100 matches
-
Interpretările romanelor mai timpurii adesea nu acordă destulă atenție trecerii de la aperspectivism la perspectivism. Posibilitățile pe care stilul narativ perspectival le pune la dispoziție pentru reprezentarea intermedierii sînt fundamental diferite de cele ale stilului narativ aperspectival. Aplicarea criteriilor și standardelor perspectivismului unei opere care a fost concepută în manieră aperspectivală poate avea o anumită valoare euristică pentru teoria interpretării, însă trebuie să ținem seama de inadecvarea istorică a unui asemenea punct de vedere. Astfel, va fi necesar să definim mai exact
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
opere care a fost concepută în manieră aperspectivală poate avea o anumită valoare euristică pentru teoria interpretării, însă trebuie să ținem seama de inadecvarea istorică a unui asemenea punct de vedere. Astfel, va fi necesar să definim mai exact termenii "perspectivism" și "aperspectivism" în capitolul despre perspectivă. În timp ce unii angliști din Germania, precum și anumiți naratologi englezi și americani preferă să folosească în analiza intermedierii narațiunii conceptul de punct de vedere, vorbitorii de limbă germană și germaniștii preferă conceptul de narator personalizat
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
domină maniera narativă. Cu alte cuvinte, doar în cazul perspectivei interne devine perspectivizarea semnificativă din punct de vedere semiotic. Relațiile spațiale și limitarea perceptuală a cunoașterii legate de lumea narată devin mai semnificative pentru cititor. În acest sens, contrastul dintre perspectivism și aperspectivism este de asemenea inclus în opoziția perspectivă internă-perspectivă externă. Distincția dintre punctul de vedere al "cunoscătorului" (al subiectului percepției) și acela al "povestitorului"262 este alt aspect important al narațiunii implicat în problema perspectivei. Această distincție prezintă rareori
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
spațiu ficțional nu are loc după legile proprii aceasta necesită un efort suplimentar. Reprezentarea narativă a spațiului are într-adevăr tendință "naturală", altfel spus condiționată generic, către aperspectivism, la fel cum reprezentarea cinematografică a spațiului prezintă o tendință "naturală" către perspectivism 272. Fiecare gen al artei, fiecare mediu poate, desigur, să depășească această tendință inerentă, însă asta necesită întotdeauna mai multă atenție atît din partea emițătorului, cît și din cea a receptorului. În general, perspectivizarea literară nu se străduiește să atingă acuitatea
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
artistului în tinerețe, ci prin naratorul la persoana întîi, un personaj-narator. Această diferență este importantă. Telling, relatarea unui narator, are de regulă o anumită afinitate cu aperspectivismul, în timp ce showing, prezentarea scenică și personală prin intermediul unui personaj-reflector, are o afinitate cu perspectivismul. O corespondență între opoziția "perspectivă" și opoziția "mod" este aici destul de evidentă. Natura artei temporale are valoare mai puternică în narațiune atunci cînd un personaj-narator este prezent și cînd perspectiva externă predomină; pe de altă parte, aceasta este mai slabă
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
semiotică. Sînt și excepții, însă în general aperspectivismul din romanul victorian exclude acest nivel de implicații. Situația narativă din pasajul citat păstrează un aer auctorial, cu toate că naratorul auctorial adoptă în mare măsură viziunile vizitatorilor. Perspectiva externă și aperspectivismul predomină. Totuși, perspectivismul din fragmentul citat nu este neapărat o consecință a situației narative auctoriale. O comparație cu o descriere spațială în aceeași măsură auctorială din romanul Casa Buddenbrook al lui Thomas Mann susține această opinie: Prin ușa cu geamuri, aflată față-n
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
posibil doar atunci cînd prezentarea spațială are loc în mod perspectival. În cazul unei prezentări spațiale aperspectivale, orientarea din interiorul camerei rămîne nedeterminată și va fi susținută de fiecare cititor, în cel mai bun caz în funcție de imaginația proprie. 5.3. Perspectivism aperspectivism: dimensiunea lor istorică Romanele timpurii reflectă o preferință pronunțată pentru un stil narativ aperspectival. Aproape toți autorii victorieni însemnați, Dickens, Thackeray, George Eliot și Trollope, precum și contemporani ai acestora cum sînt, printre alții, Balzac, Jean Paul Richter, Tolstoi folosesc
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
preferință pronunțată pentru un stil narativ aperspectival. Aproape toți autorii victorieni însemnați, Dickens, Thackeray, George Eliot și Trollope, precum și contemporani ai acestora cum sînt, printre alții, Balzac, Jean Paul Richter, Tolstoi folosesc, per ansamblu, o narațiune aperspectivală. O tendință către perspectivism este inițial observabilă în romanele lui Flaubert și Henry James, devenind curentul stilistic predominant din romanul secolului XX. Cauzele acestei preferințe din ce în ce mai pregnante pentru stilul narativ perspectival, evidentă de la sfîrșitul secolului al XIX-lea, sînt atît literare, cît și non-literare
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
