100 matches
-
noțiunii de „perspec tivism“. Unici tate și diferență. Necesitatea dialogului, dincolo de constrângerile sistemice ale propriei viziuni. Virtutea multidisci plinarității. Cercetătorul hermeneut și capcanele minții. Preambul Cele trei formule alese pentru a compune titlulacestui capitol („discurs și metodă“, „hermeneutică creatoare“, respectiv „perspectivism“) reprezintă, fiecare în parte, concepte cheie teoretizate pregnant ori secundar în gândirea a trei autori. Le-am alăturat aici întrucât împreună pot sugera nuanțat și sintetic premisele cadrului metodologic propus și dezvoltat în cele ce urmează. Noutatea demersului derivă, în
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
se trădează ca specialist, primind, de altfel, imediat oprobriul colegilor de breaslă. Responsabilitatea specialistului ar trebui, dimpotrivă, să se regăsească în generozitatea de a împărtăși rezultatele cercetării, pentru ca semințele fructului primit să dea rod prin și pentru ceilalți. V.3 „Perspectivism“ Termenul „perspectivism“ are începând cu Nietzsche o istorie conceptuală proprie, fiind redefinit și reinterpretat diferit în contexte diferite. Voi utiliza acest termen nu în accepțiunea lui tare filozofică, ci pornind de la o reformulare, semnificativă, pe care o propune Moshe Idel
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
ca specialist, primind, de altfel, imediat oprobriul colegilor de breaslă. Responsabilitatea specialistului ar trebui, dimpotrivă, să se regăsească în generozitatea de a împărtăși rezultatele cercetării, pentru ca semințele fructului primit să dea rod prin și pentru ceilalți. V.3 „Perspectivism“ Termenul „perspectivism“ are începând cu Nietzsche o istorie conceptuală proprie, fiind redefinit și reinterpretat diferit în contexte diferite. Voi utiliza acest termen nu în accepțiunea lui tare filozofică, ci pornind de la o reformulare, semnificativă, pe care o propune Moshe Idel: „Desemnez cu
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
cu Nietzsche o istorie conceptuală proprie, fiind redefinit și reinterpretat diferit în contexte diferite. Voi utiliza acest termen nu în accepțiunea lui tare filozofică, ci pornind de la o reformulare, semnificativă, pe care o propune Moshe Idel: „Desemnez cu acest termen [perspectivism] posibilitatea de a interoga o anumită literatură religioasă din perspectiva familiarizării cu o altă literatură religioasă. Nu avem aici nici comparația între figuri și sisteme religioase [...], nici cazul filiației istorice dintre două corpusuri de scrieri sau idei. Este mai degrabă
Despre ierarhiile divine: fascinaţia Unului şi lumile din noi – temeiuri pentru pacea religiilor by Madeea Axinciuc () [Corola-publishinghouse/Science/1359_a_2887]
-
configura demersul. Așa cum se întâmplă în "Introducere", întreaga lucrare urmează un traseu ce pornește de la contextul istoric și merge spre construcția teoretică pe care Locke o propune ca replică și soluție la realitatea politică de atunci. Își face jocul aici perspectivismul, metoda prin care o anumită concepție este prezentată nu doar urmărind coerența ei internă sau vreo autoproducere din concept, ci ținând seama de condiționările istorice ale autorului, de formarea sa, de convingerile sale, de contextul în care își elaborează concepția
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
evenimentelor despre care am vorbit. De aceea, după cum arată autoarea, se poate vorbi de apariția atunci a unor "manifestări ideologice", iar concepția lui John Locke a servit drept nucleu doctrinar al lor. După cum spuneam, demersul Gabrielei Rățulea stă sub semnul perspectivismului. De exemplu, primul capitol, intitulat " Nașterea whig-ismului", debutează cu prezentarea contextului istoric. După o scurtă trecere în revistă a celor mai importante evenimente ce au provocat gândirea lui Thomas Hobbes și John Locke, Războiul Civil (1640) și Revoluția Glorioasă (1688
[Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
