2,222 matches
-
vestimentația chelnerilor. Ar fi păcat să încerce cineva să-l modernizeze. ar fi frumos, atunci, să nu aibă carne pentru șnițele în fiecare zi,la Pescarul. Și să nu aibă nici băuturi carbogazoase colorate, nu? Nu e vorba totuși de “Pescăruș”? nu, e Pescarul, lângă Al Padrino, cu terasă aia care da-n ieșirea de metrou de la Ion Campineanu. Am plecat din bucurești de 4-5 ani, dar Pescarul e unul dintre locurile de care-mi amintesc cu plăcere. toată ucenicia de
Pescarul by Dragoș Bucurenci () [Corola-blog/Other/82842_a_84167]
-
al principalelor avantaje moral-sociale, sub regimul patriarhatului, să recunoaștem, încă în bună măsură în vigoare. "Simbol al preaputerii", cum ar zice Macedonski, bărbații se văd receptați cu o admirație nuanțată de ciudă: " Voi sînteți Bărbații Secolului -/ vulturii stăpînind înaltul/ și pescărușii cu aripile tăiate.(...) Voi purtați veșminte de aur,/ potire cu sînge.// Voi sînteți copiii cu picioare puternice!// Cu folos ați tăiat/ exterminînd tumoarea și ați șters locul/ cu ochiul vostru devenit apă sfințită.(...) Cu folos ați urcat pe tronuri/ împinși
Feminin versus masculin by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14720_a_16045]
-
moștenit de la un bunic rus - coleric, pătimaș și sensibil, rece, tăios și intransigent însă cînd ceva sau cineva i se pune de-a latul sau strîmb gîndirii sale. Am văzut o parte din spectacolele sale - Unchiul Vanea, O noapte furtunoasă, Pescărușul, Neînțelegerea (la Freiburg) - din filmele sale (înghițitorul de săbii, Năpasta). L-am văzut pe 22 decembrie, în balconul revoluționarilor din C.C. , pe urmă în imaginile din zilele acelea, în diferitele guverne ce s-au succedat rapid în funcție și s-
Gară pentru trei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14728_a_16053]
-
Teatrul româno-american, unde am urmărit zbuciumul lui Alexa Visarion de a face viabilă această nouă pistă pe care se hotărîse să alerge. L-am văzut acum cinci ani, cînd împlinea cincizeci de ani și cînd, din disperare că premiera cu Pescărușul nu va merge pînă la capăt, a intrat pe scenă, a jucat în propriul spectacol, înlocuindu-și un actor căruia i se făcuse rău în fața ochilor noștri, în timpul reprezentației. A umblat prin lume, și înainte de '89, și după, a fost
Gară pentru trei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14728_a_16053]
-
aștepta. Undeva la sud de Veneția, pe malul Adriaticii, se adună așteptările, fluxul și refluxul, plecările și venirile bărbaților, peștii zbătîndu-se încă în coșuri, iubirile, tăcerile, intrigile, spaimele, răsăriturile și apusurile, clevetelile și acutele certurilor dintre femeile restrînsei comunități, strigătele pescărușilor, broderii. "Vîntul se pornește să bată din senin. Uneia i se ridică fustele în cap: Ce spuneți, fetelor, de vremea asta?" La Tîrgoviște este vremea pentru teatru. Aici am văzut Gîlcevile din Chioggia de Carlo Goldoni, un spectacol cu atmosferă
CRONICA DRAMATICĂ by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14144_a_15469]
-
ne-am întors de la fața ei// poate norii care știu unde se duc/ poate vatra de sînge a străzii/ poate soarele într-un ochi de ulei/ e o icoană, un zîmbet și noi ne-am/ întors de la fața lui// poate pescărușul - un coșmar al vîntului/ iarba care caută verdele ca un orb/ sînt o icoană și noi ne-am întors/ de la fața ei// poate-i un zîmbet piatra, parfumul/ ploaia pe apă sau focul în care se/ află casa care adăpostește
Comedia literaturii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15154_a_16479]
-