perspectival, evidentă de la sfîrșitul secolului al XIX-lea, sînt atît literare, cît și non-literare. Cele dintîi se găsesc în eforturile lui Flaubert, Spielhagen, James și ale altor cîțiva scriitori cu direcție asemănătoare de a face romanul obiectiv, impersonal, scenic 286. Perspectivismul se potrivește cu această intenție pentru că încurajează iluzia cititorului că i se prezintă o realitate ficțională în mod direct și viu. Cauzele non-literare ar trebui probabil căutate în impresionismul care s-a dezvoltat la sfîrșitul secolului al XIX-lea. Teoreticianul
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
primire dintr-un conac". Cititorul postimpresionist, pe de altă parte, se așteaptă la o determinare mai detaliată a imaginii spațiale corespunzătoare. Această așteptare a fost accentuată nu numai de către artele grafice, ci și, după trecerea în secolul XX, de fotografie. Perspectivismul și aperspectivismul ar trebui înțelese ca două curente stilistice istorice cu valoare literară egală. Este foarte important să reținem acest lucru, pentru că evoluția romanului pe parcursul ultimului secol a fost influențată decisiv de descoperirea perspectivei ca dimensiune a prezentării literare. Ca
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
decisiv de descoperirea perspectivei ca dimensiune a prezentării literare. Ca rezultat al acestei noi accentuări, stilul narativ perspectival a dobîndit o valoare estetică mai mare în ochii cîtorva critici literari. Potențialul creativ al romanului a fost de fapt intensificat prin perspectivism într-un mod care este unic în întreaga istorie a romanului 288. Totuși, evoluția istorică din această direcție nu prea poate duce la scăderea valorii acelor mari opere scrise în cadrul tradiției narative mai vechi, predominant aperspectivale. În interpretarea și evaluarea
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
Prînzul dezgolit al lui Burroughs, Rătăcit în casa oglinzilor al lui Barth), este limpede motivul pentru care aperspectivismul din romanul mai vechi, considerat pentru o vreme demodat și primitiv, pare să fie din nou relevant. Mai mult, ambele curente stilistice, perspectivismul și aperspectivismul, își găsesc susținătorii printre criticii romanului din Anglia (precum și ai celui din Franța și Germania) încă din anii '20. În critica de roman din Anglia, perspectivismul este lăudat în lucrarea The Craft of Fiction (1921) a lui Lubbock
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
primitiv, pare să fie din nou relevant. Mai mult, ambele curente stilistice, perspectivismul și aperspectivismul, își găsesc susținătorii printre criticii romanului din Anglia (precum și ai celui din Franța și Germania) încă din anii '20. În critica de roman din Anglia, perspectivismul este lăudat în lucrarea The Craft of Fiction (1921) a lui Lubbock, iar aperspectivismul în replica lui E.M. Forster la cartea lui Lubbock, și anume studiul Aspecte ale romanului (1927). Respingerea de către Forster a cerinței lui Lubbock în favoarea perspectivizării în
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
centru 289. Acum, după ce exigențele perspectivale ale lui Henry James, Lubbock și ale susținătorilor acestora au avut un anume impact asupra naratologiei, este posibil să îi fie oferită recunoaștere totală celuilalt curent, aperspectivismul, ca unei alternative legitime și egale la perspectivism. Această imparțialitate ne ajută să dezvoltăm o abordare mai utilă a romanelor din secolul al XIX-lea. În critica de roman din Anglia și America, îndeosebi W.J. Harvey și Barbara Hardy (ca să nu mai vorbim despre Booth) au fost
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
budinci neînchegate"291. Acum există chiar un pericol, mai ales în critica din Anglia și America, ca pendulul să se miște la cealaltă extremă. Ca exemplu aș putea cita autori precum Scholes și Kellogg, cu rezervele lor fundamentale legate de perspectivismul propagat de James 292. Modul narativ perspectival face uz, putem să o spunem și așa, de o altă parte a potențialului conceptual al romanului sau al povestirii decît cel aperspectival. Diversitatea acestuia nu se limitează în niciun caz la alegerea
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
său referitor la stilul indirect liber, critică trecerea de la perspectiva interioară la cea exterioară și de la percepția personală la cea auctorială din descrierea călătoriei, numind-o o scăpare a autorului 316. O asemenea perspectivă pornește de la premisa unei consecvențe a perspectivismului la care nu prea ne putem aștepta într-un roman de la mijlocul secolului al XIX-lea, mai ales în Madame Bovary, unul dintre primele romane în care apare o situație narativă personală. După mai bine de o sută de ani
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
posibilitatea de a se bucura de acea libertate. Problemele de demarcație care derivă din perspectivizarea narațiunii pot, prin urmare, să aducă în discuție lucruri importante legate de interpretarea unei povestiri sau a unui roman. Distincția dintre cele două curente stilistice, perspectivismul și aperspectivismul, precum și cea dintre cele două posibilități structurale ale perspectivei interne și externe oferă un aparat teoretic pe care îl putem folosi atunci cînd încercăm să rezolvăm probleme de interpretare similare. 5.4.3. Perspectivizare subînțeleasă în opera lui