de anumite convenții, tehnici și procedee structurale și stilistice recurente, chiar dacă, luate separat, intențiile, implicațiile și rezultatele lor estetice pot fi foarte diferite". Detaliind, vom observa că un prim procedeu parodic rezultă dintr-o "nouă utilizare existențială sau ontologică a perspectivismului narativ, diferită de cea mai degrabă psihologică pe care o regăseam în modernism"341. Un dosar complet ni-l oferă scriitorul politic E.L. Doctorow 342, în modul de construcție a romanului său Cartea lui Daniel. La o primă vedere, acesta
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
este facilitată de un operator cognitiv: imaginația la Vico, spiritul speculativ (Geist) la Hegel, empatia (Einfühlung) la Schleiermacher, trăirea (Erlebnis) la Dilthey. Pentru cel din urmă, hermeneutica devine o specie a filozofiei vieții (Lebensphilosophie), fără să depășească riscurile relativismului (apropiat „perspectivismului” total al lui Nietzsche). Care este însă principala insuficiență a acestui demers? În primul rând, și în acest caz, tradiția poate fi recuperată doar tematic, ca ordine semantică pe care prezentul se obligă să o conserve. Atitudinea paseistă, muzeală și
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
de vedere epistemologic, ruinarea pretenției științifice de fundamentare exhaustivă a matematicii ne împiedică să mai discriminăm între periferie și centru, între normativ și dispensabil. Când este sustrasă presiunilor tehnoștiinței, matematicii îi rămâne, ca argument în favoarea creativității, injoncțiunea pasiunii ludice, jocul. Perspectivismul epistemologictc "Perspectivismul epistemologic" Confirmat de Galilei, Newton și Laplace, modelul iluminist de raționalitate este mecanicist, linear și progresist, fapt care a alimentat obstinata credință a modernilor în succesul proiectelor societății seculare. Fizica secolului XX a evidențiat însă limitele interne ale
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
epistemologic, ruinarea pretenției științifice de fundamentare exhaustivă a matematicii ne împiedică să mai discriminăm între periferie și centru, între normativ și dispensabil. Când este sustrasă presiunilor tehnoștiinței, matematicii îi rămâne, ca argument în favoarea creativității, injoncțiunea pasiunii ludice, jocul. Perspectivismul epistemologictc "Perspectivismul epistemologic" Confirmat de Galilei, Newton și Laplace, modelul iluminist de raționalitate este mecanicist, linear și progresist, fapt care a alimentat obstinata credință a modernilor în succesul proiectelor societății seculare. Fizica secolului XX a evidențiat însă limitele interne ale idealului obiectivității
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Ortodoxie: posesie ori participare? 77 III. Gâlceava dintre „metodă” și „adevăr” 82 Pariul sincerității 82 Întrebătorul acestui veac 83 Fântânile carteziene 86 Cascadele empatiei romantice 90 Hermeneutica fenomenologică 94 Topologia paradoxului 97 Traducerea dialogului 99 Vocația peratologică a matematicilor 102 Perspectivismul epistemologic 107 Michael Polanyi (1891-1976) 113 Conștiința focală versus conștiința subsidiară 114 Cunoașterea tacită 117 Rațiunea crucificată și „arhivele tradiției” 121 Denunțul plictisului 126 Cheia alegoriei 128 IV. Nașterea sinelui și dilemele corporalității 131 Subiectul descărnat 131 Ambiguitatea erosului păgân
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
lămurite, explicate. Am dorit că documentele doar să-i ajute memoria, dar nu i-am lăsat timp pentru a pregăti răspunsuri elaborate la întrebările mele. O urmă de hermeneutica a suspiciunii a rămas, totuși, în demersul meu. Metodă ideologică sau perspectivismul mannheimian pe care mi l-am asumat în acest demers m-a determinat să-mi iau astfel de precauții atât în legătură cu intervievatul, cât și cu mine însumi. După cum am precizat, "nici eu nu sunt un exemplar al unei "intelighenții social
[Corola-publishinghouse/Science/84977_a_85762]
-
