128 matches
-
viciată de o anumită neutralitate și pasivitate descriptivă, potrivită mai degrabă metodei lui Berio - o autentică aglomerare stilistică în termeni de multitudine sincronă, pe când termenul hiperstilistică „devoalează” la modul propriu conținutul și tensiunile interioare ale metodei componistice și a idealurilor perspectivale ale lui Alfred Schnittke. Diferența între tipul de abordare a materialului citat este formulabilă în termeni binomului continuitate-discontinuitate, ceea ce se se reflectă în termenii relației cu toată istoria muzicală anterioară în termenii dihotomiei modern-postmodern. Cazul lui Schnittke îl interpretăm astfel
Fenomenul compresiei stilistice în muzica europeană (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
concepția savantă, atotcuprinzătoare imprimată de Cristian Mandeal Simfoniei a III-a de Mahler. Cu gestica lui augustă, aristocratică, Mandeal a construit imensul edificiu sonor acordând importanță și semnificație fiecărui detaliu - ritmic, melodic, armonic, timbral - subliniind cu inteligență, luciditate și viziune perspectivală trecerea conștiinței de la tenebrele ignoranței la iluminarea prin cunoaștere, accederea în planul transcendent al ideilor pure, și de aici la ”bucuria celestă” din final. Filarmonica Regală nu putea să nu rezoneze, să nu reacționeze la un asemenea demers conceptual, în
Festivalul international "George Enescu" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83703_a_85028]
-
văzut abia din momentul cînd cineva îl comentează sub ochii tăi. Pînă atunci, vedeai figuri, culori și contururi, ba puteai chiar să sesizezi parabola sau motivul mitologic din care se inspirase pictorul, dar nu puteai să stabilești acele conexiuni geometrice, perspectivale sau simbolice care leagă toate amănuntele într-un tot înzestrat cu o semnificație organică. E nevoie de cineva care să-ți ghideze privirea pentru ca să ajungi să vezi ceea ce, de la început, stătea sub ochii tăi. Dacă trecem peste limbajul pe alocuri
Privirea oarbă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7727_a_9052]
-
lumea elementară, pentru aer și pentru lumină, pentru apă și pentru mișcările eoliene. Pînă și chipul privitorului este ademenit să se integreze în construcțiile sale ca o componentă implacabilă. Așa cum Arcimboldo încerca să realizeze o mașinărie integratoare, vestitul său pian perspectival, în care sunetele, culorile și ritmurile să-și regăsească starea lor originară, așa cum Tzara visa să abolească granițele dintre natură și cultură,dintre artă și viață, într-o altă perspectivă, dar cu aceeași finalitate, Jacobi imaginează o cameră sincretică, un
Peter Jacobi și sculptura în timp by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9640_a_10965]
-
a fi citite ca antifrază la nostalgia difuză care inoculează fiecare cadru, invocând programatic nostalghia tarkovskiană pe un fond de sensibilitate bergmanian. Inundată de o lumină crepusculară care proiectează umbrele ca în teatrul Nō pe ecranul ei, peluza oferă spațiul perspectival și o scenă magică, aproape artificială, de studio, având ca fundal castelul. Simetria personajelor înaintând solemn, ritual, ca sub o vrajă conlucrează la această litificare generală în scene cu conținut ermetic unde de fiecare personaj sau obiect atârnă nevăzut un
Apocalipsă și melancolie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5206_a_6531]
-
și văd monstruos” ca expresie a cotidianului comunist configurează un rapel interpretativ care schimbă complet perspectiva asupra filmelor cardinale ale cinematografiei acestei perioade. Cristian Tudor Popescu vehiculează și o nouă serie de concepte, propunerile sale teoretice oferă o altă deschidere perspectivală. Cele mai importante dintre ele mi se par cea de film surd și film-supapă. În opinia mea, criticul definește remarcabil profilul cinematografiei românești în anii ’50 ca un maxim de ideologizare a filmului prin „raritatea prim-planului sau gros-planului, fiind
Iluziile pierdute ale filmului românesc by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/4973_a_6298]
-
am lecturat, și despre care credem că sunt reprezentative pentru creația romanescă a autorului. Este vorbe despre două romane, complementare aș spune, în aceleași timp motivele epice și filozofice ale celor două cărți se completează într-o continuitate și viziune perspectivală, astfel că la sfârșitul lecturii ai impresia că ai citit cele două părți ale unui roman. După lectura primei jumătăți a cărții „Deziluzii””, care te introduce în ceea ce am numi universul sufletului uman, îți dai seama că te găsești în fața
CRONICĂ LITERARĂ: „DEZILUZII” ŞI „VIAŢA CA O ILUZIE” – DOUĂ ROMANE DE BERTHOLD ABERMAN de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 1894 din 08 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368469_a_369798]
-
forma orală a recitării. O analiză completă a acestui concept a fost realizată de către Boris Eichenbaum și Irwin R. Titunik 24. Teoria insolitării a lui Șklovski este, de asemenea, o teorie a punctului de vedere, în măsura în care se referă la modurile perspectivale ale înstrăinării. Definiția lui Șklovski conform căreia "arta există ca să putem recupera senzația vieții; ca să ne facă să simțim lucrurile, să facă o piatră pietroasă"25 poate fi redată cel mai ușor prin transferarea punctului de vedere de la "cel care