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
orientare la personajul-narator, se poate transfera el însuși temporar în scena prezentată Centrul de orientare la personajul-reflector, accentuarea deicticelor aici/acum prin articole familiarizante, pronume fără referință etc. Perspectivă externă și perspectivă internă, tendință către aperspectivism Perspectivă internă, tendință către perspectivism Opoziția dintre referința la persoana a treia și cea la persoana întîi este marcată Alternarea referinței la persoana a treia cu cea la persoana întîi în redarea conștiinței nu este marcată Reflectorizarea înseamnă asumarea de către personajul-narator a atributelor particulare ale
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
rezultat sau mai degrabă ca urme ale unei individualizări incomplete ale personajelor de către autor în procesul scrierii. Este ca și cum nu ar fi fost obținută o separare completă a lumii imaginative a autorului/naratorului de cea a personajelor fictive. Distincția dintre perspectivism și aperspectivism, ca stiluri de valoare egală, ne face să ezităm astăzi în denumirea unei astfel de ciudățenii compoziționale drept o deficiență artistică. În schimb, trebuie să ne străduim să izolăm aceste fenomene în text, ca să le facem accesibile interpretării
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
narator de eul care trăiește, 166, 313 fable-sujet (histoire-discours), 42, 51, 65, 74, 341 familiarizare a formei narative, 28 v. și nivelare a profilului narativ ficțiune epică, 114, 144, 193, 200 film, și determinare, 185-186, 189 și nemediere, 141 și perspectivism, 184 v. și transpunere cinematografică filtru al conștiinței, 189 fluctuație a situației narative, 45, 144 fluxul conștiinței auctoriale, 267 focalizare, 35, 90, 121, 180-181, 206 v. și perspectivizare folosirea articolului hotărît, 148, 244-246, 299 forma narativă la persoana a doua
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
90, 121, 180-181, 206 v. și perspectivizare folosirea articolului hotărît, 148, 244-246, 299 forma narativă la persoana a doua (vous), 183, 329 formalizare, 85 forme fundamentale ale narațiunii, 113, 119-120, 128 forme istorice, 106-107 dezvoltarea titlurilor de capitole, 73 evoluția perspectivismului, 194 istoria romanului, 38, 73, 107 forme narative forme non-narative, 113, 116, 222. funcție narativă, 41-45, 48, 61, 71, 117, 134, 144, 148-149, 196, 279 germene sugestiv, 63-64 identitate non-identitate între spațiile de existență ale personajelor și al naratorului, 88-89
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
film, de exemplu în Tartuffe al lui Murnau), naratorul raisonneur, mai tîrziu multiperspectivismul (de exemplu în Totul despre Eva), leitmotivele, monologul interior sub forma vocilor din off, deplasarea nivelurilor temporale (de asemenea, prin voci din off), discursul indirect liber și perspectivismul alienării (desfășurat teoretic la Pasolini), în fine autoreflectarea mediului (de exemplu în Blow up, Roma, Noapte americană). În cadrul acestei literarizări, pretențiosul film a atins totuși nivelul tehnicii narative de pe la 1950. Preluarea tehnicilor narative din domeniul literar a făcut din filmul
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
24-25, 55-78 et passim. Wolfgang Iser a integrat teza lui Gombrich, într-o formă modificată, în teoria sa despre receptarea literară. Vezi Iser, Der Akt des Lesens, München, 1976, 151 ș.u. 288 Wayne C. Booth numește în mod corect perspectivismul sau, în termenii săi, noua "tratare consistentă a punctului de vedere", drept cea de-a patra "unitate", care se alătură unității locului, a timpului și a intrigii din roman. Vezi Booth, Rhetoric, 64. 289 E.M. Forster, Aspects of the Novel
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
respingerea unicității, a configurației și a contextului propriu, pentru a prelua exterior și forțat un mesaj străin. O relație genuină nu poate fi, de aceea, decât unică, personalizată, aducând astfel darul ei lumii. V. DISCURS ȘI METODĂ: HERMENEUTICĂ CREATOARE ȘI PERSPECTIVISM Preambul Explicitare succintă a titlului V.1 Discurs și metodă îndoiala carteziană și purificarea discursului - recontextualizare. Tradiție, creativitate, organicitate. V.2 „Hermeneutică creatoare“ Mircea Eliade și viziunea cu privire la „hermeneutica creatoare“. Ilustrări. Dezvoltarea studiului religiei și reconfigurarea viziunii științifice. Precizări metodologice
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
organicitate. V.2 „Hermeneutică creatoare“ Mircea Eliade și viziunea cu privire la „hermeneutica creatoare“. Ilustrări. Dezvoltarea studiului religiei și reconfigurarea viziunii științifice. Precizări metodologice. Noua dimensiune hermene utică și „fenomenologia minții“ (Mircea Eliade). Repere pentru aplicarea noii metodologii de cercetare. V.3 „Perspectivism“ Moshe Idel și reformularea noțiunii de „perspec tivism“. Unici tate și diferență. Necesitatea dialogului, dincolo de constrângerile sistemice ale propriei viziuni. Virtutea multidisci plinarității. Cercetătorul hermeneut și capcanele minții. Preambul Cele trei formule alese pentru a compune titlulacestui capitol („discurs și
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]