 by http://confluente.ro/O_epopee_a_suferin_ei_i_a_salv_rii_rom_ne_ti.html [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
Dragodan este cel care se detașează de suferință (dar și de ceea ce am putea numi „mistica suferinței”, adică transfigurarea ei, înțelegerea în lumina mântuirii), având atitudinea unui luptător, un om hotărât, lucid, critic, netemător. El realizează portrete extraordinare ale suferințelor personificate („Foamea”, „Lingoare”, „Camera 6 Jilava”) și abordează cu ironie gesturile, acțiunile, limbajul cerberilor din închisoare („Percheziție”, p. 256), amintind de stilul lui François Villon. În poezia lui Demostene Andronescu întâlnim o foarte mare putere de convingere, o perfectă îmbinare între
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 by http://confluente.ro/O_epopee_a_suferin_ei_i_a_salv_rii_rom_ne_ti.html [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
poezia Dorința cu mireasma lui învăluitoare pe îndrăgostiți:” Adormind de armonia/ codrului bătut de gânduri/ Flori de tei deasupra noastră/ or să cadă rânduri, rânduri.” Poetul închipuie florile de tei troienindu-se deasupra iubiților fericiți. Nelipsit în scenariile eminesciene, teiul personificat este simțit ca o pavăză ospitalieră de către îndrăgostiți abia sosiți:” Și pe teiul nostru întreabă,/ Cine suntem? stau la sfaturi;/ Eară gazda noastră zice/ Dându-și ramurile -n lături:/ O priviți-i, cum visează/ Visul codrului de fagi,/ Amândoi ca
Ziua îndrăgostiților la Graiul Românesc din Windsor. Reportaj, de Doina Popa – West Bloomfield MI. by http://revistaderecenzii.ro/ziua-indragostitilor-la-graiul-romanesc-din-windsor-reportaj-de-doina-popa-west-bloomfield-mi/ [Corola-blog/BlogPost/339250_a_340579]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > ZIUA CITITORULUI // VEȘNICIA SCRIITORULUI Autor: Mioara Timofte Publicat în: Ediția nr. 1879 din 22 februarie 2016 Toate Articolele Autorului ZIUA CITITORULUI Mit, luna octombrie a mărturisit timpului cea mai frumoasă sărbătoare personificată magic în ființă umană așezată într-un miez de toamnă bogat în rod învelit în miresmele iubirii și îndumnezeit cu alcoolurile tari ivite din strugurii sărutului înrourat cu o duminică a însămânțării cu clipa lui Dumnezeu. Iată de ce veșnicia îmi
VEȘNICIA SCRIITORULUI de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1879 din 22 februarie 2016 by http://confluente.ro/mioara_timofte_1456175326.html [Corola-blog/BlogPost/370560_a_371889]
-
îmi pari mai blîndă, Moarte!...). Și-atunci, versurile cad, exclamativ, încărcate de deferență: În infinita lumilor roire, / Oh, nimeni nu-i ca să te-nfrîngă, Moarte!... Și-ți, Moarte, răvașe scriu // Și-ți, Moarte, răvașe scriu... Temă eminamente romantică, Moartea (cu drag, personificată) se sustrage frumuseții (valoare clasică) pentru că nu are aspect. Din niciun punct de vedere, ea nu e trecătoare și aparține lumii naturale, lumii în semn de aer, lumii continuu primenite (unde învierile se petrec, cu sigură ritmicitate, la nesfârșit) a
„CĂTINEL, MOARTE, NUMÁ...” de ANGELA MONICA JUCAN în ediţia nr. 209 din 28 iulie 2011 by http://confluente.ro/_catinel_moarte_num_.html [Corola-blog/BlogPost/367129_a_368458]
-
de ce ochii mei aruncă diezi în coasta de-acum secetoasă voi închina trecerea prin foc fără să clipesc pot face zâmbetul candelabru în el se vor juca ninsori de vară tragerea la sorți va avea loc spre ieșire scrumul pânzelor personificate e tot acolo în stânga ta am promis că voi respecta canoanele hașurate de timp colecția mea de ferestre nu poate fi prădată nici umărul tău nu rezistă efectului de rană din când în când un fenomen ludic își face loc
