100 matches
-
fi o societate închisă, de tip comunist, nu ar avea nici o audiență. Dar pentru că ei știu ce idei se vântură în afară, devin interesanți, atractivi: contrapun ceva realității românești. Nu vreau să spun că soluția ar sta neapărat într-un perspectivism internațional de tip Henry James sau Graham Greene, dar nici departe nu sunt de această opțiune. De aceea, cred în succesul posibil, dincolo de granițele noastre, al unor prozatori ca Dumitru }epeneag și Alexandru Ecovoiu. Scenariul prozei lor are o deschidere
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
tipul "comedie umană" și "comedie livrescă", sintagme care s-au aplicat și reaplicat primelor două volume ale tetralogiei), o cheie de lectură a acestor scrieri trebuie căutată în direcții inovatoare de interpretare: teoria fractalilor, teoria haosului, discursurile indeterminării, complexității sau perspectivismului. Acestea înlocuiesc astăzi, atât în știință, cât și în umanistică, discursurile cauzalității, legii, ordinii sau obiectivității, deopotrivă pe plan ontologic-cognitiv și pe plan artistic-literar (spre exemplu, estetica informațională sau practicile artei combinatorii). De la paradigmele moderne ale mecanicii, pozitivismului, determinismului, reducționismului
Strategii literare by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/9703_a_11028]
-
lămurite, explicate. Am dorit că documentele doar să-i ajute memoria, dar nu i-am lăsat timp pentru a pregăti răspunsuri elaborate la întrebările mele. O urmă de hermeneutica a suspiciunii a rămas, totuși, în demersul meu. Metodă ideologică sau perspectivismul mannheimian pe care mi l-am asumat în acest demers m-a determinat să-mi iau astfel de precauții atât în legătură cu intervievatul, cât și cu mine însumi. După cum am precizat, "nici eu nu sunt un exemplar al unei "intelighenții social
Polis () [Corola-journal/Science/84977_a_85762]
-
lui Platon se plasează sub semnul acestei gândiri, fără de care n-ar mai fi fost același: sofiștii creează, cel puțin din câte putem aprecia, formulează cu acuratețe tezele esențiale contra cărora autorul dialogului Phaidon luptă în mod reactiv: relativismul, individualismul, perspectivismul, omul ca măsură a tuturor lucrurilor, realismul empiric, materialismul fenomenalist, imanența monistă, dispensarea de o lume nevăzută, folosirea agonică a retoricii, scepticismul politic, refuzarea cultului legii, democratizarea culturii, coborârea filosofului în arena publică. Și adică ei n-ar fi filosofi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
atâta timp analizei, reflecției, gândirii și intelectului de vreme ce trăgea concluzia sumară a excelenței unei vieți de armăsar sau de taur? Se va fi înflăcărat el cu definițiile plăcerii - catastematică, dinamică și pozitivă -, își va fi pus întrebări în legătură cu modalitățile cunoașterii - perspectivism și relativism -, se va fi aplecat oare asupra subiectului aparenței și adevărului - subiectivitate și individualitate - de vreme ce făcea din porc un model etic? Nu cred... Interzicându-le hedoniștilor să-și apere teza, atribuindu-le o inconsistență teoretică a priori, caricaturizându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
sau în materie, în sfera mijloacelor omului mărginit la jocul dintre imagine și simbol, nu-și pierd caracterul lor inefabil. Apoi, omul rămas aici, căutător de forme și sensuri, se poate situa arbitrar dincolo de bine și de rău, ca Nitzche. „Perspectivism estetic” (Charles Andler). Un lucru este cert, a spus Haig, Brâncuși este un artist adevărat, în stilul căruia se oglindește sufletul neamului său. Vom afla, am spus eu, dacă arta este nemesis, plăsmuire autonomă sau manifestare a inspirației. Omul, această
O întâlnire cu Brâncuși povestită de Petre Țuțea () [Corola-blog/BlogPost/340038_a_341367]
-