formulă de tratare, o perspectivă tentantă atît pentru Teodora Herghelegiu, cît, mai ales, pentru cele două protagoniste, Clara Flores și Dana Voicu. O actriță în vîrstă și alcoolică este invitată, după o pauză de zece ani, să joace Arcadina din Pescărușul. Piesa nu este altceva decît acel interval, oră pe care actorul (actrița aici) o petrece în cabina sa, înaintea reprezentației. Ora aceea în care fricile, angoasele, frustrările, invidiile, orgoliile se adună și macină. Ora în care ai siguranța că ești
Sala tronului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15179_a_16504]
-
lucrat cu Roger Michell, sînt pe punctul de a începe colaborarea cu Joe Wright, care mi se pare fantastic. - Ați jucat în numeroase adaptări ale unor romane sau piese celebre? Aveți vreo slăbiciune pentru ele? Mă gîndesc, de pildă, la Pescărușul lui Cehov sau la Doamna Dalloway, ecranizarea romanului de Virginia Woolf... - Nu. Din punctul meu de vedere, meseria de actor nu are nimic de-a face cu ceea ce prefer sau cu ceea ce nu prefer. Încerc să uit de personalitatea mea
O artistă veterană by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/10524_a_11849]
-
--- Înot Înot nu atât iscusit cât panicat. Țărmul e departe fundul mării adânc cerul înalt Doar speranța rămâne În ochiul tău cel care-mi trimite paiul și surâsul Vei fi salvat îmi spune pescărușul și mi se așează pe cap. Pândesc peștișorul de aur care-mi taie drumul. Încetează - îi răspund. îmi pierd răsuflarea, Pasăre. Zbor Sunt flămând, da, destul de de flămând iar stele bune de mâncat nu văd la orizont Trebuie să le
Un poet sârb: Dragoljub Firulovic () [Corola-journal/Imaginative/4103_a_5428]
-
pentru nu știu ce vină Ca și noi ei au construit pentru tragedie și farsă Sub portocalul înflorit iarba face sociologie Diseară va fi un concert de muzică rock. Marea Unda de șold a femeilor creează geologice unde În oglindiri simetrice cu pescărușii stoluri de pești aleargă cu luna pe frunte Stânci aride alhambre forme în pielea goală suferă o jupuire de ranguri Nenumărați sunt stânjeneii mării.
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4503_a_5828]
-
pe masă s-a lăsat înserarea. Ți-am spus vreodată te iubesc, măcar așa, în amintire...? Probabil mi-era dor de femeile din porturi - femei albe ca vopseaua proaspăt dată pe proră și uzate ca niște noduri marinărești... Azi doar pescărușii și delfinii mai sunt fideli... Îți mulțumesc pentru plimbările de dimineață și pentru chestionarele pe tema verbului a fi. Îți mulțumesc pentru muzica așternută ca un bandaj în jurul gâtului tăcut al absenței și pentru tot ce a mai rămas de
La mila frontierei dintre noi by Traian T. Coșovei () [Corola-journal/Imaginative/5316_a_6641]
-
de bărbat auzit în vis Alunecări de pământ Alunecări de pământ până jos pe fața muntelui carnea pământului ruptă până la os rădăcinile orbite de lumină care țipă le auzi? toate aceste lucruri visând să fie în altă parte decât sunt Pescăruși fără mare Pescăruși se rotesc deasupra cetății mele noaptea cu foșnet de înger în inima uscatului, departe de mare cheamă pașnic, familiar, parcă ar fi acasă : își aduc poate aminte cum planau cândva în aceste locuri deasupra întinselor ape cel
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
în vis Alunecări de pământ Alunecări de pământ până jos pe fața muntelui carnea pământului ruptă până la os rădăcinile orbite de lumină care țipă le auzi? toate aceste lucruri visând să fie în altă parte decât sunt Pescăruși fără mare Pescăruși se rotesc deasupra cetății mele noaptea cu foșnet de înger în inima uscatului, departe de mare cheamă pașnic, familiar, parcă ar fi acasă : își aduc poate aminte cum planau cândva în aceste locuri deasupra întinselor ape cel mai recent acum