DARK de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1345 din 06 septembrie 2014 by http://confluente.ro/gina_zaharia_1409978625.html [Corola-blog/BlogPost/365313_a_366642]
-
strângându-se mai tare la pieptul său și strivindu-și sânii neliniștiți și fierbinți de pieptul lui, provocându-i dorința până la punctul de a-și pierde mințile și a exploda sub pulsațiile vijelioase ale sângelui. Era ucraineancă și era perfecțiunea personificată a frumuseții feminine. La terminarea dansului a acceptat invitația lui și au băut șampanie, sărbătorind beția simțurilor care îi cuprinsese pe amândoi. Fata a acceptat să-l întâlnească la sfârșitul spectacolului. El stătea ca pe jar și la final au
PETRECERE NEFASTĂ (9) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 by http://confluente.ro/maria_giurgiu_1470259694.html [Corola-blog/BlogPost/368513_a_369842]
-
iar din când în când o privesc cu o duioșie ciudată, ca și cum nu mi-ar aparține și aș compătimi curios - în nota observațiilor de mai sus - mâna altuia. Dar e ok, o să ne petrecem tot restul vieții împreună (poate că personificatul ăsta e mecanismul meu de apărare), așa că o să avem timp berechet să lucrăm la relația noastră. Adriana, 27 Are Gogol o povestire în care, într-o dimineață bizară la Sankt Petersburg, un anume Kovaliov se trezește fără nas: plecase în
Al cui e corpul ăsta? Părul, sânii, nasul, cicatricile... by https://republica.ro/al-cui-e-corpul-asta-parul-nasul-sanii-cicatricile [Corola-blog/BlogPost/338899_a_340228]
-
Elisabeta Iosif Publicat în: Ediția nr. 2343 din 31 mai 2017 Toate Articolele Autorului Ion C. ȘTEFAN ”Icoanele toamnei” Apariția unei cărți de versuri semnată dedoamna Elisabeta Iosif, reprezintă o sărbătoare de lumină spirituală și de triumf al cuvintelor alese, personificate și învăluite în sentimente nobile, pentru a putea să se adreseze direct sufletelor noastre de cititori iubitori de frumos. Prezență activă, totuși discretă și rafinată, în lumea literară bucureșteană, directoarea revistei culturale „Cetatea lui Bucur,” de reală valoare literară și
ION C. ȘTEFAN ELISABETA IOSIF ”ICOANELE TOAMNEI” CRONICĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2343 din 31 mai 2017 by http://confluente.ro/elisabeta_iosif_1496216653.html [Corola-blog/BlogPost/370597_a_371926]
-
simple, tandre, adresându-se ca unei ființe iubite, mamă, soție, fiică: “ Țara mea”, “scumpa mea”, “mândra mea”, îi sărută obrăjorii cu dor, îi șterge lacrima, ar vrea să îi anine o stea în păru-i nins de viorele. Chipul țării personificate este aureolat de flori, de stele și iubire. Dorința poetului este ca imaginea idealizată a patriei să devină nemuritoare: “Mulți ani! Mulți ani, de ziua ta!...” În poezia “Dor de sat” dragostea poetului se îndreaptă spre satul natal, care din cauza
SENTIMENTUL PATRIOTIC ÎN ANTOLOGIA SCRIITORILOR ROMÂNI DIN ÎNTREAGA LUME COORD. LIGYA DIACONESCU de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1173 din 18 martie 2014 by http://confluente.ro/elena_trifan_1395169273.html [Corola-blog/BlogPost/353839_a_355168]
-
câte-un licurici,/Potirul lor de porțelan acum/ Își strânge-n umbre focul licărit./ Lalele stinse din odaie fug.” (Lalele) În poezia „Lalelele” poeta americană Sylvia Plath aflată pe un pat de spital are o viziune sumbră asupra lalelelor care personificate devin amenințătoare, agresive și devoratoare. Laleaua a constituit obiect de inspirație și pentru pictori români și străini precum: Henry Matisse, Claude Monet, Pierre Auguste Renoir, Ștefan Luchian, Theodor Pallady. Tabloul „Lalele” al lui Henry Matisse, prin verticalitatea ansamblului, cât și
SIMFONIA LALELELOR, PITEŞTI, JUD. ARGEŞ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1262 din 15 iunie 2014 by http://confluente.ro/Elena_trifan_1402824296.html [Corola-blog/BlogPost/365491_a_366820]