1,095 matches
-
atunci. De dimineață, mi-a ținut companie la micul dejun un porumbel jigărit. S-a așezat pe pervarzul fereastrei și aproape a căzut peste cutiile mele cu ceai. Când am pus mâna pe el ca să-l pun la loc pe pervaz, era numai piele și os. S-a mai balansat o vreme, întrebându-se, probabil, de unde venim și încotro ne ducem, apoi și-a luat zborul. Nu mă cunoști, dar vreau să-ți spun un lucru care pe mine m-a
Vizitatorii by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82839_a_84164]
-
învolburată, acolo unde se spune că apare Näcker, un tânăr cântând la vioară și atrăgând femeile în adâncul apei, înecându-le cu farmecul muzicii lui. O zi de martie, cu un soare rece care face să crească oasele copiilor. Pe pervazul bucătăriei se luptă coțofenele cu porumbeii pentru semințele puse de mine ieri-seară. Porumbeii câștigă, luptă cu pieptul lor greu, dar cred că victoria se datorează faptului că superbele coțofene nu se simt în siguranță pe ferestrele caselor unde apar capete
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
unul în altul și ne amenințăm pentru o certitudine olfactivă măcar dacă nu mai putem să ne schimbăm între noi șepcile [...] cine să te creadă// chiar dacă asta-i singura limbă pe care o știi cât de cât și pronunți clar pervazul ferestrei motoreta florinei manșetele brodate pe care le porți într-o poză în clasa a doua lângă harta politică a lumii cu estetica ei de semafor înghesuind călătoriile noastre povestirile noastre multicolore gata să se aprindă și să-și schimbe
Dereglarea sintaxei by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/15288_a_16613]
-
stă un bărbat și privește fără voie în sus: fug norii cenușii, alții albi, peste cerul albastru - atâta de albastru, mai albastru, de subt norii subțiri... și deodată, grăbită, trece luna - dar fără de suflet, chip palid, supt de lumină - Moartă! Pervazul ferestrei e jos, la genunchii omului, îl lasă aproape întreg, mai singur parecă..." Repetând, cuvintele-cheie: albă și moartă, Ina închipuie scenariul inspirației poetice, îl întoarce pe toate fețele, prin reveniri succesive: "În acel (moment), în luminile acelea se petrece acea
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
recunoaște forța versului care "oprește" mersul timpului: "Ce muzică să compună cineva! Strigă în ea spaima: e pericol, e pericol de moarte... Nourii se vor fugări nesfârșit, iar tu vei fi albă... moartă... Numai omul de la geamul camerii scunde, căruia pervazul îi ajungea numai la genunchi, numai acela va dăinui. E al tău, e al oricui, e al tuturor și va fi... Acolo nu e o uliță bucureșteană, pavată cu lespezi strâmbe, acolo e un drum fără de sfârșit. "Regina nopții moartă
Eminescu în proza Hortensiei Papadat-Bengescu by Eugenia Tudor-Anton () [Corola-journal/Journalistic/15429_a_16754]
-
Nicolae Mareș Cerul De la aceasta trebuia început: de la cer. Fereastră fără de pervaz, fără giurgiuvea, fără geam. Un orificiu și nimic în afara lui, un orificiu larg deschis. Nu trebuie să aștept noaptea cu stele, nici să-mi înalț capul să pot vedea cerul. Cerul îl am în spate, la îndemănă și pe pleoape
Poeme de Wislawa Szymborska by Nicolae Mareș () [Corola-journal/Journalistic/15436_a_16761]
-
tu ceva folositor. Cutia congelatorului, fără ușiță, căptușită cu o crustă de ghiață de două degete, ba mai curînd ar trebui desființat, scos din priză... Consumă curent doar pentru o oală de ciorbă care ar sta mai bine afară, pe pervazul ferestrei. Am intrat în octombrie, Doruleț, a început să se simtă frigul, umezeala... Stomacul lui sensibil suportă greu temperatura în scădere, și n-are decît, Doruleț, să-i fie de bine. Nu doar să dormi de unul singur e un
Actualitatea by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15477_a_16802]
-
abandonară. Domnul Carol știa că se duceau să se distreze copios pe seama lui cu senegalezii, dar asta era cel mai nevinovat lucru care putea să i se întâmple în situația lui. Era obosit. Se duse să se așeze, liniștit pe pervazul ferestrei și reluă, încrezător, supravegherea culoarului și a scărilor rulante. Avioanele decolau și aterizau fără zgomot, nu știa cum făceau asta, era ca într-un vis. În acea zi își amintește exact ceasul când regăsise, exaltat, parfumul pletelor Amei care
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
îl privește cu ciudă. Își dă toată osteneala, dar e clar că nu-i capabil să-și bage în capul chel ideea simplă că acest bărbat cu privirea și surâsul orgolioase și obosite ar putea aștepta zile și nopți, pe pervazul unei ferestre de aeroport o femeie, fie ea și pariziancă. Dacă știa că domnul Carol o așteaptă pe Ama dintotdeauna, l-ar fi lovit apoplexia. Dar mai devreme sau mai târziu o să i se întâmple și asta, domnul Carol a