modernităților 4. Supozițiile metafizice ale modernității V. CRITICA METAFIZICII ÎN MODERNITATEA TÂRZIE Identitate și diferență Pozitivități și opoziții Critica reprezentării Sistem și metanarațiuni Fundarea hermeneutică Istoria ființei și logocentrismul Turnura hermeneutică a ontologiei De la „moartea lui Dumnezeu” la „dincolo de ființă” Perspectivismul și lumea hermeneutică Critica subiectului. (sursa- Univ Al. I. Cuza- Iași) O carte cu un bun istoric al metafizicii scrise și nescrise de-a lungul vremii, tratat din puncte de vedere diferite, atât ca parcurs cronologic dar mai ales ca
LECTURĂ DE PAŞTI- AUTOR GEORGE BONDOR de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374864_a_376193]
-
Gatenbein, Montauk / 167 5. Opoziția "perspectivă": perspectivă internă perspectivă externă / 177 5.1. Relația opoziției "perspectivă" cu opoziția "persoană" / 177 5.2. Perspectiva și prezentarea spațiului / 183 5.2.1. Două modele ale prezentării spațiului în narațiune / 187 5.3. Perspectivism aperspectivism: dimensiunea lor istorică / 194 5.4. Perspectivă internă perspectivă externă / 198 5.4.1. Prezentarea lumii interioare / 200 5.4.2. Probleme ale demarcației între perspectiva internă și perspectiva externă / 206 5.4.3. Perspectivizare subînțeleasă în opera lui
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
celor mai multe dintre romanele moderne. Astfel, putem diferenția două stiluri în istoria romanului o manieră de narațiune perspectivală și una aperspectivală. Aceste stiluri sînt probabil reprezentate cel mai clar prin aperspectivismul din primele romane ale lui Dickens și Thackeray și prin perspectivismul din ultimele opere ale lui James și ale Virginiei Woolf. Interpretările romanelor mai timpurii adesea nu acordă destulă atenție trecerii de la aperspectivism la perspectivism. Posibilitățile pe care stilul narativ perspectival le pune la dispoziție pentru reprezentarea intermedierii sînt fundamental diferite
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
reprezentate cel mai clar prin aperspectivismul din primele romane ale lui Dickens și Thackeray și prin perspectivismul din ultimele opere ale lui James și ale Virginiei Woolf. Interpretările romanelor mai timpurii adesea nu acordă destulă atenție trecerii de la aperspectivism la perspectivism. Posibilitățile pe care stilul narativ perspectival le pune la dispoziție pentru reprezentarea intermedierii sînt fundamental diferite de cele ale stilului narativ aperspectival. Aplicarea criteriilor și standardelor perspectivismului unei opere care a fost concepută în manieră aperspectivală poate avea o anumită
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Interpretările romanelor mai timpurii adesea nu acordă destulă atenție trecerii de la aperspectivism la perspectivism. Posibilitățile pe care stilul narativ perspectival le pune la dispoziție pentru reprezentarea intermedierii sînt fundamental diferite de cele ale stilului narativ aperspectival. Aplicarea criteriilor și standardelor perspectivismului unei opere care a fost concepută în manieră aperspectivală poate avea o anumită valoare euristică pentru teoria interpretării, însă trebuie să ținem seama de inadecvarea istorică a unui asemenea punct de vedere. Astfel, va fi necesar să definim mai exact
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
opere care a fost concepută în manieră aperspectivală poate avea o anumită valoare euristică pentru teoria interpretării, însă trebuie să ținem seama de inadecvarea istorică a unui asemenea punct de vedere. Astfel, va fi necesar să definim mai exact termenii "perspectivism" și "aperspectivism" în capitolul despre perspectivă. În timp ce unii angliști din Germania, precum și anumiți naratologi englezi și americani preferă să folosească în analiza intermedierii narațiunii conceptul de punct de vedere, vorbitorii de limbă germană și germaniștii preferă conceptul de narator personalizat
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
