150 matches
-
de minuni. - Nu mai are mult și termină ce are de făcut, mi-a răspuns. A vrut vadă dacă mai sunt și alte picturi. Totul se cufundase acum în umbră, în afară de vârful stâncii care străjuia peștera. Cerul se făcuse de peruzea și o pală de vânt rece a trecut peste coline. Am rugat-o să-mi dea o mână de ajutor ca să adunăm vreascuri și am ridicat o grămadă în fața colibei. Pe urmă am ajutat-o eu pe ea să întindă
José María Merino (Spania): Căutătorul de minuni by Andrei Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/14985_a_16310]
-
vine să exclam: la bulivar! la bulivar, birjar! Dar o iau pe jos, exhibiționând bastonul deasupra noilor mei pantofi lăcuiți. Mă străduiesc să le țin luciul nepătat până ajung la asfalt întins. Opresc întâi la frații Resch, ridic inelul cu peruzea; cercetez montura - e perfectă, lucrătură măiestrită ca-n vremuri apuse. A doua oprire, la editura Fundației; Rosetti trebuie îndemnat să intervină pe căile lui pentru a-mi ușura misiunea. Boier Sandu e un mediator ideal; are chemare de politician, păcat
Primăvara pe Pod by Ion Iovan () [Corola-journal/Imaginative/8733_a_10058]
-
miazăzi. Numai așa voi Înțelege alfabetul secret al muririi În doi și amânarul de iasca ai iubirii pierdute... Azi, mai mult decât ieri, mă recunosc Într-o frunză de dud, În cochilia melcului tandru, În tine sfiire cu ochi de peruzea... În rest, etrusce sfiiri și abanosul Împreunării sub lacrimi... SCRISOARE CĂTRE APOLLINAIRE „Et tu observes au lieu d'écrire ton conte en prose La cétoine qui dort dans le coeur de la rose...” („Zone” G. Apollinaire) Neștiut Păstor al cerului sângeriu
Dincolo de tăcere. In: Editura Destine Literare by Theodor Râpan () [Corola-journal/Science/76_a_335]
-
mi-a arătat cu un deget întortochiat, cît e de săracă țara? N-avem inima a o împovăra cu biruri și-alte hangarale să-i facem șosele, canale. Abia ce-am putut încropi să umplem caicul cu mahmudele, galbeni, iscusari, peruzele, să-l pornim spre }arigrad, la Sublima Poartă, să se îndure a ne ocroti cu milostivirea-I înaltă. Am tăcut încurcat. M-am mustrat pentru cutezanța-mi nemăsurată. Vocea domnitorului sunase-ndurerată. }ară săracă de nu se mai putea. Numai cine
Un poem inedit by Sanda Movilă () [Corola-journal/Imaginative/12160_a_13485]
-
păreai neterminată; Un lut frumos lucrat, dar fără de culoare. Cum te dorea să fii motiv de venerare, Visa perfecțiunea prin tine-ntruchipată. Atunci, ți-a pus în iris mult verde din câmpii, În păr un miez de noapte prins într-o peruzea, Un clopot alb să-ți bată în piept când cade-o stea Și pânza de-ntuneric o rupe în fâșii. Dorind să îți aducă speranța mai aproape Un curcubeu de vară ți l-a-mpletit brățări. Liber să-ți zboare visul în
FEMEIE, SUFLET ÎNGEMĂNAT de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 1524 din 04 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380655_a_381984]
-
păreai neterminată; Un lut frumos lucrat, dar fără de culoare. Cum te dorea să fii motiv de venerare, Visa perfecțiunea prin tine-ntruchipată. Atunci, ți-a pus în iris mult verde din câmpii, În păr un miez de noapte prins într-o peruzea, Un clopot alb să-ți bată în piept când cade-o stea Și pânza de-ntuneric o rupe în fâșii. Citește mai mult Te-a făurit Preabunul, cândva, fără de daltă,Din coasta-nsuflețită a primului bărbat.Cu-aleasă măiestrie și
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