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
aceste locuri deasupra întinselor ape cel mai recent acum vreo 50 de milioane de ani Marea Sarmatică (pe când nu era cine să-i dea un nume ori să verse sânge pentru pământul bogat - cum s-a-ntâmplat după o vreme) pescărușii zboară însetați deasupra orașului în miez de vară noaptea fac cercuri le sparg taie calea dincolo de orizont Doar cuvintele luminează E întuneric, doar cuvintele luminează - Tristan Tzara E noapte, vii peste munte doar lanterna ta se vede - o lumină alta
Poezie by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/6619_a_7944]
-
norocul ca pe un dar îngeresc pe acoperișe luna desculță seduce un arbore în frunza ce picură descifrezi semnul unei intimități noaptea îți împrumută trupul și numele Porți ănchise Mă înclin în fața plajei pustii ploi aurite i-au tivit tâmplele pescărușii ning promisiuni niciodată adevărate semne răstălmăcite vin din adânc îmi fac bine lacomă îmi smulg răsuflarea teamă îmi e doar de puținul ce mă ascunde porților ei cu un surâs veninos mă adulmecă marea Detalii Zori luminați doar de lacrimă
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/8396_a_9721]
-
companie; * dacă cumva îți trece prin cap să mănânci un sandviș în Jardin du Luxembourg, trebuie să accepți că se vor așeza pe tine, se vor găinată colorat și îți vor ciuguli din pâine zeci de porumbei, vrăbii și chiar pescăruși; vei fi însă fotografiat de un japonez surâzător; * am văzut gări (Montparnase sau St. Lazaire) care seamănă cu niste muzee de artă, un muzeu de pictură impresionista care inițial fusese gară (d’Orsay) și o stație de metrou (Louvre-Rivoli) unde
Parisul by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13243_a_14568]
-
de tren: oprește garnitura înainte de barieră, coboară, dă jos bariera, trece trenul, coboară iar să ridice bariera.” Hehe, bună glumă! Cum să oprească trenul ca să dea mecanicul jos bariera?! Cine-a mai pomenit așa ceva, pînă și-n România? Ajungem. Văd Pescărușul (în maghiară e Sirály). Adorm, la 4 dimineața. Se face marți. Discuție cu directorul Centrului Cultural, de care ține teatrul. E artist plastic, merge foarte des în Spania; în nord, mai precis. Vorbim despre obiceiul spaniolilor de a traduce numele
Drumurile noastre toate... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13387_a_14712]
-
Românesc. „Ce teatru? Unde? La Odorheiu Secuiesc? Poate la Gheorghieni.” E teatru și la Gheorghieni, l-a înființat Bocsárdi. Se apropie momentul. Cum plec? Surpriză, există un tren (personal) de la Odorhei la Sighișoara. Îl pierd pe primul, mai văd o dată Pescărușul. Alt tren, cu domnul Dehel, care trebuie s-ajungă la Cluj. Halta Odorheiu Secuiesc Sud e la 100 de metri de teatru, dar mergem cu mașina, să fim siguri. E un frig de moarte. Domnul Dehel: „Știi, CFR-ul nu
Drumurile noastre toate... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13387_a_14712]
-
pregătesc pe spectator pentru reprezentație. Este un interval, un spațiu tampon inspirat pregătit de Ranin, acest teritoriu în care se părăsește diurnul și se înaintează, pe nesimțite, în nocturn, în lumea teatrului. Am venit ca să văd punerea în scenă cu Pescărușul de Cehov a regizorului Laurian Oniga. Mă interesa din toate punctele de vedere. Acum ceva vreme am văzut aici Gîlcevile din Chioggia de Goldoni, tot în regia lui, un spectacol viu și minunat, cu un spațiu marin esențializat și perfect
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