integralismului a ilustrat această situație printr-o analiză proprie a romanului Don Quijote, concepută ca o replică la interpretarea lui Leo Spitzer, care considera că dimensiunea fundamentală a operei lui Cervantes ar fi "nesiguranța numelor", fenomen pus în legătură cu un așa-zis "perspectivism lingvistic". "Mă întreb totuși - scrie Coșeriu - dacă o astfel de interpretare este valabilă pentru întreaga operă, dacă este vorba realmente aici despre "sensul romanului" sau dacă nu cumva este vorba, mai degrabă, despre "sensul unei componente a romanului", al unei
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
vorba despre analiza ideologică, prin care înțeleg o formă de arheologie discursivă al cărei obiectiv principal este acela de a releva modul în care iau naștere, se formează și evoluează proiecțiile noastre ideatice despre realitatea socială. Situată, cumva, în siajul "perspectivismului" lui Karl Mannheim, această formulă analitică îmi oferă, iată, posibilitatea de a deveni eu însumi subiect al investigației. Și, trebuie să mărturisesc, nu este tocmai confortabil, dată fiind "privirea în oglindă" asupra propriei deveniri, prin raportare la problematica egalității de
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
reprezentarea este redusă la izomorfism și asemănare, la imagini fidele. Întrucât rezultatele cunoașterii și formării realității, în jumătatea a doua a secolului al XIX-lea, nu mai corespund conceptului de reflectare, teoria reprezentării intra într-o profundă criză. Confruntarea cu perspectivismul, pluralismul și relativismul duce la o schimbare de paradigmă. Această schimbare în problema reprezentării este legată de demersul kantian, conform căruia noi nu cunoaștem lucrurile în sine, ci construim o lume în conștiința noastă. Reprezentarea, precizează Pierre Glaudes [1999, p.
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
două conflagrații mondiale și un paralizant Război Rece a slăbit încrederea în categoria cauzalității eficiente sau finale. Cultura fragmentului nu poate reprima însă angoasa izolării sensului ființei de sfera cunoașterii. Nici o integrare a totalității nu mai este posibilă în epoca perspectivismului. În eseistica filozofică recentă, fărâmițarea epistemologică a subiectului postmodern se exprimă prin recurgerea la calambur, fracțiuni și extrase. Cărțile bine vândute - cum sunt „marginile filozofiei” lui J. Derrida - n-au nici cap, nici coadă. Lumea nu mai este citită ca
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
să compenseze "epuizarea lăuntrică" a culturii, neputința acesteia de a mai produce valori noi, de a face din actul creației ceva spontan și, deopotrivă, liber. Și asta într-un moment în care procesul cultural era pur și simplu obsedat de perspectivism istoric și amenințat, în puritatea lui organică, de eclectism. Influențat, probabil, de viziunea lui Spengler, Cioran își explica relativ simplu acest impas cultural: "Orientarea religioasă la o cultură puțin religioasă dovedește un caracter de decadență a acestei culturi, de apropiere
Cel de-al treilea sens by Ion Dur [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
al istorismului, relativismul istoric, este pus de Schnädelbach tocmai pe seama acestei relativizări a apriorismului kantian. Consecința faptului că "apriorismul cunoașterii istoriei este integrat el însuși în procesul istoric" este o intensificare extremă a tendinței istoriste, ceea ce face ca relativismul sau perspectivismul să devină de nestăvilit în absența unei "rațiuni principiale, independente de istorie"38. Trebuie să observăm totuși că atât la Droysen, cât și la Dilthey, o asemenea "stavilă" există încă. În cazul lui Droysen credem că ea apare sub forma
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
vieții care se obiectivează în istorie, iar faptele acestei conștiințe par totuși să se schimbe permanent în șuvoiul vieții."38 Am înfățișat deja modul în care Dilthey înțelege să se protejeze față de acuzațiile de psihologism (vezi I, 3A). Faptul că "perspectivismul sau relativismul rămâne totuși ultimul cuvânt" al lui Dilthey, este indubitabil și-o recunoaște autorul însuși. Dar de aici și până la a susține că "filozofia lui se încurcă astfel nu numai în niște aporii istorice, ci și în psihologism"39