păreai neterminată;Un lut frumos lucrat, dar fără de culoare.Cum te dorea să fii motiv de venerare,Visa perfecțiunea prin tine-ntruchipată.Atunci, ți-a pus în iris mult verde din câmpii,În păr un miez de noapte prins într-o peruzea,Un clopot alb să-ți bată în piept când cade-o steași pânza de-ntuneric o rupe în fâșii.... XXV. SĂRUTUL, de Elena Glodean , publicat în Ediția nr. 1516 din 24 februarie 2015. Tu știi să mă iubești în felul
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380673_a_382002]
-
cocoșii Capitalei țării, după cum fusese, înaintea lor, o altă beizadea cu nuri, mult îndrăgitul de fuste printipe Iorgu... În alee, salcîmii și teii își ning zăpadă lor. Briliantele schinteiară în agrafe, în cercei și în inele. Ochii sînt safire și peruzele. Dar unii sînt și flăcări de iad..." (Caii negri). Macedonski ar fi fost (și era să fie!) și un cineast, un pionier al peliculelor stiintific-fantastice, în care nu s-ar fi dat în lături să și joace, eventual, ca actor
Oceania-Pacific-Dreadnought by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17922_a_19247]
-
Camelia Ardelean face un lucru incredibil, pe care în cazul ei, așa cum o știu eu, nu-l văd altfel decât în poezie... „Viață de boem”: „Nu-ți cer să mai rămâi, deși aș vrea/ Să văd, cu ochii mei de peruzea,/ Cum zorii se revarsă peste noi/ Ca altădat’, cu soare sau cu ploi.// Ieri mă făceai să râd și chiar să plâng,/ Cu al tău zâmbet de copil nătâng,/ Când pașii tăi cu suflet cristalin/ Se depărtau sau iar păreau
NOU VOLUM DE VERSURI de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1738 din 04 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381752_a_383081]
-
De sentimente ce ne sunt prescrise - Trăiri ce ne îmbată cât putem. Din zori de zi prin gânduri tot te caut, De te ascunzi la umbra lor să șezi ... Mă chemi cu cântu-ți fermecat de flaut, Pe-un cer de peruzea fluturi îmi desenezi ... Din linii frânte - zboruri în căderi, M-ai înălțat pe note în acorduri, Acuma-s visu-ți ce în fapt de seri, Îți umple poezia - versuri, rânduri ... Sunt ritmul, rima cea vibrândă, Amploare de culoare și mister... Îți
FEMEIA de MARA EMERRALDI în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384210_a_385539]
-
lume! Pereții, în patru tonuri de-albastru. Patul, suspendat de patru tije din material translucid, abia vizibile. O masă ca o semilună și două scaune din același material amplificau adâncimea spațiului. În stânga patului, o fereastră se confunda prin coloritul de peruzea cu un tablou. Pe o tijă înaltă, dând iluzia unui lampadar, trona un aparat umidificator Phillips, dinspre care se răspândea în cameră un aer plăcut! O oglindă de mărimea unui stat de om, reflectând patul, camufla intarea în baie. Se
JOCUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1899 din 13 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384208_a_385537]
-
ceva mai mari și fără de lentile, completează dotarea. Scaunul înalt de birou aduce cu cel ejectabil al unei aeronave și nu este anturat de vreun alt obiect cu destinația șederii, dovadă sigură a solitudinii utilizatorului. De pe ceilalți pereți, iriși de peruzea pictați fosforescent țintesc iscoditor lăuntrul, amplificând crepusculul insolit al încăperii. Cu mișcări precise, își scoate ochelarii și-i montează în replica lor de pe pupitru. Apoi își așează ansamblul pe nas, nederanjat de gabaritul puțin mărit al dispozitivului. Desface c-un
PROGRAMATORUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1549 din 29 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377205_a_378534]
-