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
ale protagoniștilor, de cele ale naratorului, în special ale naratorului auctorial este în general destul de ambiguă. Acest lucru nu mai este valabil în cazul celor mai multe dintre romanele moderne. Astfel, putem diferenția două stiluri în istoria romanului o manieră de narațiune perspectivală și una aperspectivală. Aceste stiluri sînt probabil reprezentate cel mai clar prin aperspectivismul din primele romane ale lui Dickens și Thackeray și prin perspectivismul din ultimele opere ale lui James și ale Virginiei Woolf. Interpretările romanelor mai timpurii adesea nu
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
din primele romane ale lui Dickens și Thackeray și prin perspectivismul din ultimele opere ale lui James și ale Virginiei Woolf. Interpretările romanelor mai timpurii adesea nu acordă destulă atenție trecerii de la aperspectivism la perspectivism. Posibilitățile pe care stilul narativ perspectival le pune la dispoziție pentru reprezentarea intermedierii sînt fundamental diferite de cele ale stilului narativ aperspectival. Aplicarea criteriilor și standardelor perspectivismului unei opere care a fost concepută în manieră aperspectivală poate avea o anumită valoare euristică pentru teoria interpretării, însă
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
164. W.H. Schober încearcă să cuprindă modificarea și schimbarea situației narative, așa cum pot fi acestea observate foarte des în romanul mai recent, în conceptul de "poziție narativă": Poziția este o piatră de temelie a romanului; ea are o componentă perspectivală și una referitoare la amploare"165. Ca unitate de măsură pentru amploarea unei "poziții narative", adică pentru lungimea unui text narativ în care aceasta predomină, se consideră în general un capitol sau o unitate corespunzătoare de împărțire a textului. Prin
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
cînd situația narativă este doar vag definită în anumite părți ale unui text, cum se întîmplă, de pildă, în romanul Femei îndrăgostite al lui D.H. Lawrence, aceste părți nu sînt neapărat percepute de cititor ca ambivalente din punct de vedere perspectival. Cînd parcurge astfel de pasaje, cititorul își păstrează atitudinea narativă adoptată pînă cînd este încurajat să o schimbe printr-o indicație clară care necesită o nouă orientare. 3.2.1. Profilul narativ Descrierea dinamicii procesului narativ cu ajutorul profilului narativ al
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Sokel 178. În primele capitole perspectiva personală a lui Josef K. se suprapune de cîteva ori celei a unui narator auctorial care se disociază de protagonist. După cum arată Kudszus, scăderea numărului acestor intruziuni auctoriale corespunde creșterii frecvenței momentelor de "solipsism perspectival" ale eroului. O inversare temporară a acestei tendințe are loc în capitolul VI, în care apare o extindere auctorială a punctului de vedere. În cea de-a doua jumătate a romanului, totuși, intruziunile auctoriale capătă o nouă funcție (Kudszus o
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
și selecția "conținutului" spațiului ficțional sînt cel mai evidente în descrierile interioarelor clar delimitate care funcționează drept cadru pentru întîmplările ficționale. O primă încercare de a sorta în linii mari aceste descrieri spațiale din ficțiune în funcție de gradul lor de schematizare perspectivală are ca rezultat două tipuri de descriere: textele cu prezentare spațială în mod distinct perspectivală și textele cu prezentare spațială aperspectivală. Exemple corespunzătoare primului tip pot fi găsite în primul rînd în romanele în care naratorul se limitează îndeosebi la
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
funcționează drept cadru pentru întîmplările ficționale. O primă încercare de a sorta în linii mari aceste descrieri spațiale din ficțiune în funcție de gradul lor de schematizare perspectivală are ca rezultat două tipuri de descriere: textele cu prezentare spațială în mod distinct perspectivală și textele cu prezentare spațială aperspectivală. Exemple corespunzătoare primului tip pot fi găsite în primul rînd în romanele în care naratorul se limitează îndeosebi la o descriere obiectivă a cadrului unei scene. Atunci cînd o asemenea abordare este executată foarte
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
discuta o problemă foarte delicată, și anume posibilitatea ca Stephen să intre în ordin. Pentru această discuție directorul s-a așezat în fața ferestrei într-un asemenea mod, încît Stephen putea identifica doar conturul chipului său, nu și expresia facială. Fixarea perspectivală a liniei Stephen-director-fereastră care funcționează ca un cadru contribuie substanțial la definirea tematică a acestei scene, pe care cititorul o percepe din poziția lui Stephen în interiorul camerei: Directorul stătea în cadrul ferestrei, cu spatele la lumină, cu un cot rezemat de oblonul cafeniu
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
externă predomină; pe de altă parte, aceasta este mai slabă atunci cînd un personaj-reflector și perspectiva interioară predomină. Dacă încercăm să facem o schiță a unei camere descrise în ficțiune, vom obține un test destul de fiabil pentru distingerea prezentării spațiale perspectivale și aperspectivale. Într-o narațiune predominant perspectivală, interiorul unei camere nu e niciodată descris într-o asemenea manieră încît să putem face o schiță grafică a acesteia, chiar dacă cititorului i se oferă un inventar mai mult sau mai puțin complet
