100 matches
-
asemănătoare celei folosite de Ryunosuke Akutagawa în povestirile În crâng și Rashomon. Circumstanțele sinuciderii Szomnei, și povestea vieții ei, sunt redate prin intermediul unor relatări cu autori diferiți - vecinele, părinții, profesoara, preotul etc. Dar aici nu este vorba despre un simplu perspectivism care să ascundă reproducerea obișnuitelor ierarhii și structuri opresive. Punctele de vedere din care se spune povestea nu sunt echilibrat valabile și tratate egal. Personajele din proximitatea Szomnei sunt construite cu generozitate și empatie; cu cât ne îndepărtăm de familie
Dreptate pentru Szomna Grancsa () [Corola-website/Science/296189_a_297518]
-
căci le-am fost cu toții profesori), însă fiecare astfel de idee era însoțită la noi de câte un "dar pe de altă parte" sau de un "totuși" care nu exprimau nici conformism, nici lașitate, ci nevoia de complexitate și de perspectivism cultural. Nici o astfel de nuanțare nu se mai regăsește la ei. Ca în cazul gândirii tipic adolescentine, limita dintre lucruri apare în cronicile lor clară și tăioasă ca un brici, cum nu este ea, de fapt, niciodată. Nu vreau să
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
lui de eliberare de natură, îi creează o distanță de propriile lui realizări, menținîndu-l într-o culme căreia omul se abandonează ca unei perspective ultime. Conștiința este cu atât mai cuprinzătoare cu cât actualitatea ei înglobează mai activ trecutul, încît perspectivismul istoric definește dimensiunile conștiinței. O viziune macroscopică a istoriei te face contemporan tuturor momentelor esențiale ale devenirii umane, precum îți înstrăinează detaliul omenesc, accidentele evoluției.La drept vorbind, nu există viziune microscopică, fiindcă fenomenele de mâna a doua n-au
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
noastre, din a ne fi gustat ironic agonia. Românul își zeflemisește propria lui condiție și se risipește într-o autoironie facilă și sterilă. M-a revoltat totdeuna absența dramatismului în trăirea destinului nostru, m-a durut această indiferență spectaculară, acest perspectivism exterior. Dacă toți împreună am fi suferit intens de dezastrul nostru, dacă am fi deznădăjduit organic de neînsemnătatea noastră în lume, cine știe dacă, prin acele mari conversiuni morale ce se întîmplă numai pe culmi, astăzi n-am fi trecut
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
are același tip de reacție ca și evreii: „Asta a fost ascuns, și noi descoperim acum...” S.A.: ...adevărata față a lucrurilor. M.I.: Da. Eu nici nu știu dacă există o unică adevărată față a lucrurilor. Știi că eu vorbesc despre perspectivism. Viziunea mea e deci și metodologic diferită, nu numai în ce-l privește pe Eliade XE "Eliade, Mircea" , ci în privința tuturor chestiunilor culturale și intelectuale. Eu susțin că trebuie să ne uităm la fiecare subiect într-un mod mult mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
ci în privința tuturor chestiunilor culturale și intelectuale. Eu susțin că trebuie să ne uităm la fiecare subiect într-un mod mult mai complex. S.A.: Da, tu ceri să privim simultan din toate unghiurile posibile. Asta înțelegi tu, pe scurt, prin perspectivism. Pe mine m-ai convins! M.I.: Ai suprins exact abordarea mea. Pentru mine, Eliade XE "Eliade, Mircea" nu este numai acesta. Un om cu o singură dimensiune. Asta nu înseamnă că nu cred că el a fost de dreapta, că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
său, formula rezumativă a întregii lui vieți. M.I.: Exact. E scris clar în legenda despre moartea lui: el a vrut să lase moștenire doctrina stâlpului. Nu e un detaliu neglijabil, ci esența ultimului său mesaj. Din cauza asta, propunând noțiunea de perspectivism, semnalez problema cine a luat de la cine, când și cum. Asta e, desigur, o întrebare istorică interesantă, dar răspunsul meu e simplu: Ba’al Shem Tov XE "Shem Tov" a luat noțiunea din Zohar - am identificat acolo aceleași formule. Dar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
Să crezi că e bun și valoros numai ce se întâmplă să știi tu mai bine este, desigur, o stupiditate. Eu cred că viziunea din alt unghi e foarte importantă, chiar esențială. S.A.: Este ceea ce practici și teoretizezi constant tu: perspectivismul. Alții îi spun „multiperspectivism”. În istoriografie, de pildă în domeniul analizei manualelor școlare, s-a făcut mult caz de asta, dar părerea mea este că în acel caz precis programul epistemologic a fost sufocat de cel politic: s-a obținut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
multe perspective. Visul tău, desigur, este să ai în cap, în același timp, toate perspectivele. E poate numai un vis, dar e un vis minunat! Aici întrezăresc umbra cabalistului... M.I.: Cine știe... Dar sunt de acord cu... perspectiva ta asupra perspectivismului. Mie mi se pare mult mai ușor, nu mai greu decât alte metode. Când înveți ceva nou, nu trebuie să te întrebi mereu ce o să iasă concret din efortul acesta. Ceva tot o să iasă, dacă ești deștept și atent. În
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2006_a_3331]