domină maniera narativă. Cu alte cuvinte, doar în cazul perspectivei interne devine perspectivizarea semnificativă din punct de vedere semiotic. Relațiile spațiale și limitarea perceptuală a cunoașterii legate de lumea narată devin mai semnificative pentru cititor. În acest sens, contrastul dintre perspectivism și aperspectivism este de asemenea inclus în opoziția perspectivă internă-perspectivă externă. Distincția dintre punctul de vedere al "cunoscătorului" (al subiectului percepției) și acela al "povestitorului"262 este alt aspect important al narațiunii implicat în problema perspectivei. Această distincție prezintă rareori
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
spațiu ficțional nu are loc după legile proprii aceasta necesită un efort suplimentar. Reprezentarea narativă a spațiului are într-adevăr tendință "naturală", altfel spus condiționată generic, către aperspectivism, la fel cum reprezentarea cinematografică a spațiului prezintă o tendință "naturală" către perspectivism 272. Fiecare gen al artei, fiecare mediu poate, desigur, să depășească această tendință inerentă, însă asta necesită întotdeauna mai multă atenție atît din partea emițătorului, cît și din cea a receptorului. În general, perspectivizarea literară nu se străduiește să atingă acuitatea
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
artistului în tinerețe, ci prin naratorul la persoana întîi, un personaj-narator. Această diferență este importantă. Telling, relatarea unui narator, are de regulă o anumită afinitate cu aperspectivismul, în timp ce showing, prezentarea scenică și personală prin intermediul unui personaj-reflector, are o afinitate cu perspectivismul. O corespondență între opoziția "perspectivă" și opoziția "mod" este aici destul de evidentă. Natura artei temporale are valoare mai puternică în narațiune atunci cînd un personaj-narator este prezent și cînd perspectiva externă predomină; pe de altă parte, aceasta este mai slabă
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
semiotică. Sînt și excepții, însă în general aperspectivismul din romanul victorian exclude acest nivel de implicații. Situația narativă din pasajul citat păstrează un aer auctorial, cu toate că naratorul auctorial adoptă în mare măsură viziunile vizitatorilor. Perspectiva externă și aperspectivismul predomină. Totuși, perspectivismul din fragmentul citat nu este neapărat o consecință a situației narative auctoriale. O comparație cu o descriere spațială în aceeași măsură auctorială din romanul Casa Buddenbrook al lui Thomas Mann susține această opinie: Prin ușa cu geamuri, aflată față-n
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
posibil doar atunci cînd prezentarea spațială are loc în mod perspectival. În cazul unei prezentări spațiale aperspectivale, orientarea din interiorul camerei rămîne nedeterminată și va fi susținută de fiecare cititor, în cel mai bun caz în funcție de imaginația proprie. 5.3. Perspectivism aperspectivism: dimensiunea lor istorică Romanele timpurii reflectă o preferință pronunțată pentru un stil narativ aperspectival. Aproape toți autorii victorieni însemnați, Dickens, Thackeray, George Eliot și Trollope, precum și contemporani ai acestora cum sînt, printre alții, Balzac, Jean Paul Richter, Tolstoi folosesc
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
preferință pronunțată pentru un stil narativ aperspectival. Aproape toți autorii victorieni însemnați, Dickens, Thackeray, George Eliot și Trollope, precum și contemporani ai acestora cum sînt, printre alții, Balzac, Jean Paul Richter, Tolstoi folosesc, per ansamblu, o narațiune aperspectivală. O tendință către perspectivism este inițial observabilă în romanele lui Flaubert și Henry James, devenind curentul stilistic predominant din romanul secolului XX. Cauzele acestei preferințe din ce în ce mai pregnante pentru stilul narativ perspectival, evidentă de la sfîrșitul secolului al XIX-lea, sînt atît literare, cît și non-literare
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