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]
-
relațiilor alienante, alt tip de relații, bazate pe egalitatexe "„egalitate", cooperare, împărtășire, angajare politică, eliberare de stereotipuri sexuale, eliberare de posesiuni personale (Jaggarxe "„Jaggar,Alison", op. cit., p. 337). Marea problemă a acestei abordări este aceea că ea, inițial, a ignorat perspectivismul: nu toate femeile se află în aceeași situație, experiențele sunt foarte diferite (etnic, rasial, individual). În afară de aceasta, multe femei nu vor să ia parte la procesul de emanciparexe "„emancipare" din condiția subordonată, ele aflându-se în „captivitatea” unei reprezentări patriarhale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
tip patriarhalxe "„patriarhal" și masculinitate axe "„masculinitate" impusă constituie forme de oprimare și de îngrădire a libertății și pentru bărbați. Prin urmare, ieșirea din această rețea de dominație trebuie făcută în colaborare. Teoretizările feministelor radicale își asumă însă relativismul și perspectivismul. Ele sunt elaborate relativ la o singură categorie, cea a femeilor. Chiar acest fapt este la rândul lui criticat: nici o orientare nu se poate pronunța în numele femeilor în general, ci doar în numele unui grup cu anumite experiențe și interese. Ceea ce au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1944_a_3269]
-
Carnet critic”, ST, 1970, 12; Cesereanu, Ipostaze, 194-199; Felea, Poezie, 239-242; Radu Enescu, „Răsfrângeri”, F, 1973, 12; Nicolae Manolescu, Cronică și istorie literară, RL, 1973, 35; Petru Poantă, „Răsfrângeri”, ST, 1973, 22; Grigurcu, Idei, 131-134; Felea, Secțiuni, 7-11; Liviu Leonte, „Perspectivismul” critic, CRC, 1975, 7; Mircea Iorgulescu, Interpretări și analize, RL, 1975, 24; Zaciu, Lecturi, 187-189; Dimisianu, Opinii, 233-241; Zaciu, Alte lecturi, 153-160; Cornel Ungureanu, „Opera lui I. L. Caragiale”, O, 1978, 3; Nicolae Manolescu, Sadoveanu și critica, RL, 1979, 1; Sultana
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290222_a_291551]
-
altfel, și direcția pe care s-au angajat ultimele congrese de literatură comparată (Utrecht, Budapesta, Belgrad). În ceea ce privește raporturile în care se află fiece operă nou creată cu cele precedente, cu tradiția interna ori mondială, Wellek și Warren utilizează conceptul de perspectivism (p. 72), în sensul că orice operă poate fi judecată numai în perspectiva celor precedente, dar și că, precizare importantă, acestea din urmă, la rândul lor, sunt reevaluate prin apariția operei noi. Există deci o relație de interdependentă, iar tradiția
[Corola-publishinghouse/Science/85132_a_85919]
-
fi o societate închisă, de tip comunist, nu ar avea nici o audiență. Dar pentru că ei știu ce idei se vântură în afară, devin interesanți, atractivi: contrapun ceva realității românești. Nu vreau să spun că soluția ar sta neapărat într-un perspectivism internațional de tip Henry James sau Graham Greene, dar nici departe nu sunt de această opțiune. De aceea, cred în succesul posibil, dincolo de granițele noastre, al unor prozatori ca Dumitru }epeneag și Alexandru Ecovoiu. Scenariul prozei lor are o deschidere
Starea prozei (file dintr-un carnet) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9309_a_10634]
-
tipul "comedie umană" și "comedie livrescă", sintagme care s-au aplicat și reaplicat primelor două volume ale tetralogiei), o cheie de lectură a acestor scrieri trebuie căutată în direcții inovatoare de interpretare: teoria fractalilor, teoria haosului, discursurile indeterminării, complexității sau perspectivismului. Acestea înlocuiesc astăzi, atât în știință, cât și în umanistică, discursurile cauzalității, legii, ordinii sau obiectivității, deopotrivă pe plan ontologic-cognitiv și pe plan artistic-literar (spre exemplu, estetica informațională sau practicile artei combinatorii). De la paradigmele moderne ale mecanicii, pozitivismului, determinismului, reducționismului
Strategii literare by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/9703_a_11028]