breaslă, ce cabine au, ce hol de regrupare, rafinat și protector, ce condiții de repetiții, ce atmosferă NORMAL| există, n-ați ezita să-i vizitați imediat și să vedeți unul sau mai multe din spectacolele de la “Tony Bulandra”! De la momentul Pescărușul al Cătălinei Buzoianu, me-mo-ra-bil, de la Teatrul Mic, mărturisesc că n-am întîlnit o asemenea citire regizorală. O astfel de încărcătură emoțională. De soluții de mare finețe, perfect argumentate de Laurian Oniga, acoperite de coerența desenului din minte și din suflet
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
chapliniene, cabotine și tulburătoare din finalul spectacolului - corpul lui Treplev este băgat parcă în al ei, mort, inert, iubit la fel ca și cînd ar fi viu, ba mai mult, pentru că doar acum este al ei - în zbieretul neauzit al pescărușului, al lui Treplev, al nostru, al tuturor, al nefericirilor, ratărilor, vinovățiilor asumate. Sau mai degrabă nu...Mirosul de fîn parcă proaspăt cosit îmi gîdilă nările. Iubiri, senzualități ținute în frîu, amînate, risipite, istovite. Ca dimensiunea ratării, semnul sub care Oniga
Fericire? Nefericire? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13350_a_14675]
-
comemorare trecută de către UNESCO în rîndul marilor evenimente ale anului 2004. În cazul lui Cehov, căruia oricum nu-i plăceau prea mult festivitățile oficiale, nu e neapărat nevoie de un asemenea prilej pentru ca opera să-i fie readusă în actualitate. Pescărușul, Unchiul Vania, Livada cu vișini sau Trei surori nu lipsesc niciodată de pe scenele teatrelor, constituind aproape întotdeauna pietre de încercare pentru actori și regizori, iar personaje din schițele și nuvelele sale întîlnim la tot pasul pentru că, într-adevăr, se numără
Henry Troyat - Copilăria by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/12170_a_13495]
-
cu legănări de focă: dacă i-ai întinde o minge ar ține-o în echilibru pe nas. Să aibă un suflet etern și acela? Chibriturile pe care le scăpăra nu nimereau țigara. Nici un corb: or fi fugind de valuri? Niște pescăruși micuți, păsările cu coada țeapănă. Fâșii de nori verzi în depărtare, eu pe terasă urmărindu-i. Veneau de sus din Ucraina, îndreptându-se spre apă. Bărbatul gras a aruncat țigara, supărat, femeia i-a șoptit nu știu ce la ureche, au ridicat
Va fi viață înainte de moarte? by Ion Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/12223_a_13548]
-
Și pădurici de mesteceni, frunze argintate, tremurând. Trunchiuri argintate și ele. Cobor treptele, trec pe la recepție, mă îndrept, cu mâinile în buzunare, spre învălmășeala valurilor. Un individ care-ți bagă pe gât mărunțișuri, o pereche de adolescenți pe o bancă, pescăruși micuți risipindu-se în fața mea. Unde și-or fi clocind ouăle, fiindcă nu văd stânci, bolovani, doar nisipul cenușiu, bărcuțe, un ponton de lemn. Individul cu mărunțișurile - Domnule domnule 1 Și mergem amândoi câțiva metri, unul lângă altul. Mă înlocuiește
Va fi viață înainte de moarte? by Ion Ionescu () [Corola-journal/Journalistic/12223_a_13548]
-
prietenii ca să caute împreună titlul unui tablou deja terminat. Scopul era de a mări distanța dintre cele două, menținând totodată o anumită tensiune între ele. În același spirit, Zholdak mizează pe conflictul dintre "ancorarea" produsă de titlul unor piese - Hamlet, Pescărușul, Othello - și spectacolul eliberat de responsabilitățile implicate de tratarea acestora. Textele vechi sau autorii cunoscuți presupun întotdeauna un prealabil admis căruia Zholdak îi contestă orice autoritate. El îl agresează, îl deturnează, îl face țăndări, dar, în același timp, pentru a
Zholdak, un suprarealist neîmblânzit – eseu de George Banu by Delia Voicu () [Corola-journal/Journalistic/12590_a_13915]