Constantin Stoiciu - Fugarul by Ioana Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/14477_a_15802]
-
uită - o pată la genunchi! Cu mâna tremurândă începe s-o râcâie. Totul concordă! Revine la poemul nemuritor dedicat Angelei. Printre rânduri, cuvinte noi ies acum la iveală. Se așează cu înfrigurare la masa de scris, orbit de clarviziune. Pe pervazul ferestrei stau vrăbii-ngrozite. Mâzgălituri la margine de istorie 1. Tot ce avem la îndemână sunt câteva fragmente: osul maxilarului unui preistoric, un ciudat sarcasm dinspre Versailles și pintenii pierduți ai sufletului lumii. Din toate acestea urmează să creăm coeziunea
Kjell Espmark by Dan Shafran () [Corola-journal/Journalistic/14094_a_15419]
-
ca lacrima, ne-am fi întins apoi la soare pe iarba de lângă alei sau la umbra copacilor protejați discret de gărdulețe, i-aș fi recitat din Eluard sau ne-am fi plimbat pe sub balcoanele ca niște grădini ale caselor cu pervazul doldora de flori... Dar așa, în împărăția asta deprimantă de asfalt crăpat, beton încins, praf, noxe, claxoane și 38 de grade!? Ca un stâlp eu stam în soare când domnișoara cu coș portocaliu probabil dispăruse cu mers de felină pe
Orașul, amorul și domnișoara cu coș portocaliu by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13551_a_14876]
-
obosită numai de către poezie. Ea, poezia când adoarme, oferă furtunii ocazia să respire în odihnă, să se liniștească. În corpul poeziei există rațiune nelimitată, contur perfect al verbului de mesteacăn pur, ce trage după sine substantivele lacrimilor care adastă pe pervazul unei ferestre, când privirile neauzite sunt întotdeauna dimineața spre nord sau spre est. Pe de altă parte, nu există risipire mai mare în lume decât cea dovedită de poezie atunci când se arată tuturor, cu vorbele singurătății, într-o sărbătoare continuă
Înger cu aripi ascunse / Ioan Gâf-Deac [Corola-blog/BlogPost/94307_a_95599]
-
acum cînd vreau să ies din sinele meu ca un prunc din pîntecele mamei lui cu zdrențe de sînge pe gură mă pune să latru la luna plină care tocmai s-a așezat ca o țigancă cu fundul mare pe pervazul ferestrei: ham, ham ...! Și mîine dimineață iar trebuie să-l bărbieresc. Întind pasta albă, o frec de piele ca și cum ar trebui să-i înfund toți porii, odată pentru totdeauna, apoi apropii periculos de mult lama nouă de venele gîtului. Oftează
Lama by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/3730_a_5055]
-
Olteanu Închid ochii și mă gândesc la el atât de mult încât el începe să existe Seara umbra lui cade oblic pe foaia albă unde mâna mea își depune icrele scrisului. Din timp în timp îi disting pașii mărunți pe pervazul ferestrei îl aud furișându-se pe cablul tv ori dezbrăcându-se sub frunza de nuc Acum e încă devreme, nu ne putem vedea la față. Dar îi simt respirația apropiindu-se tot mai mult de păpădia trupului meu Hei, bestie
Încă o șansă by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/5161_a_6486]
-
înainte să te decizi? Cea mai frumoasă moarte vine în zori, după multe nopți albe în care oroarea s-a cernut în noi ca făina la moară. Aerul e bâhlit de atâta suferință și de la bocancii tăi vechi lăsați pe pervaz. În bocancii ăștia ai traversat mlaștini și dune, iar acum îi ții lângă pat ca să nu uiți prin ce ai trecut și visezi că într-o dimineață te vei scula, îi vei încălța și vei fi din nou slobod. Iubesc
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/7660_a_8985]
-
fi acoperite de aurul Ghiculeștilor, iar la trei zile după aceea, dorința omului se va împlini." Leonard era foarte mulțumit de ideea care-i venise. De la fereastra lui putea ține sub supraveghere toată intersecția. În ziua următoare a potrivit sub pervaz o cameră web, cât o mandarină. Apoi și-a văzut de ale lui până a doua zi, când a și-nceput nebunia. Mai întâi oamenii s-au oprit să citească textul, în special cei care treceau pe-acolo spre Biserica
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
și se gândea deja la miile de accesări de pe Youtube. Și în timp ce decupa bucățele care i se păruseră mai apetisante, ferestrele se zguduiră lovite pe neașteptate de stropii unei ploi hotărâte. Mai întâi, se repezi să-și ia camera de sub pervaz. Străzile plumburii adunaseră deja pârâiașe galbene, iar pălăria unui nene, oprit la Piatra Comorii, se polei în câteva secunde. Leonard întinse mâna și văzu cum i se adună în podul palmei stropi aurii. Era o ploaie repezită, de vară, luminoasă
Poveste de PAȘTE by Doina Ruști () [Corola-journal/Imaginative/7399_a_8724]
-
apoi și-a îndesat pachetele, s-a dus la fereastra înaltă, deschisă, și s-a uitat în noapte. Domnea întunericul lunii noi. Panglici de ceață se prelingeau pe jos, cu toate că, deasupra, cerul era limpede. Și-a proptit un picior pe pervaz, a încălecat fereastra, și dus a fost.