Ce departe ești de mine... Stau ciorchini... cabotini, Prăbușind străini în tine. Iarna mea... e a ta!.. Cântec de colinde zboară, Te privesc... te gândesc... Sala-i zumzet de vioară. Ce păcat...ferecat, Ți-este sufletul și rece... Iarna mea... peruzea Peste clipa care trece. Chipul tău...e al meu!.. Tu nu știi... așa-i mai bine, Roșu tril... vis viril, Te privesc...iubind... în mine. Mugurel Pușcaș (vol "Cabana de foc") Referință Bibliografică: ROȘU TRIL / Mugurel Pușcaș : Confluențe Literare, ISSN
ROŞU TRIL de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377239_a_378568]
-
prima: Sta cuminte și căta/ Cum să prindă pasărea,/ În cuib, la ea, mâna băga,/ Cu ea puțin se juca...” - cele trei puncte din finalul deschis al acestui prim catren ne îndeamnă să continuăm: Și păsărica mângâia,/ Tandrul copil de peruzea”... Doamne, ferește-ne! Cine știe ce se mai poate întâmpla... Notabilă este poema cu final mortal ,,Pescarul pescuit de pește”, pe care un artist vizual redutabil o poate transpune într-o gravură ori într-o pictură cu smalțuri argintii. Jucăușă este ,,Alcătuirea
Dan LUPESCU despre… ,,Izvoarele” CRISTINEI MARIANA BĂLĂŞOIU ca taină şi chemare a obârşiilor [Corola-blog/BlogPost/93066_a_94358]
-
peste verde o plastică de ceară" e, scris de o pictoriță, la urma urmei, exact versul care dezleagă secretul acestei culori în care viața se simte, dar nu se vede. Locul verdelui vital e luat de mulajul în albastru de peruzea. Care nu e veștedul, ci aproape-griul, culoarea fără substanță a unei eternități bolnave. Culoarea toamnelor sentimentale, chemate în cadențe fragile, care știu că se repetă, și pariază pe refren: "Te uiți cum mușcă toamna din verdele pădurii,/ Cum fiecare frunză
Floare rară by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6896_a_8221]
-
bine-a fost!// Și toate astea pentru ce?// Pe unele le-am plătit,/ altele și-au oferit bucuroase șaua dintre picioare,/ în rest, femeia n-a avut loc în viața mea." (Liviu Mircea); "Eu, țară, pe-al tău cer de peruzea,/ Aș vreau să fiu și să rămân o stea,/ Să pot, din depărtate galaxii,/ Cu raza mea, mereu să te mângâi./.../ Și-n cartea ta, de ani și glorii grea,/ O clipă de istorie m-aș vrea,/ Prin vreme să
Cărți proaste by Mihaela Nicoleta Grigore () [Corola-journal/Journalistic/8933_a_10258]
-
Lola, ești de-a dreptul fermecătoare...!, i-am strigat cu același ton pe care-l foloseau navigatorii când descopereau un pământ nou. Mi-a surâs aproape imperceptibil, strivindu-și galeș pleoapele și ascunzând pentru o clipă ochii ei vrăjitori de peruzea. Astăzi, Lola Jo, am să-ți povestesc o Întâmplare ciudată, o Întâmplare care ar putea părea neverosimilă, petrecută În copilărie, când mă aflam la bunici. Bunicii mei din partea tatei. E o Întâmplare care n-a mai fost istorisită cuiva. Lola
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o pajiște cu iarbă moale, punctată din loc În loc de floricele frumos colorate, printre care Își croia drum, susurând diafan, un pârâu. Câțiva copaci au izbucnit nu departe, iar niște păsări și-au croit drum din aripi pe cerul ca o peruzea. — Vai, a strigat Vera, ce frumos este! E Paradisul. A Început să valseze ușor dizgrațios, azvârlindu-și brațele În sus și țopăind ca o felie de pâine aruncată din prăjitor, dar s-a Împiedicat de un tufiș proaspăt apărut și
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
care se Înfățișa o frumoasă biserică de țară În curtea căreia se afla și cimitirul satului cu oameni harnici și gospodari. Hai să ne-nchinăm, că aici, uite colo unde-i crucea ceia mititică și Învechită, din lemn, doarme Viorița, peruzeaua mea de fată, frumoasa și buna ta mămicuță! Un zurgălău imens a sunat În comoara sa cu amintiri de neînlocuit și a Învăluit sufletul său, sensibil Încă de pe atunci, În care se derula filmul despărțirii de Viorița, neprețuita sa mămică