perspectival, evidentă de la sfîrșitul secolului al XIX-lea, sînt atît literare, cît și non-literare. Cele dintîi se găsesc în eforturile lui Flaubert, Spielhagen, James și ale altor cîțiva scriitori cu direcție asemănătoare de a face romanul obiectiv, impersonal, scenic 286. Perspectivismul se potrivește cu această intenție pentru că încurajează iluzia cititorului că i se prezintă o realitate ficțională în mod direct și viu. Cauzele non-literare ar trebui probabil căutate în impresionismul care s-a dezvoltat la sfîrșitul secolului al XIX-lea. Teoreticianul
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
primire dintr-un conac". Cititorul postimpresionist, pe de altă parte, se așteaptă la o determinare mai detaliată a imaginii spațiale corespunzătoare. Această așteptare a fost accentuată nu numai de către artele grafice, ci și, după trecerea în secolul XX, de fotografie. Perspectivismul și aperspectivismul ar trebui înțelese ca două curente stilistice istorice cu valoare literară egală. Este foarte important să reținem acest lucru, pentru că evoluția romanului pe parcursul ultimului secol a fost influențată decisiv de descoperirea perspectivei ca dimensiune a prezentării literare. Ca
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
decisiv de descoperirea perspectivei ca dimensiune a prezentării literare. Ca rezultat al acestei noi accentuări, stilul narativ perspectival a dobîndit o valoare estetică mai mare în ochii cîtorva critici literari. Potențialul creativ al romanului a fost de fapt intensificat prin perspectivism într-un mod care este unic în întreaga istorie a romanului 288. Totuși, evoluția istorică din această direcție nu prea poate duce la scăderea valorii acelor mari opere scrise în cadrul tradiției narative mai vechi, predominant aperspectivale. În interpretarea și evaluarea
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Prînzul dezgolit al lui Burroughs, Rătăcit în casa oglinzilor al lui Barth), este limpede motivul pentru care aperspectivismul din romanul mai vechi, considerat pentru o vreme demodat și primitiv, pare să fie din nou relevant. Mai mult, ambele curente stilistice, perspectivismul și aperspectivismul, își găsesc susținătorii printre criticii romanului din Anglia (precum și ai celui din Franța și Germania) încă din anii '20. În critica de roman din Anglia, perspectivismul este lăudat în lucrarea The Craft of Fiction (1921) a lui Lubbock
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
primitiv, pare să fie din nou relevant. Mai mult, ambele curente stilistice, perspectivismul și aperspectivismul, își găsesc susținătorii printre criticii romanului din Anglia (precum și ai celui din Franța și Germania) încă din anii '20. În critica de roman din Anglia, perspectivismul este lăudat în lucrarea The Craft of Fiction (1921) a lui Lubbock, iar aperspectivismul în replica lui E.M. Forster la cartea lui Lubbock, și anume studiul Aspecte ale romanului (1927). Respingerea de către Forster a cerinței lui Lubbock în favoarea perspectivizării în
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
centru 289. Acum, după ce exigențele perspectivale ale lui Henry James, Lubbock și ale susținătorilor acestora au avut un anume impact asupra naratologiei, este posibil să îi fie oferită recunoaștere totală celuilalt curent, aperspectivismul, ca unei alternative legitime și egale la perspectivism. Această imparțialitate ne ajută să dezvoltăm o abordare mai utilă a romanelor din secolul al XIX-lea. În critica de roman din Anglia și America, îndeosebi W.J. Harvey și Barbara Hardy (ca să nu mai vorbim despre Booth) au fost
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
budinci neînchegate"291. Acum există chiar un pericol, mai ales în critica din Anglia și America, ca pendulul să se miște la cealaltă extremă. Ca exemplu aș putea cita autori precum Scholes și Kellogg, cu rezervele lor fundamentale legate de perspectivismul propagat de James 292. Modul narativ perspectival face uz, putem să o spunem și așa, de o altă parte a potențialului conceptual al romanului sau al povestirii decît cel aperspectival. Diversitatea acestuia nu se limitează în niciun caz la alegerea
Teoria narațiunii by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]