-
în primul rând în țesătura profundă a lui Don Quijote, singura operă din literatura țării sale căreia îi recunoaște darul umorului, și în meditația proprie, filozofică și religioasă, și mă gândesc la elementele recunoscute ca mărci ale originalității operei narative unamuniene: perspectivismul, ritmul constant ternar (istorie, viață personală, intraistorie), coalescența de vis și existență, personalismul, individualismul radical comunicarea dificilă în, totuși, comuniunea destinului metafizic, sentimentul tragic al omului confruntat cu eternitatea „ca substanță a timpului“ etc.) A vorbit cu precădere despre sine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
în următoarele. Mai simplu spus, studiile culturale multiperspectivale se bazează pe o gamă largă de strategii textuale și critice folosite cu scopul de a interpreta, critica și descompune obiectul cultural aflat în studiu. Acest concept se bazează pe conceptul de perspectivism elaborat de Nietzsche, care susține că orice interpretare este în mod necesar mediată de o anumită perspectivă și este ca atare în mod inevitabil încărcată de presupuneri, valori, prejudecăți și limitări. Pentru a evita unilateralitatea și o viziune părtinitoare, trebuie
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
180 ozon, 268 pace, 20, 26, 30, 39, 48, 57, 61, 74, 75, 76, 77, 78, 82, 104, 138, 155, 184, 241 parohialism, 268 particularism, 167, 173 particularism etic, 165 pax britannica, 170 performativitate, 198 perioada interbelică, 67, 102, 227 perspectivism, 182 piețe piața muncii, 247 piață globală, 87, 89, 238 piețe de capital, 90, 93, 94, 98 piețe financiare, 82, 88, 92, 94, 238 ploaie acidă, 176, 273 pluralism, 110, 112, 126 polaritate, 53, 54, 58, 61 polis, 156 politică
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
care se manifestă astăzi pentru ființa cyborgică, cea avatarică sau cea transgenică trebuie să se realizeze în limita compatibilității acestora cu natura umană, cu complexitatea paradoxală și cu incertitudinea sceptică a umanului. Dacă ontologia virtuală este una „slabă” (în direcția perspectivismului filosofiei postmoderneă, epistemologia virtuală este una hibridă, neputând fi desprinsă de fenomenologie, de antropologia tehnoculturală și de etică. În acest sens, postumanismul temperat încearcă să chestioneze atât condiția umană, cât și integrarea umanului în alte sisteme, de la cele biocibernetice la
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
reprezentarea este redusă la izomorfism și asemănare, la imagini fidele. Întrucât rezultatele cunoașterii și formării realității, în jumătatea a doua a secolului al XIX-lea, nu mai corespund conceptului de reflectare, teoria reprezentării intra într-o profundă criză. Confruntarea cu perspectivismul, pluralismul și relativismul duce la o schimbare de paradigmă. Această schimbare în problema reprezentării este legată de demersul kantian, conform căruia noi nu cunoaștem lucrurile în sine, ci construim o lume în conștiința noastă. Reprezentarea, precizează Pierre Glaudes [1999, p.
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/1427_a_2669]
-
sistemului de referințe agonic, în care se definesc conceptele socioculturale de identitate etnică și rasială. O dialectică a identității și a diferenței, transgresând conflictele de sex, rasă, mentalitate, este înscenată și de Mircea Eliade în Maitreyi, prin manipularea tehnicilor narative. Perspectivismul critic al lui Eliade se bizuie pe mandatarea unui narator noncreditabil - Allan, autor al primului jurnal -, de la textul căruia demarează ofensiva relativizantă de lectură-rescriere într-un plan paralel. Nu numai ficțiunea, ci și interpretarea literară este văzută de S. ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289809_a_291138]
-
în reconstrucția literaturii didactice. Însă această turnură nu s-a produs din senin, ci a venit pe fondul unor evoluții produse în cultura autohtonă. În avangarda reflecției istoriografice românești, glisarea paradigmatică produsă în pedagogia istorică dinspre dogmatica oficială înspre multi- perspectivism a fost amorsată de apariția lucrării Istorie și mit în conștiința istorică românească, semnată de L. Boia (1997). Pregătită la rândul ei de o altă lucrare cu rulaj tipografic redus coordonată de același autor (Mituri istorice românești, 1995), Istorie și
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
reacția fiind aceea a abandonării sale complete, pornind de la modelul "creației distructive", reliefată de către Nietzsche. Filosofia postmodernă se manifestă așadar prin refuzul raționamentului abstract și al oricărui proiect care încorporează emanciparea universală prin utilizarea forței tehnologiei, științei și gândirii, radicalizând perspectivismul și relativismul care s-au format într-o fază târzie a modernismului. Imposibilitatea de a mai specifica "adevărurile universale și eterne", pluralitatea limbajelor și a alternativelor, fragmentările, preocuparea pentru nuanțări, diferențe și complexitatea culturilor și intereselor sunt resimțite drept caracteristici