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mod frecvent, autorul recurge la elogiere, omagiere, glorificare. Copleșit de admirație ca de o criză de astm, el nu observă când devine grandilocvent și în cele din urmă ilogic. Iată l slăvind patria: „Eu, țară, pe-al tău cer de peruzea, / Aș vrea să fiu și să rămân o stea, / Să pot, din depărtate galaxii, / Cu raza mea, mereu să te mângâi. /... / Și-n cartea ta, de ani și glorii grea, / O clipă de istorie m-aș vrea, / Prin vreme să
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
își deteră sufletul în văzduhurile apusului. Ferestrele palatului se stinseră și deschiseră guri de beznă asupra mării și împrejurimilor. Apusul singur mai rămăsese, cîtăva vreme, luminos. Nu trecu însă mult și cerul lua, și în acea parte, înfățișarea verzuie a peruzelelor ce îmbătrînesc și mor. Secera de diamant a lunei schinteia cu o dulceață lăcrămoasă... Vîntul, în vremea aceasta, se ascuțea. Nori negri și sălbatici dau iureș cerului. într-o clipă stradele rămaseră pustii". Dacă în pagini ca acelea reproduse mai
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
își deteră sufletul în văzduhurile apusului. Ferestrele palatului se stinseră și deschiseră guri de beznă asupra mării și împrejurimilor. Apusul singur mai rămăsese, cîtăva vreme, luminos. Nu trecu însă mult și cerul lua, și în acea parte, înfățișarea verzuie a peruzelelor ce îmbătrînesc și mor. Secera de diamant a lunei schinteia cu o dulceață lăcrămoasă... Vîntul, în vremea aceasta, se ascuțea. Nori negri și sălbatici dau iureș cerului. într-o clipă stradele rămaseră pustii". Dacă în pagini ca acelea reproduse mai
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
specific macedonskiană de a scrie proză: "... în păreții ei se afla un ocol de firide cu perdele de borangic cusute în mătăsuri și fluturi, prin crăpătura cărora se zăreau ori ciubuce de iasomie cu mari imamele de chihlimbar înflorate în peruzele, ori mătănii de preț, călimări de argint de pus în brîu, iatagane și cuțite cu mînerele numai pietre scumpe și chiar, în una din ele, bătută pe fundul peretelui, o minune de icoană lucrată cu sidef și adusă de la Ierusalim
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
Acasa > Poezie > Delectare > VERBE Autor: Leonte Petre Publicat în: Ediția nr. 2002 din 24 iunie 2016 Toate Articolele Autorului VERBE Păsările se lipesc din nou pe cer, Peste soarele topit și luna grea, În tării n-avem azur, nici peruzea, Numai țipătul săgeților de fier. Zborul e tăiat și rupt de-un colț de stea, Aripile crapă, parc-au stat în ger. Rătăcim prin noapte, prin al ei mister, Între două vorbe: a fi și-a avea. Mai avem un
VERBE de LEONTE PETRE în ediţia nr. 2002 din 24 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373668_a_374997]
-
Toate Articolele Autorului Dă-mi iarna ta Dă-mi iarna ta să scriu ceva pe ea Să strălucească-n palma vieții ca o stea. Dă-mi un oftat să-l înfășor în nea... Să îl prefac în zâmbet însorit de peruzea. Dă-mi palma plină de lumină și surâs... Prin vers cu-n susur blând, îmbrățișând-o. Să simți ninsoarea de iubire ca prin vis, Căci lacrimi o-mpleteau, imaculând-o. Să te oprești o clipă să privești Și să asculți tăcuta
NOSTALGIE DE IARNĂ de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1871 din 14 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373684_a_375013]