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
este mai slabă atunci cînd un personaj-reflector și perspectiva interioară predomină. Dacă încercăm să facem o schiță a unei camere descrise în ficțiune, vom obține un test destul de fiabil pentru distingerea prezentării spațiale perspectivale și aperspectivale. Într-o narațiune predominant perspectivală, interiorul unei camere nu e niciodată descris într-o asemenea manieră încît să putem face o schiță grafică a acesteia, chiar dacă cititorului i se oferă un inventar mai mult sau mai puțin complet al obiectelor din încăpere. Citatul următor din
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
orientarea. Ea crede că adevăratul Eu-Origo al cititorului este invocat, iar acesta poate, "cu ajutoul propriilor "imagini tactile", să ajungă la o imagine mentală a relațiilor spațiale din cameră"285. Această descriere este adevărată doar în cazul unei prezentări spațiale perspectivale; într-o prezentare aperspectivală, cititorul nu va reuși să construiască o imagine spațială "cu ajutoul propriilor "imagini tactile"". Diferențele sînt revelate într-o comparație a pasajelor citate din romanele Turnurile din Barchester și Casa Buddenbrook. Un transfer al cititorului în
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
romanele Turnurile din Barchester și Casa Buddenbrook. Un transfer al cititorului în realitatea ficțională, cum consideră Hamburger că s-ar întîmpla în narațiunea la persoana a treia ("ficțiunea epică"), este posibil doar atunci cînd prezentarea spațială are loc în mod perspectival. În cazul unei prezentări spațiale aperspectivale, orientarea din interiorul camerei rămîne nedeterminată și va fi susținută de fiecare cititor, în cel mai bun caz în funcție de imaginația proprie. 5.3. Perspectivism aperspectivism: dimensiunea lor istorică Romanele timpurii reflectă o preferință pronunțată
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Jean Paul Richter, Tolstoi folosesc, per ansamblu, o narațiune aperspectivală. O tendință către perspectivism este inițial observabilă în romanele lui Flaubert și Henry James, devenind curentul stilistic predominant din romanul secolului XX. Cauzele acestei preferințe din ce în ce mai pregnante pentru stilul narativ perspectival, evidentă de la sfîrșitul secolului al XIX-lea, sînt atît literare, cît și non-literare. Cele dintîi se găsesc în eforturile lui Flaubert, Spielhagen, James și ale altor cîțiva scriitori cu direcție asemănătoare de a face romanul obiectiv, impersonal, scenic 286. Perspectivismul
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
curente stilistice istorice cu valoare literară egală. Este foarte important să reținem acest lucru, pentru că evoluția romanului pe parcursul ultimului secol a fost influențată decisiv de descoperirea perspectivei ca dimensiune a prezentării literare. Ca rezultat al acestei noi accentuări, stilul narativ perspectival a dobîndit o valoare estetică mai mare în ochii cîtorva critici literari. Potențialul creativ al romanului a fost de fapt intensificat prin perspectivism într-un mod care este unic în întreaga istorie a romanului 288. Totuși, evoluția istorică din această
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
din această direcție nu prea poate duce la scăderea valorii acelor mari opere scrise în cadrul tradiției narative mai vechi, predominant aperspectivale. În interpretarea și evaluarea unui anume roman trebuie să observăm dacă acesta este scris într-un stil mai accentuat perspectival sau într-unul aperspectival. Clasificarea unui roman în funcție de unul dintre aceste stiluri ne arată măsura în care dimensiunea perspectivei poate sau trebuie să fie inclusă în interpretarea critică. În discuția anterioară, termenul "perspectivă" și derivații săi au fost folosiți în
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
În timp ce funcția narativă pare să fie dezavantajată în relație cu media precum pictura, fotografia și filmul, aceasta este superioară prin potențialul de perspectivizare în sensul subiectivizării. În comparație cu fotografia și filmul, narațiunea este mult mai diversă și mai flexibilă în privința subiectivizării perspectivale. Filmul, de exemplu, poate reprezenta doar cu dificultate o perspectivă la persoana întîi continuă. În mod similar, prezentarea aperspectivală, atunci cînd este folosită în mod intenționat, devine un privilegiu al narațiunii literare, din moment ce camera este obligată să filmeze exclusiv în
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
spune el o putere pe care domnul Lubbock o admite și o admiră, însă pe care o localizează într-o zonă marginală a acestei probleme, nu într-una centrală. Eu aș plasa-o exact în centru 289. Acum, după ce exigențele perspectivale ale lui Henry James, Lubbock și ale susținătorilor acestora au avut un anume impact asupra naratologiei, este posibil să îi fie oferită recunoaștere totală celuilalt curent, aperspectivismul, ca unei alternative legitime și egale la perspectivism. Această imparțialitate ne ajută să
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]