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
-le. Mi se explicase, după aceea, că fiecărui sfânt trebuia să-i vină rândul și să fie popularizat. Ceva aproape... electoral! La întoarcere, fix după o lună, deschizând fereastra, porumbelul cenușiu cu pete negre, căruia îi pun zilnic firimituri pe pervaz, ateriză lângă mâna mea numaidecât, fără să-i pese. Va trebui neapărat să știu pe de rost fraza franciscană - viitorul umanității, poate...
Franciscanii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13305_a_14630]
-
încă și azi, ca un arc peste jumătatea de veac comunist, farmecu-i inefabil. Amintirea ei e una eminamente luminoasă și împovărată de culori și miresme. De dimineață, fără nici o "indicație", toată lumea așternea cele mai frumoase covoare peste balustradele balcoanelor și pervazurile ferestrelor larg deschise. Obicei superb, care dădea întregului oraș o alură de fiesta și care, bineînțeles, a pierit fără nici o interdicție expresă, a pierit de la sine, de mâhnire și mizerie, o dată cu "divorțul" impus cu pistolul, de Groza, Majestății Sale. Covoare
Recuperarea Sărbătorii by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/12729_a_14054]
-
a se citi: la Litere). Artiștii ad-hoc vor să pară autentici, să presteze (scrie) așa cum sunt. Fără trucuri, fără deghizări, fără (inter)textualism, optzecism, pedigree-uri livrești, parade cu lecturi. Ca să exprimi lumea e de ajuns să numeri muștele de pe pervaz, nu ai nevoie de Gheorghe Iova, de Orbitor sau de Norbert Elias. Asta spun cei naivi, care cred că pot sta departe de referințe, de sistem. Cei care au (mai) dat cu nasul de proză își dau seama că nu
Autoficțiune cu paralele inegale by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12400_a_13725]
-
și nici mai reavăne dantele/ Mai iute nu țîșnesc săgeți/ Mai calde nu-s la gît mărgele..."), Sonetul XIX este un act de exhibiționism (,Ce desfătare, iarăși curul cu locuri dragi/ Lin ridicîndu-ți fusta și sprijinită-n coate/ Pe un pervaz, mi-l dărui ca pe o bunătate..."), iar Sonetele XXII, XXV și XXVIII sînt fanteziile unui ménage á trois, ale unei masturbări colective și, în descendența bogziană, ... dar, în fine, veți citi și singuri. Că tot am alăturat fetișismul elogiului
Preludiu pentru iubita ideală by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11534_a_12859]
-
m-ar înjunghia.// Cît de mult le-am jurat eu iubire și sîngele meu niciodată nu a reușit să devină clorofilă, ah, această tandrețe risipită prin cusătura buzunarelor, dată firimituri la porumbei s-o ciugulească în timpul vizitei la prînz, lîngă pervazul ferestrei. Nu trăiesc, zburătoareo, îi spun, du-mă la maimarele tău// pe care eu îl numesc Francisc al găgăuților, spune, că o rodie a plesnit de necaz și a vărsat semințele pe cîmpuri. Și curge sînge!” (ibidem). Ia naștere astfel
Lupta cu artificiul by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/13060_a_14385]
-
canapele și fotolii grele, două dulapuri țărănești, din Dalecarlia, totul împodobit cu perne și pernițe; dacă pe parchet vei așterne o mochetă roasă, vei înțelege mai ușor ceea ce urmează. Ba, nu! Ar trebui să vezi și florile înșirate pe toate pervazurile și, mai ales, acele imense vase din care se înălțau până în tavan crengi și frunzișuri pe tulpini groase cât brațul. Erau plantele ei, acum veștejite. "Ne dau oxigen" - spunea ea. Pe el îl înăbușeau, dar în ultimii ani le udase
Micro-proze by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/9361_a_10686]
-
adevărul nu se poate împărtăși, nu viața mi-o am în mînă, desigur moartea - prin gust de migdală - sosind printre ramuri în întîmpinarea alteia, unduind răsuflarea dar cine mi-ar dărui crezare, vara deplină-n foșnet? - lent se desprind de pe pervaz sînii tăi/ mierla săltînd, în roz ciugulind pajiștea timpul păscut de infarct, trecerea sub tăcere ce lespede - cine e lumina, cine adevărul, eu - nefiind din cei ce pun întrebări, doar cînd cunosc răspunsul, de mînă mă trece cazna în zvîcnetul
Poezie by Andrei Zanca () [Corola-journal/Imaginative/12106_a_13431]