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de soluție. Ironia modernă era profund problematică, în încercarea de a găsi substanța lucrurilor, în timp ce ironia postmodernă este generalizată, devenind ea însăși un soi de fundal incert al operelor postmoderne. După cum amintește Hassan, ironia a fost numită de către Kenneth Burke perspectivism, iar Alain Wilde consideră că specia postmodernă a ironiei este "ironia suspensivă", care impune o viziune radicală a multiplicității, contingenței și chiar a absurdului. Ironia postmodernă nu mai mediază între o realitate actuală și o esență sau un ideal ce
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
utilizările radicale ale noilor materiale în vederea "dematerializării" obiectului artistic. Dialogul dintre artiști și oamenii de știință a fost astfel instituit, din moment ce, de pildă, High-Tech Art folosește o tehnologie sofisticată, incluzând computere, lasere, holograme, transmisii prin satelit etc. 10. Constructivismul. Din moment ce perspectivismul a fost acceptat ca o trăsătură a postmodernismului, la fel ca și acel sentiment de "pierdere a realității", construcția obiectelor teoretice, dar și a lumilor ficționale autoreferențiale reprezintă o consecință firească. De aici rezultă și acel evantai de posibilități pe
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
un construct polilateral, cu pliuri obscure și deschideri neașteptate, și opera literară scrisă de critic cuprinde mai mult decât plonjeuri "estetice" în imaginar. Pentru Antonio Patraș, opera literară majoră se caracterizează prin rafinament estetic, dar mai ales prin reflecția morală, perspectivismul ideologic bogat, ca și prin puzderia de imponderabile ce scapă orizontului conștiinței. Complexitatea scrierii literare vine din complexul moral, psihologic și intelectual pe care aceasta dorește să îl exprime. Literatura se transformă, la scriitorii noștri moderni, într-o mărturisire mai
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
la moartea idolului său, Stalin, când ia cunoștință de aspectele sumbre ale personalității acestuia, fiind nevoit să parcurgă un contorsionat traiect de revizuire a atitudinii față de Iosif Vissarionovici. Eroii participă mai mult exterior la dramele provocate de fanatismul politic, iar perspectivismul adoptat ca strategie narativă rămâne inoperant din cauza vehiculării aceluiași set de informații despre un personaj sau altul. Romanul politic este direcționat de scriitor în primul rând ca armă ideologică; sunt înșirate astfel și o serie de comentarii teziste despre colectivizare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
valori ne ajută sa-1 înțelegem. Replica la relativismul istoric nu este un absolutism doctrinar care apelează la "natura umană neschimbătoare" sau la "universalitatea artei". Trebuie mai degrabă să adoptăm o concepție pentru care cel mai potrivit îmi pare termenul de "perspectivism". Trebuie să putem raporta o operă literară la valorile propriei ei epoci și la valorile tuturor perioadelor ulterioare creării ei. O operă literară este în același timp "eternă" (adică păstrează o anumită identitate) si "istorică" (adică trece printr-un proces
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
discontinue, în timp ce majoritatea concepțiilor absolutiste fie că servesc numai o situație actuală trecătoare, fie că se întemeiază (cum e cazul cu criteriile neoumaniștilor, marxiștilor si neotomiștilor) pe vreun ideal abstract, străin de literatură, nepotrivit formei istorice a literaturii. Termenul de "perspectivism" implică recunoașterea faptului că există o singură poezie, o singură literatură, comparabilă de-a lungul veacurilor, care se dezvoltă, care se transformă, care e plină de posibilități. Literatura nu este nici o serie de opere unice care nu au nimic comun
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
moralei și nu morala în întregul ei"493. Lahovary dorește să elimine orice suspiciune cu privire la ideologia noii societăți, exonerând-o de spectrul internaționalismului, pe care-l aducea încărcătura peiorativă a cuvântului "internațional", care apăruse în statutul ei, explicându-l ca perspectivism larg al artei moderne, deschisă experiențelor artistice europene, deschidere pe care membrii ei intenționează s-o dea artei românești, fără legătură cu Internaționala a II-a, înființată pe 14 iulie 1889 la Paris. Noua societate a fost deja acuzată că
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
în reconstrucția literaturii didactice. Însă această turnură nu s-a produs din senin, ci a venit pe fondul unor evoluții produse în cultura autohtonă. În avangarda reflecției istoriografice românești, glisarea paradigmatică produsă în pedagogia istorică dinspre dogmatica oficială înspre multi- perspectivism a fost amorsată de apariția lucrării Istorie și mit în conștiința istorică românească, semnată de L. Boia (1997). Pregătită la rândul ei de o altă lucrare cu rulaj tipografic redus coordonată de același autor (Mituri istorice românești, 1995), Istorie și
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]